Profesor de astronomie la Harvard, editorial în Scientific American: De ce presupunem că extratereştrii ar vrea să ne viziteze?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ar fi arogant din partea noastră să presupunem că merităm atenţie specială de la specii avansate din Calea Lactee. Am putea fi un fenomen la fel de neinteresant pentru ei cum sunt furnicile pentru noi. Până la urmă, când mergem pe trotuar, rar ne uităm să vedem dacă întâlnim vreo furnică în calea noastră.
Cuprins:
Ideea că extratereştrii ar vrea să ne viziteze presupune că oamenii ar fi în sine fascinanţi, dar nu e neapărat aşa, argumentează Avi Loeb, profesor de astronomie la Harvard, într-un articol din Scientific American.
- Avi Loeb este director fondator al Black Hole Initiative la Harvard şi directorul Institutului de Teorie şi Calcul la Harvard Smithsonian Center for Astrophysics. De asemenea, Loeb este preşedintele board-ului de Fizică şi Astronomie al Academiilor Naţionale din SUA şi membru în consiliul de consultanţi pe ştiinţă şi tehnologie ai preşedintelui Statelor Unite.
Soarele nostru s-a format la finalul istoriei de formare a stelelor în univers. Cele mai multe stele sunt cu miliarde de ani mai bătrâne decât a noastră. Atât de bătrâne, încât majoritatea stelelor asemănătoare soarelui şi-au consumat deja combustibilul nuclear şi s-au răcit, ajungând la dimensiuni compacte, asemănătoare cu ale Pământului, fiind cunoscute ca “pitici albi”.
Recent am aflat, de asemenea, că jumătate din stelele similare soarelui găzduiesc o planetă de dimensiunea Pământului într-o zonă locuibilă, deci una care permite existenţa apei lichide şi a substanţelor chimice necesare vieţii.
<strong>Din moment ce zarul vieţii s-a aruncat într-un miliard de alte locaţii, din Calea Lactee, în condiţii similare cu cele de pe Pământ, viaţa, aşa cum o cunoaştem, este, cel mai probabil, comună. </strong>
Iar dacă aşa stau lucrurile, cronologia spațiului ne sugerează că unele specii inteligente ar putea fi cu miliarde de ani în faţa noastră, în termeni de dezvoltare tehnologică - scrie fostul şef (2011-2020) al catedrei de Astronomie de la Universitatea Harvard.
Când cântăresc riscurile implicate de interacţiunea lor cu culturi mai puţin dezvoltate, precum a noastră, aceste civilizaţii avansate de extratereştri ar putea alege să evite contactul.
Tăcerea implicată de paradoxul lui Fermi (“Unde e toată lumea?” - paradoxul lui Fermi se referă la aparenta contradicție între lipsa dovezilor și diferite estimări de probabilitate ridicată a existenței civilizațiilor extraterestre în altă parte a galaxiei Calea Lactee) ar putea însemna pur şi simplu că nu suntem cel mai atractiv fursec din borcan, crede cercetătorul.
Viaţa este, probabil, complet diferită pe planeta Proxima b
Ca o primă apreciere despre cum arată oamenii, este rezonabil să ne uităm în oglindă. Această abordare se bazează pe presupunerea că avem cu toţii aceiaşi strămoși genetici ca toţi ceilalţi oameni. Dar este probabil ca asta să nu fie adevărat pentru viaţa dezvoltată independent pe alte planete. De exemplu, animalele şi vegetaţia de pe cea mai apropiată exoplanetă locuibilă, Proxima centauri b, ar putea fi şocant diferite de cele de pe Pământ.
În special, animalele ar putea avea ochi care să arate bizar, optimizaţi să detecteze radiaţiile cu infraroşu emise de Proxima Centauri, o stea pitică ce are jumătate din temperatura de suprafaţă a soarelui.
<strong>Pentru că Proxima b este de 20 de ori mai apropiată de steaua ei decât este Pământul de Soare, ne aşteptăm să fie ordonată, fixată, arătând stelei sale aceeaşi faţă tot timpul, aşa cum luna ne arată aproape mereu nouă aceeaşi faţă.</strong>
Speciile care ar locui pe partea diurnă ar putea fi complet diferite de cele care ar locui pe jumătatea nocturnă, mai răcoroasă, arătând tipare distincte de somn indus.
Orice vegetaţie pe suprafaţa acestei planete s-ar adapta la recoltarea de lumină cu infraroşu.
<strong>Prin urmare, iarba de peste gardul vecinilor noştri de Univers s-ar putea să fie roşu închis, şi nu verde ca a noastră.</strong>
Este chiar mai dificil să prezicem cum ar arăta tehnologiile lor deja vechi de miliarde de ani. În căutarea lor, trebuie să marcăm anomaliile pe care le vedem prin telescop şi să nu băgăm sub covorul conservatismului semnalele neaşteptate. Dacă instrumentele noastre nu sunt suficient de sensibile sau tehnicile noastre de căutare nu sunt adecvate, nu vom descoperi tehnosemnături.
Procesarea datelor fără algoritmi de “machine-learning” potriviţi ar fi ca şi cum am arunca o plasă de pescuit ineficientă, care nu prinde niciodată peşti fiindcă are ochiurile prea mari.
Proiectăm căutările noastre pe baza a ceea ce vedem în oglindă. După ce au fost inventate comunicarea prin radio şi laserele, am început să căutăm semnale laser şi radio din spaţiu. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu tehnologia care foloseşte lumina pentru a propulsa o navă spaţială.
Pe măsură ce ne imaginăm noi tehnologii, am putea în cele din urmă să o găsim pe cea care ne va permite să detectăm multe alte specii care o folosesc.
Totuşi, trebuie să fim foarte prudenţi cu observaţiile anecdotice care nu trec de standardele dovezilor ştiinţifice cantitative. Acestea includ teoriile conspiraţiei fără dovezi, care apar frecvent, sau relatări despre OZN-uri, care nu trec de proba reproductibilităţii - un criteriu necesar pentru ca o informaţia să devină dată ştiinţifică credibilă.
O planetă cu iarba roşie ar putea fi mai atractivă
Paradoxul lui Fermi este arogant, căci presupune că noi, oamenii, avem un fel de importanţă cosmică. Realitatea ar putea fi că suntem ordinari şi sortiţi să pierim, precum dinozaurii, în urma unei catastrofe.
De ce le-ar păsa vecinilor noştri de galaxie cât de verde este iarba la noi? Dat fiind că stele pitice, precum Proxima Centauri, sunt mai abundente decât soarele, cele mai multe planete locuibile ar putea fi acoperite cu iarbă de culoare roşu închis, ceea ce ar putea fi la fel de liniştitor pentru privirea infraroşu a celor mai mulţi “turişti” din spaţiu, cum este iarba verde pentru noi.
<strong>Prin urmare, agenţiile de turism interstelare ar putea să considere Proxima b ca fiind o destinaţie mult mai atractivă decât Pământul. </strong>
Ne-am putea întreba, cum s-a întrebat Enrico Fermi, de ce nu au venit exoturişti să ne admire. Dar, chiar mai bine, am putea să facem contact cu Proxima b şi să-i ademenim pe localnici să ne viziteze şi să împartă cu noi o băutură bazată pe apă.
