Psihologul Libertatea explică boala socială a secolului nostru. De ce ți-e frică de oameni?

Ai simțit vreodată că te cuprinde transpirația când urmează să vorbești în public? Sau să apari undeva, unde se află mai multă lume? Ți-e frică de ieșirile la restaurant, la teatru, etc? ai anxietate socială. Probabil că ai încercat prima dată aceste simptome în adolescență. Ori mai devreme, în copilărie. Ți s-a spus că ești timid și că te vei vindeca. Între timp nu doar că nu te-ai vindecat, dar starea ta s-a agravat. În loc să ieși cu prietenii, preferi să stai în casă, la televizor.

Ți-e frică să nu te faci de râs?

Sau să cunoști pe cineva nou? Dacă în mintea ta se desfășoară scenarii despre cât de penibil vei fi, ce prostii vei spune și cum vor râde ceilalți de tine, atunci e cazul să faci un spas în spate și să te întrebi: cât de probabil e acest scenariu? Oare chiar ce-mi imaginez eu e posibil? Sau mintea mea a luat-o prea repede înainte?

Eviți situații în care e posibil să fii judecat?

„Ceilalți vor crede că sunt un prost“, spui tu. „Sunt un nimeni.“ Dacă ți-au trecut adesea prin cap astfel de idei, înseamnă că ți-e frică de respingere. Ai tendința să fugi de orice situație necunoscută.

Te simți în largul tău numai cu anumite persoane?

Preferi să stai în preajma prietenilor vechi sau a celor care nu te iubesc prea mult, dar măcar îi cunoști? Preferi să locuiești cu mama în loc să locuiești cu un prieten sau singur? Te temi că și alții vor vedea frica ta de oameni și de situații noi, și atunci ești și mai convins că a sta la adăpost e soluția? Îți transpiră palmele, roșești, îți tremură mâinile și respiri cu greutate când ești într-un grup? La unii această anxietate socială se manifestă doar când trebuie să vorbească în public. În schimb alții sunt înfricoșați că vor fi văzuți când mănâncă, sau când fac orice altceva. Unora le este frică să vorbească la telefon. Toate acestea sunt manifestări de anxietate socială.

Dacă ai încercat astfel de emoții neplăcute, probabil că ți-ai dat seama la un moment dat cât de deplasate sunt aceste complexe. Și ți-ai spus că delirezi. Cei care au anxietate socială, foarte adesea se învinovățesc pe ei înșiși pentru propria gândire exagerată. Consultă un psiholog care să ți dea încredere și ieși încet-încet în lume. Gândește-te: dacă te faci odată de râs, ce-i cu asta? Chiar cade cerul în cap? Vei vedea că nimic nu e așa dezastruos cum pare.

Un articol de Anca Petrescu, editor Psychologies

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE