Porția de carte. Crime din iarna veșnică / Minciunile care ne încurcă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În fiecare săptămână, Libertatea vă prezintă o rubrică dedicată cititorilor, cu două apariții dintre cele mai noi și mai incitante ale editurilor din România.
Cuprins:
Râul înghețat (Ariel Lawhon, editura Bookzone)
Venită de la finalul secolului al XVIII-lea, povestea, de altfel reală, a Marthei Ballard vorbește exact despre marile bune ale vremii: dacă erai femeie, vocea ta nu avea mare rezonanță, trebuia să te comporți așa cum se cuvenea în închisoarea unor limite bine stabilite de societate, nu ai aveai dreptul să fii inteligentă, curioasă și, mai ales, pasionată de știință și cunoaștere.
În volumul tradus de Diana Botescu, Martha e moașă și vindecătoare și de aceea este chemată pentru a stabili cauza decesului când un cadavru apare la suprafață de sub apele râului Kennebec, undeva în statul american Maine.
Femeia este considerată un membru de bază și de încredere al micii comunități – îi cunoaște pe toți și le știe toate problemele de ordin medical, pe care le-a adunat într-un jurnal și nu le-a divulgat nimănui altcuiva pe pământ.
Totuși, când vindecătoarea vede silueta deformată pe care râul înghețat al iernii a scuipat-o înapoi în lume, ajunge să creadă că toate tainele pe care le-a păstra atâta vreme vor scăpa din jurnalul în care au fost ferecate, ba, și mai mult, se vor întoarce împotriva sa și îi vor face rău.
Asta pentru că Martha, cu numai câteva în urmă, a notat în jurnalul ei secret amănuntele unor fapte teribile săvârșite de doi bărbați respectați, considerați adevărați stâlpi ai așezării din semisălbăticie. Unul dintre aceștia este chiar victima prinsă sub gheață, iar lucrurile promit să se complice amenințător pentru Martha cea discretă și atotștiutoare.
Este vorba despre o crimă pe care majoritatea oamenilor din orășelul înfrigurat vor s-o împingă sub preș și să anunțe că a fost vorba despre un accident nefericit.
Jurnalul Marthei devine personajul principal în acest thriller cu totul neobișnuit, cu acțiunea aruncată într-un mediu potrivnic, cu viscol și zvonuri care sufocă mica așezare de pe malurile râului. Acolo se află multe secrete păstrate cu sfințenie de Martha, cu detalii care i-ar putea aduce și ei sfârșitul, mai ales dacă va alege greșit oamenii în care să aibă încredere.
Detectiv fără voia sa, Martha se află în situația de a se face auzită și luată în seamă, luptându-se pentru adevăr și, în același timp, pentru propria-i supraviețuire într-un spațiu mic și populat cu oameni care o privesc cu suspiciune din cauza tainelor a căror depozitară este.
Minciuni nenumărate (Sophie Stava, editura Litera)
Despre minciună se vor scrie cărți până când pământul însuși se va transforma într-o bilă de foc și va dispărea (sau orice alt scenariu despre sfârșitul lumii e pe sufletul vostru).
Practic, este izvorul care nu seacă niciodată – de la o minciună cât de mică se poate dezvolta un univers paralel al manipulării și al iluziilor, cu beneficiile, dar și cu pericolele sale: ai grijă, mincinosule, să nu te încâlcești în propriile-ți ițe!
Sloane e o mincinoasă asumată – minte atât compulsiv, ca să-și îmbunătățească măcar așa existența liniară pe care o duce, cât și ca metodă de a supraviețui într-o lume care nu a tratat-o mereu cu trandafiri și parfumuri.
Când întâlnește un bărbat arătos și pe micuța fiică a acestuia, Sloane decide să mintă în privința numelui și a ocupației sale și ajunge să se insinueze în familia acestora, împrietenindu-se cu doamna casei, pe nume Violet, și devenind bona drăgălașei Harper, în volumul tradus de Irina-Marina Borțoi.
Lui Sloane i se pare că l-a prins pe Dumnezeu de un picior în acest cămin prosper în care tocmai a aterizat din viața ei insipidă, în care e legată de o mamă bolnavă. Doar că familia lui Violet nu e nici pe departe cuibul fericit pe care și-l imagina Sloane – e doar un alt loc poleit pe dinafară unde secretele se țin lanț, iar atmosfera sumbră și misterioasă ia deseori locul veseliei și jocurilor de copii.
Cât de primejdioasă este lumea în care s-a aruncat cu mare speranță Sloane, crezând că aici va întâlni bunăstarea materială, dar și reabilitarea socială într-un univers care o respinsese în nenumărate rânduri, făcând-o să pară inadaptată și indezirabilă?
Cât de suspecți sunt noii săi angajatori și, mai ales, ce ascund ei sub aparențele echilibrului familial și ale siguranței financiare?
Cât de folositoare îi vor mai fi lui Sloane aceste minciuni pe care le spune dintotdeauna când dă nas în nas cu niște mincinoși mult mai pricepuți și mai periculoși decât ea?
De data aceasta, vă las să alegeți între două thrillere bine scrise, atent construite. În cartea prezentată mai sus, suspansul și umorul se împletesc fericit, subliniind pas cu pas partea profund umană a lui Sloane, cu dorințele și vulnerabilitățile sale. Un fel de mic păianjen devenit mare victimă.
Foto: Shutterstock
