„Nu mai există acasă, nu am unde să mă întorc”. Povestea israelienilor refugiați în propria țară, care au rămas fără rude și fără case după masacrul Hamas

În dimineața de 7 octombrie, în comunitatea Kfar Aza, Jonathan, 33 de ani, și Natali Shimriz, 31 de ani, puneau la punct ultimele detalii pentru a sărbători ziua de naștere a fetiței lor Yali, care împlinea doi ani.

În momentul în care au aflat, de pe un grup de WhatsApp, că are loc un atac terorist, membrii familiei s-au refugiat în adăpostul locuinței lor, unde au rezistat timp de 22 de ore, „cu puțină apă și cu tortul pe care îl pregătisem pentru ziua lui Yali”.

„Am încercat să acoperim sunetele de arme de afară cu cântece de leagăn de pe YouTube“, rememorează Jonathan.

Atacatorii au ucis 63 dintre cei 700 de locuitori ai kibbutzului și au răpit 19, inclusiv pe fratele lui Jonathan, Alon, în vârstă de 26 de ani.

Când, în cele din urmă, familia a fost evacuată de armată, ei au plecat doar cu hainele de pe ei și cu o mână de bunuri.

Ei sunt acum printre cei 126.000 de israelieni strămutați care trăiesc în hoteluri din întreaga țară.

„E oribil. Este un coșmar”, a spus Jonathan, pentru The Guardian. „Prietenii mei cei mai buni au murit, fratele meu a fost răpit, iar kibbutzul nostru nu e un loc în care să vrei să te întorci“, afirmă bărbatul.

O strămutare care costă 1,3 milioane de euro pe săptămână

Recomandări

Cristi Burci a încercat fără succes să ridice sechestrul pe 35 de milioane de euro în Dosarul Romvag. Instanța: „Presupusele sume de bani spălate se situează la valori foarte ridicate”

Sarcina de evacuare și găsire de locuințe pentru locuitorii din Kfar Aza și alte 31 de kibbutzuri și moșavuri din apropierea graniței cu Fâșia Gaza a fost coordonată de un oficial al guvernului local, Dikla Katzuni Azerad, de la Consiliul Regional Eshkol. 

Ea a descris-o ca fiind o operațiune „fără precedent și foarte complicată”, care costă 5,2 milioane de șekeli (1,3 milioane de euro) pe săptămână.

„Atacul a surprins pe toată lumea. Nu puteam să scoatem hoteluri din buzunar, ca să găsim imediat locuri de cazare”, a precizat Azerad. Consiliul a evacuat, în cele din urmă, 13.000 dintre cei 16.000 de locuitori ai kibbutzurilor.

Israelienii strămutați locuiesc acum în 280 de pensiuni și hoteluri din întreaga țară, inclusiv în stațiunea Eilat de la Marea Roșie, potrivit Ministerului israelian al Apărării.

Pe lângă cei din comunitățile rurale de la granița cu Fâșia Gaza, au fost evacuați 23.000 de oameni din orașul Kiryat Shmona și 38.000 din zonele din apropiere.

Ministerul a spus că alte 49.000 de persoane au fost mutate ca parte a unui „program de revitalizare” pentru cei afectați de război.

În Gaza, două treimi din populația de 2,3 milioane a fost strămutată în sud, potrivit Națiunilor Unite, iar numărul morților din bombardamentele israeliene a ajuns la 13.000, inclusiv 5.500 de copii, potrivit Ministerului Sănătății din Gaza, condus de Hamas.

Recomandări

ANALIZĂ. De ce evită candidații la Primăria București dezbaterile electorale. Pe cine încurcă și pe cine ajută confruntările directe

Evacuați în pijamale și desculți, printre cadavre și explozii

Azerad a descris scene de haos în care Forțele de Apărare Israeliene (IDF) au extras familiile din adăposturi, „chiar dacă unii oameni erau desculți”.

Am luat o femeie în pijama care își ținea copiii în brațe. Am luat mame și copii în toiul nopții, în jurul lor erau cadavre și se auzeau explozii.

Dikla Katzuni Azerad:

„I-am urcat în autobuze blindate, aproape dezbrăcați, fără bagaje, fără nimic. A fost o operațiune emoționantă de salvare de vieți, dar trebuia, pentru sănătatea mea mintală, să mă concentrez pe logistică”, a adăugat ea.

Membrii familiei Shimriz s-au numărat printre cei salvați. Ei, împreună cu părinții lui Jonathan și cei doi frați, locuiesc acum într-un hotel de pe coastă, la 15 kilometri nord de Tel Aviv.

Acolo, ei și alți 400 de oameni din Kfar Aza, una dintre comunitățile cele mai afectate, primesc trei mese pe zi și ajutor de la organizații de caritate și voluntari.

Ultima discuție cu Alon, fratele răpit

Oficialii au fost nevoiți să viziteze hotelul pentru a elibera persoanelor evacuate noi pașapoarte și cărți de identitate.

Recomandări

Putin sprijină planul de pace al Chinei pentru Ucraina și spune că Beijingul înţelege „cu adevărat” conflictul

Nu am nimic, n-am pantofi, n-am haine, n-am deodorant sau șampon, dar nu-mi pasă de acele lucruri atât timp cât fratele meu este ostatic în Gaza.

Jonathan Shimriz:

Alon, care locuia singur, i-a trimis ultimul mesaj din adăpostul casei sale: „Îi aud venind, spune-le tuturor”.

„Mi-am dat seama că vorbesc cu el poate pentru ultima oară, așa că i-am scris că îl iubesc și să fie puternic. Mi-a trimis un emoji cu o inimioară. Aceasta a fost ultima dată când am luat legătura”, adaugă Jonathan.

„Am întrebat dacă pot schimba data de naștere a fiicei noastre. Sunt marcat de ce s-a întâmplat pe 7 octombrie”

Jonathan Shimriz, care conduce o afacere de import de lemn, a întrebat dacă poate schimba data zilei de naștere a fiicei sale, deoarece familia este atât de bântuită de evenimentele din 7 octombrie.

În timp ce se plimba prin hotel, Jonathan se întâlnește cu o familie pe care IDF a salvat-o după mai mult de 30 de ore, deoarece „casa lor era atât de arsă, încât au presupus că sunt morți”.

La un alt hotel aflat la 30 de kilometri sud din Tel Aviv, alte familii din Kfar Aza au propriile lor povești devastatoare.

Varda și David Goldstein, ambii în vârstă de 73 de ani, se aflau în vacanță în Bulgaria când au aflat despre atacurile Hamas, în care cel puțin 1.200 de persoane au fost ucise și 240 luate ostatice.

Familia care și-a pierdut copilul și nepoata, iar nora și trei nepoței au fost răpiți

S-au întors repede acasă și au aflat că fiul lor, Nadav, și fiica lor cea mare, Yam, 20 de ani, au fost uciși.

Soția lui Nadav, Chen, în vârstă de 49 de ani, și cei trei copii ai lor mai mici, Tal, 9 ani, Gal, 11 ani, și Agam, 17 ani, au fost luați ostatici.

„Când am aterizat, am mers direct la secția de poliție pentru a da mostre de ADN și apoi am venit aici”, a spus Varda Goldstein, în holul hotelului.

Casa părinților lui Nadav a fost complet arsă în masacru. „Nu avem unde să ne întoarcem”, repetă Varda Goldstein. 

Nu este doar casa mea distrusă, ci toată comunitatea. Poate dura și doi ani până ne vom întoarce acolo, la căminul nostru. Până atunci, suntem niște refugiați în țara noastră, cu doar două genți și două tricouri.

Varda Goldstein:

Ea visează să revină la Kfar Aza, dar, a spus, „o vom face cât știu că nu vor mai fi împușcături din Fâșia Gaza înspre noi”.

Jonathan Shimriz a revăzut kibbutzul natal. „A fost foarte greu”, a spus el. „Îți dai seama că nu ai unde să te întorci. Am locuit acolo timp de 30 de ani. Așa că, dacă nu voi putea merge la mine acasă, nu prea îmi pasă unde locuiesc. Nimic nu va mai fi ca acolo. Nu mă voi întoarce niciodată la Kfar Aza!”, a adăugat Jonathan.

Azerad, funcționarul public israelian care a coordonat evacuarea civililor afectați de masacru, nutrește speranța că, în cele din urmă, oamenii se vor întoarce la casele lor. 

„Betonul este partea ușoară. Vorbesc despre sentimentul de a fi în siguranță. Vreau să dorm în patul meu fără să-mi fie frică”, a încheiat ea.

Urmărește-ne pe Google News