Pentru Pompierii Români Din Inima Dramei Albaneze, Ziua Națională A Picat De Ziua Recunoștinței. ”Cele Două Cadavre Erau, De Fapt, Mama și Fiul. Tatăl și Fiica Au Scăpat!”

„Îmi tremurau picioarele când am găsit cele două persoane moarte îmbrățișate, sub dărâmături”, își amintește Alexandru Neagu, mezinul echipei de pompieri români trimisă în Albania. Pentru bărbatul de 24 de ani, botezul unui cutremur a fost un fel de a pătrunde în epopeea iubirii și a morții.

Suntem în baza militară navală din Durres, orașul cel mai afectat de cutremurul de 6,4 grade care a lovit Albania.

Orașul Durres a fost cel mai afectat de cutremurul cu magnitudinea de 6,4

În bază stau echipele de salvatori din țările care au sărit în ajutorul albanezilor, inclusiv echipa din România, cea mai numeroasă.

52 de români, 50 de pompieri și doi voluntari, au muncit continuu, timp de patru zile, pentru a scoate oamenii de sub dărâmături.

Misiunile de căutare și salvare au fost oprite, cel puțin pentru moment, iar pompierii au fost retrași din zonele de intervenție.

Recomandări

INTERVIU. „Nicolae Ciucă? Eu nu cred că putem vorbi de o persoană autonomă care răspunde la acest nume”

„Îmi tremurau picioarele”

”Prâslea” Alexandru are doar doi ani de experiență ca pompier și ar fi putut sări misiunea periculoasă și încordată din Albania. Periculoasă pentru că seismele au continuat când salvatorii ajunseseră la Durres. Încordată pentru că, o spun salvatorii cu experiență, să cauți supraviețuitori în epicentrul unui dezastru este o încercare care te zdruncină fizic și psihic.

Putea să nu vină, dar a ținut să fie aici, așa cum a ținut să devină pompier, prelungind tradiția familiei, care provine tot din Ministerul de Interne.

Alexandru Neagu, cel mai tânăr din echipa de salvatori trimisă în Albania

Alex a fost în echipa care a găsit sub resturile de clădiri din Durres două persoane îmbrățișate. Povestea a emoționat întreaga lume.

S-a crezut inițial că cele două persoane formau un cuplu, bărbat și femeie. Alex și ceilalți români au văzut că erau de fapt mamă și fiu, care s-au strâns pentru ultima oară în brațe înainte ca întregul etaj să se prăbușească odată cu ei.

Recomandări

„O să fac o crimă în patru ore”. Autoritățile au ignorat semnele radicalizării adolescentului german care a ucis o pensionară la Mediaș. INVESTIGAȚIE LIBERTATEA-DER SPIEGEL

„Nu mi-a fost frică, dar îmi tremurau picioarele când i-am găsit. O să plec de aici cu ideea că evenimente de genul ăsta se pot întâmpla oricând”, spune Alex, cu privirea în pământul negru al Balcanilor. Așa cum s-a întâmplat și în 1977 în România, cutremurul i-a lovit pe albanezi după apusul soarelui, în noaptea de 26 noiembrie 2019.

La noi au murit 1.570 de victime, la ei, 50. Cutremurele din Albania au fost mai mici.

„Pentru asta ne-am pregătit”

În fața căminului în care dorm pompierii români sunt amenajate două corturi colorate, în care au fost depozitate proviziile echipei. Conserve, cafea instant și baxuri cu apă. Lângă ele i-am găsit sâmbătă pe pompierii români, așezați pe băncile din lemn scoase în curte. Discută despre cutremur, despre familiile lor și despre mâncare. Se simte mirosul Adriaticii. Suntem aproape de plajă.

Pentru pompierii români din inima dramei albaneze, Ziua Națională a picat de Ziua Recunoștinței. ”Cele două cadavre erau, de fapt, mama și fiul. Tatăl și fiica au scăpat!” — În corturile din curtea bazei au fost depozitate proviziile echipei

Durres e pe coastă, la 30 de kilometri de capitala Tirana. Pe harta maritimă, orașul stă agățat pe mal, cam la jumătatea drumului între Dubrovnik, în nord, și Corfu, în sud.

Recomandări

INTERVIU Atac dur și la Euroins, și la ASF. „Euroins și-a devoalat metodele, involuntar, chiar în conferința de presă pe care apoi au șters-o. Iar cei din ASF ori au fost fraieri, ori au fost înțeleși cu Euroins”

Sunteți obosiți? „Nu putem spune niciodată că nu putem lucra pentru că suntem obosiți. Pentru asta ne-am pregătit, pentru asta suntem aici”, răspunde un alt pompier Valentin Silvinschi. Ridică din umeri.

Valentin are 49 de ani și este pompier militar din 1991. S-au scurs aproape 30 de ani de misiuni în care a salvat oameni din incendii, de sub dărâmături, din zone extrem de afectate, însă, spune el, niciuna nu se poate compara cu ce a trăit în aceste zile în Albania.

Cadavrele intraseră în putrefacție

Imaginile cu oamenii morți, cu membrele zdrobite de tonele de beton, nu și le va putea scoate niciunul dintre ei din minte. Pentru salvatori negocierea cu memoria e cel mai dur dintre aspectele silențioase ale profesiei de pompier. Toți cei 50 de aici fac parte din ”trupele” IGSU.

Valentin a fost și el în grupul care a descoperit mama și băiatul.

„Cel mai greu moment pentru noi, pentru echipa pe care am coordonat-o pe tură, a fost când am găsit cele două persoane îmbrățișate. Pornind de la o mână, am săpat de-a lungul cadavrului pentru a se elibera tot corpul. Șocant a fost că nu găseam capul. Am crezut că a fost tăiat în momentul în care s-a prăbușit grinda. Capul era de fapt strivit în torace”, își amintește bărbatul.

Cei din jur se uită în gol. Mirosul de om mort din haine va ieși la un moment dat, însă amintirea îi va bântui. Cadavrele intraseră deja în putrefacție. Contra mirosului greu, ei și-au turnat alcool medicinal pe măști.

Din cauza hainelor, camerele în care dorm păstrează în ele vibrația aromată și grea a morții.

Edi Rama și colonelul Pirtea

„Îngerii păzitori” i-a numit Edi Rama, premierul Albaniei, pe ei și pe ceilalți pompieri militari străini care au sărit în ajutorul albanezilor.

Edi Rama este unul dintre rarele simboluri ale ”politicii pentru oameni” din partea aceasta a Europei. Catolic, căsătorit cu o soție musulmană, socialist pragmatic și pictor asiduu, șeful Guvernului de la Tirana el i-a elogiat sâmbătă pe românii veniți de la București.

Șeful detașamentului, colonelul Vasile Pirtea, l-a primit pe premier. „Sunt lucruri care te impresionează, când îi vezi pe oameni plângând când își văd obiectele personale împrăștiate printre resturile caselor. Unii sunt nerăbdători să le scoatem familiile de acolo și îi înțelegem. Dar se lucrează în condiții instabile”, povestește el.

Au fost sute de replici de când am venit noi aici. O replică de-asta e foarte periculoasă inclusiv pentru salvatori. E vorba de instabilitatea clădirii. Ca proceduri, suntem pregătiți, avem experiență, însă niciun caz nu seamănă cu altul. La o replică, e posibil să fie prinși și salvatorii.
Vasile Pirtea:

Ce au găsit printre dărâmături: ghiozdane, cărți, haine

Pirtea își amintește cele două cutremure din Turcia, din urmă cu două deceni. Au fost mii de victime atunci, victime pe care el însuși le-a ajutat. Observă o similaritate între cazul de atunci și cel din Albania: calitatea proastă a construcțiilor.

Băgam pickamerul și trecea prin perete ca prin brânză. Nimeni nu conștientizează importanța siguranței până nu se lovește de așa ceva.
Vasile Pirtea:

Pompierii ne arată fotografii pe care le-au făcut în timpul intervenției, care au ajuns și în presa din țară zilele trecute. Peste tot printre cărămizi și betoane sunt haine, cărți și alte lucruri personale.

„Uite, aici un ghiozdan roz, rupt”, remarcă un militar. Lângă ghiozdanul pe care îl arată cu degetul pe ecranul telefonului zace un volum din seria „Harry Potter”, cu coperta îndoită.

Propriile griji

Grupul de pompieri tace când povestește Pirtea. Telefonul îi sună, el pleacă și atmosfera se animă iar în absența șefului. Oamenii încep să vorbească de-ale lor.

„Doctore, ia vino puțin”, îl strigă colonelul pe unul dintre medicii SMURD. Îl întreabă de niște medicamente pentru durere.

Fiul lui a fost operat de curând la umăr și vrea să știe ce medicament e mai bun pentru a-și reveni mai repede după intervenția medicală.

Daniel Gheorghiță (dreapta) spune că în timpul misiunilor nu trebuie să se gândească la propriile probleme

„Este ceva ce poate nu se cunoaște. Noi aici avem presiuni și de acasă, nu este doar presiunea momentului, când salvăm vieți și fiecare mișcare poate fi greșită. Venim aici și cu propriile probleme, pe care trebuie să le lăsăm deoparte”, mărturisește un alt pompier, Daniel Gheorghiță.

Recunoștința oamenilor simpli

Daniel a fost la dărâmături încă de marți, în primele ore de după cutremur, când replicile au curs frecvent și neliniștitor, cu forță.

Au reușit să se descurce bine și rapid și datorită unui localnic, soțul femeii care a fost găsită moartă sub resturile locuinței, îmbrățișându-și fiul. Albanezul i-a direcționat pe salvatori către locurile în care ar putea fi persoane, pentru că știa bine structura clădirii, orientarea încăperilor și scărilor.

Plângea și ne spunea să o scoatem de-acolo, că vrea doar să o țină în brațe. Asta repeta, că vrea doar să o țină în brațe.
Unul dintre salvatori:

Localnicul nu și-a mai putut îmbrățișa soția, dar cel puțin a putut să o înmormânteze cum se cuvine pentru că trupul ei a fost găsit de pompieri. Din familia lui, au rămas în viață el și fiica lui.

Albanezul le-a rămas recunoscător românilor și le-a trimis un mesaj de mulțumire.

Bună, Daniel. Mulțumesc pentru vorbele frumoase, apreciez. Apreciem enorm eforturile pe care le-ați depus tu și colegii tăi pentru găsirea membrilor familiei noastre. Nu vă vom uita niciodată. Te rog, transmite-le acest mesaj și colegilor tăi, care ne-au ajutat. Acum ai un prieten în Albania.
Mesajul localnicului către salvatorii români:

„Pentru noi, un mesaj de mulțumire de la un om pe care l-am ajutat înseamnă mult mai mult decât orice ceremonie oficială”, spune colonelul Vasile Pirtea.

Azi, de 1 Decembrie, românii pleacă din Durres spre Tirana și, apoi, cu avionul spre țară. Micul dejun de Ziua Națională va fi ultimul aici, între mare și dărâmăturile care miros încă a fum.

Seara, la cină, pompierii vor fi deja acasă. Anul acesta, pentru pompieri Ziua Națională a picat de Ziua Recunoștinței.