Preotimea nu-i Biserica

Venita dinspre liberali, cererea desecretizarii dosarelor clericilor a starnit reactii mergand de la stupoarea sau indignarea unor inalti ierarhi, la disputarea temei in scop politic de catre PD, PSD si altii. Cheia galcevii poate fi gasita insa intr-o capcana deslusita de un reputat sociolog. Anume ca, de ani buni, Biserica este de departe in varful credibilitatii, potrivit sondajelor, tocmai datorita unei confuzii: Biserica = preotime. Adica, o asimilare a institutiei milenare, de legatura a credinciosilor cu Dumnezeu, incontestabila si incontrolabila de catre pamanteni, si slujitorii vremelnici ai institutiei, preotii. Uneori contestabil si oricum controlabil potrivit legilor laice. Or, din nefericire, chiar Prea Fericitul Patriarh Teoctist a ricanat, fiind de acord cu desecretizarea dosarelor, dar cerand vehement ca evaluarea eventualelor pacate lumesti ale preotilor sa nu se faca la CNSAS, ci in cadrul bisericii (desigur, e vorba despre toate cultele legale).

Altfel spus, un soi de perpetuare a secretizarii. Biserica a avut martiri, si nu putini, dar a avut si oameni slabi sau lichele care si-au tradat enoriasii. Cat priveste taina spovedaniei, acum vreo 25 de ani, un preot, talentat scriitor, imi marturisea ca o buna parte a documentarii pentru romanele sale o datoreaza folosirii magnetofonului in timpul spovedaniei credinciosilor. La fel, Biserica a avut si are preoti care le dau saracilor painea lor, dar si altii oricat de putini ar fi, care golesc cutia milei sau chiar fura si vand icoane vechi din lacas. Cultele au posibilitatea acum sa-i izgoneasca pe aceia care ascund sub sutana pacate grele. In primul rand, pe cei din cauza carora vor fi suferit credinciosii. Abia atunci, chiar daca intrebarea din sondaje „Credeti in Biserica?” va deveni „Credeti in preotime?”, peste 80% din repondenti vor rosti tot „Da”.

Urmărește-ne pe Google News