Poveștile urșilor salvați de Cristina și Roger Lapis. Ce este „sindromul cuștii”, afecțiunea de care suferă o parte dintre locatarii Sanctuarului „Libearty” din Zărnești 

123 de urși, cu probleme specifice

Rezervația a devenit  un adevărat colț de rai pentru urșii maltratați și ținuți în captivitate. În acest moment locul găzduiește 123 de urși, dintre care majoritatea au trăit în condiții greu de imaginat, în cuști mici și mizere, pe beton, în circuri sau în curțile unor oameni fără suflet. Din cauza acestor condiții, mulți dintre ei suferă în continuare de tulburări psihice sau manifestă comportamente repetitive specifice sindromului cuștii. Din păcate, în sanctuar se regăsesc și urși proveniți din sălbăticie: pui rămași fără mamă, găsiți singuri, fără șanse reale de supraviețuire, precum și exemplare adulte care au început să se apropie de așezările umane, devenind un potențial pericol pentru comunități.

Spațiul este alcătuit din 13 țarcuri imense, fiecare amenajat cu bârloguri artificiale și piscine, iar unele dintre ele sunt conectate prin tuneluri subterane, oferindu-le urșilor mai multă libertate de mișcare. Țarcurile sunt adaptate diverselor nevoi: cele destinate urșilor adulți sunt cele mai întinse și comunică între ele prin aceste tuneluri. Există, de asemenea, zone special dedicate ursoaicelor cu pui, puilor orfani, urșilor tineri sau celor bătrâni, care, din cauza problemelor de sănătate, au nevoie de un spațiu separat, mai liniștit. În plus, rezervația are două locuri amenajate pentru lupi și unul pentru căprioare.

Durerea Mayei s-a transformat într-o oportunitate de salvare pentru urși

Maya a fost ursoaica de la care a pornit totul. Găsită de doamna Cristina Lapis într-o cușcă minusculă, în curtea unui restaurant de lângă Bran, flămândă și lipsită de orice speranță, Maya a devenit simbolul unei promisiuni. Timp de aproape 4 ani, Cristina și soțul ei, Roger, au condus zilnic 60 de kilometri pentru a o hrăni și pentru a-i arăta că oamenii pot fi și buni, nu doar pricinuitori de suferință. Însă, anii de captivitate și lipsa libertății și-au spus cuvântul. Maya a început să se automutileze, mușcându-și lăbuțele, semn că durerea ei era mai profundă decât putea duce. A murit în brațele Cristinei, iar din acel moment, din suferință și dintr-o promisiune tăcută, s-a născut Sanctuarul Libearty, locul care oferă urșilor captivi șansa pe care Maya nu a mai apucat să o primească.

Cei 6 mezini ai rezervației de urși de la Zărnești

În sanctuarul Libearty, șase pui de urs în vârstă de un an au primit o a doua șansă la viață, după ce au fost salvați din colțurile întunecate ale naturii. 

Patru dintre ei, Anita, Chance, Alexandra și Thomas sunt frați și au fost găsiți anul trecut în august, în Slănic Moldova, după ce mama lor fusese împușcată. Când au fost aduși la Zărnești aceștia erau extrem de speriați și timizi, ascunzându-se în vegetație timp de mai bine de o lună. Plângeau fără încetare, dar treptat s-au adaptat, iar acum sunt mai veseli ca niciodată.

Ceilalți doi, Alexander și Serafim, găsiți în pădurile Prahovei, au povești chiar mai cutremurătoare. Alexander a fost adus în sanctuar anul trecut în mai și a fost găsit aproape mort, fără ursoaică de către un turist. La doar 3 luni, era grav bolnav, cu o infecție pulmonară și corpul plin de larve. A necesitat tratament intens timp de două luni, perioadă în care a fost hrănit cu seringa și biberonul. Din fericire, acum și-a revenit complet, se joacă, se cațără în copaci și se bucură de tot ceea ce i s-a oferit.

Serafim însă, a fost găsit lângă mama lui moartă, prinsă în capcanele braconierilor. 2 zile a stat Serafim lângă ursoaică, asteptând parcă să îl salveze cineva. Extrem de traumatizat, el a fost pus în același loc cu Alexander care a stat 48 de ore în copac, pentru că nu înțelegea ce e cu cealaltă „bilă” de blană acolo. Între timp s-au împrietenit, iar acum sunt ca cei mai buni prieteni care își savurează din plin momentele copilăriei.

La aproape un an după ce au fost salvați, micuții se bucură de siguranța unei păduri vaste, unde pot să crească și să învețe să trăiască așa cum ar fi trebuit încă de la început.

Și în anii anteriori, rezervația a primit pui de urs orfani. Spre exemplu, în 2023 au fost aduși patru pui fără mamă. În același an a fost preluată și o ursoaică împreună cu cei trei micuți ai săi, deoarece avea un picior rupt și nu mai putea avea grijă de ei în sălbăticie.

Bunicii sanctuarului, Martinică și Florentina

Martinică are 37 de ani și, din păcate, primii 20 i-a trăit în captivitate, într-o cușcă din curtea Mănăstirii Cotmeana, Argeș. A fost prins la vârsta de 1 an de către administratorul lăcașului de cult care a refuzat până în ultima secundă să îl predea rezervației. Martinică a fost confiscat cu sprijinul autorităților, iar din octombrie 2007 se bucură de fiecare colțisor al naturii la AMP Libearty.

Florentina este mai mică cu doi ani decât Martinică, având vârsta de 35 de ani. Povestea ei nu este una presărată cu zâmbete, ci mai degrabă cu multă suferință și ani de viață în umbră. Când era doar un pui, mama i-a fost ucisă, iar ea a fost aruncată într-o cușcă dintr-o grădină zoologică lipsită de compasiune. 

18 ani a trăit într-un spațiu murdar, privat de lumină și libertate. Condițiile precare i-au stins, treptat, orice urmă de speranță, la un moment dat renunțând să mai mănânce. Slăbită și apatică, a ajuns într-un punct critic, iar îngrijitorii au început să se teamă că nu va supraviețui. În 2008, când deja nu se mai putea ridica singură, s-a deschis pentru ea o portiță către vindecare. Responsabilii de la grădina zoo și-au dat, în sfârșit, acordul ca Florentina să fie mutată în pădurea din Zărnești.

Transformarea a fost uimitore. În doar două săptămâni și-a recăpătat pofta de viață. Astăzi, la 35 de ani, deși psihic a reușit să lase în urmă o parte din traume, urmele fizice ale captivității nu pot fi șterse. Anii grei petrecuți pe beton rece, alimentația deficitară și lipsa mișcării au lăsat consecințe serioase asupra sănătății ei.

Yogy, cel mai bătrân urs pe care l-a avut Sanctuarul

Yogy a fost unul dintre urșii care au trăit zeci de ani în captivitate, în condiții improprii. A stat 30 de ani într-o grădină Zoologică din Sibiu, mai întâi expus vizitatorilor, apoi ignorat și lăsat într-un spațiu mic, pe beton umed și fără acces la natură.

Când vârsta înaintată și starea de sănătate nu i-au mai permis să fie ținut acolo, a fost transferat la Sanctuarul din Zărnești. Deși era un urs bătrân, a mai trăit 13 ani într-un mediu care i-a oferit libertate și îngrijire corespunzătoare.

În ultima perioadă a vieții, starea lui de sănătate s-a înrăutățit și a fost mutat într-un țarc mai mic pentru a putea fi monitorizat îndeaproape de către medicii veterinari. A murit în ianuarie 2024 la aproape 44 de ani și a fost cel mai vârstnic urs din rezervație. Potrivit unor cercetări făcute de personalul sanctuarului, Yogy a fost al doilea cel mai bătrân urs brun din lume.

Rămas-bun pentru Marta, „doamna” urs cu 41 de ierni în spate

Marta rămâne un simbol al suferinței tăcute și al rezistenței, chiar și dincolo de moarte. Ea a fost al doilea urs ca durată a vieții petrecute în captivitate înainte de a ajunge la Zărnești, după Charles, care avea 40 de ani la sosire și a mai trăit încă doi în sanctuar. A fost unul dintre cei mai bătrâni urși din Sanctuarul Libearty, dându-și ultima suflare în 2024 la vârsta impresionantă de 41 de ani.Timp de 27 de ani, a fost ținută într-un spațiu de doar 10-12 metri pătrați, iar următorii 11 ani i-a petrecut într-un țarc de aproximativ 25 de metri pătrați, la Grădina Zoologică din Rădăuți. Marta nu a cunoscut altceva în afară de barele de metal care o înconjurau și podeaua dură care-i rănea lăbuțele. A trăit izolată, departe de pădure, de soare, de mirosul frunzelor ude sau de foșnetul vântului printre copaci. O viață de prizonier, dusă în umbră, fără să fi greșit cu nimic.

În 2021, la vârsta de 38 de ani, când pentru mulți urși este deja prea târziu, Marta a primit șansa de a-și trăi ultimii ani în rezervația de la Zărnești. Nu s-a obișnuit ușor, a ezitat să pășească pe iarbă, să se apropie de copaci sau să guste din libertatea care, până atunci, îi fusese străină.

Cu răbdre, îngrijire și multă blândețe, Marta a învățat să se bucure de lucruri simple, precum o baie în piscină, un adăpost călduros, de liniștea care nu mai era tulburată de vizitatori sau de gratii. Chiar dacă a dus o viață liberă doar în ultimii trei ani, a fost suficient cât să cunoască, în sfârșit, ce înseamnă respectul și grija pe care fiecare ființă o merită. Acum ne zâmbește senină din Ursa Mare, cu siguranță plină de recunoștință pentru liniștea găsită la final.

În mod normal, un urs trăiește în sălbăticie între 25 și 30 de ani. Însă, în sanctuarul Libearty datorită îngrijirii constante, hranei asigurate și tratamentelor medicale, mulți ajung să trăiască și până la 40 de ani. Tot acest efort presupune costuri mari, iar rezervația, fiind un ONG, se bazează exclusiv pe sprijinul comunității și al sponsorilor. Cei care doresc să ajute pot „adopta” simbolic un urs, contribuind financiar la îngrijirea lui. Pe site-ul oficial (https://millionsoffriends.org/) sunt disponibile toate informațiile necesare pentru cei care vor să se implice și să ofere acestor animale o viață mai bună.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro