Covorul de 14 metri lungime și nouă metri lățime a fost donat de un sultan moscheii de pe Insula Ada Kaleh, fiind lucrat manual, timp de aproape 17 ani, în atelierul de artizanat din Hereke.
În anul 1970, insula de pe Dunăre, din vecinătatea Orșovei, a fost înghițită de ape, după ce au început lucrările la Hidrocentrala Porțile de Fier I. Populația de aici, majoritatea de etnie turcă, a fost strămutată. O parte dintre localnici au primit locuințe în Dobrogea, unde exista o comunitate musulmană, iar alții au preferat să se întoarcă în țara de origine, Turcia.
Inițial, s-a încercat salvarea a cât mai multor construcții prin reconstruirea lor pe o altă insulă, pe Șimian, dar proiectul a fost abandonat. Printre puținele obiecte care au fost pe Ada Kaleh, o insulă cu un farmec aparte, este un covor de dimensiuni impresionante, dăruit populației de acolo de cel de-al 34-lea împărat al Imperiului Otoman.
“Acest covor are o foarte mare însemnătate pentru comunitatea musulmană din România. În anul 1904, sultanul Abdul Hamid al II-lea, al 34-lea sultan otoman, a donat acest covor moscheii de pe Insula Ada Kaleh. În 1965, acest minunat covor a luat drumul Constanței, către moscheea Carol I, moscheea regelui, cum i se mai spune, care a fost clădită de regele Carol I. Covorul are o lungime de 14 metri și o lățime de 9 metri. Cântărește 499 de kilograme. La vremea respectivă, a fost unul dintre cele mai mari covoare din Europa. A fost lucrat manual, timp de 17 ani, în atelierele din Hereke”, a povestit pentru Libertatea imamul Selcin, de la moscheea Carol I.
În covor predomină culoarea roșie, semn al regalității și al divinității, fiind presărat cu motive orientale.
Date fiind dimensiunile sale impresionante, covorul nu poate fi întins și admirat în deplinătatea frumuseții sale. Vizitatorii moscheii îl pot vedea doar parțial desfăcut, atât cât permite spațiul, restul fiind rulat.
Ada Kaleh, insula inundată
Ada Kaleh, care în limba turcă înseamnă Insula Fortăreață, a fost acoperită în anul 1970 de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porțile de Fier I. Insula, locuită de câteva zeci de familii – aproximativ 600 de suflete, majoritatea turci musulmani, populație adusă în perioada 1791 – 1878, când aparţinea Imperiului Otoman, se afla la aproximativ trei kilometri aval de Orșova și avea o dimensiune de aproximativ 1,7 kilometri lungime și circa 500 de metri lățime.
În urma tratatului de pace de la Berlin din 1878, insula a rămas o oază musulmană pe Dunăre, proprietate a sultanului, dar sub administrare austro-ungară, cu un statut special.
Insularii aveau un primar al lor, un judecător şi un preot musulman, iar steagul arborat era cel turcesc. Din anul 1923, insula a trecut în administrarea teritorială a României.
Insula era cunoscută și vizitată atât de localnici, cât și de turiști, români și străini, atrași de oaza turcească de pe Dunăre. De aici se puteau cumpăra delicatese turcești, bijuterii și tutun la prețuri bune, insula fiind scutită de taxe.
Citește și: VIDEOREPORTAJ în localitatea Curcubeu, despre referendum şi homosexuali. «Spitale, nu! Şosele, nu! Bani nu ne dă?»