Recunoașterea statului Palestina ar putea contribui la încheierea războiului, afirmă fostul șef al serviciilor secrete israeliene
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Recunoaşterea unui stat palestinian de către Marea Britanie nu reprezintă un „cadou” pentru Hamas, ci mai degrabă un „coşmar” pentru organizaţie şi ar putea contribui la încheierea războiului din Gaza, afirmă Ami Ayalon, fost director al serviciilor secrete interne israeliene (Shin Bet), relatează The Times.
Cuprins:
Mișcarea ar izola atât Hamas, cât și dreapta din Israel
Potrivit lui Ayalon, această mişcare ar putea facilita o soluţie diplomatică şi ar izola atât Hamas, cât şi tabăra naţionalistă-mesianică din Israel.
Guvernul israelian condus de Benjamin Netanyahu a criticat decizia lui Sir Keir Starmer de a recunoaşte Palestina (alături de alte state, printre care Franţa), catalogând-o drept o recompensă pentru atacul din 7 octombrie 2023.
Statele Unite au respins la rândul lor gestul ca fiind doar „performativ”. Ayalon nu este de acord: el susţine că recunoaşterea rupe din temelii ideologia Hamas şi îi va submina rolul ca actor politic major.
Ayalon spune că cei mai afectaţi vor fi Hamas şi dreapta mesianică israeliană, care pledează pentru anexarea oficială a Cisiordaniei şi extinderea așezărilor — „două grupuri radicale şi violente” care, în opinia sa, au dominat regiunea în ultimele trei decenii.
Susține că 70 % dintre israelieni vor ca războiul să înceteze
Deşi decizia va fragiliza şi guvernul israelian la nivel diplomatic, Ayalon susţine că guvernul actual nu reprezintă voinţa majorităţii israelienilor, dintre care peste 70% ar dori încetarea războiului şi reluarea negocierilor pentru eliberarea ostaticilor.
Pe fondul tot mai multor recunoaşteri anticipate la Adunarea Generală a ONU şi al dialogului Franţa–Arabia Saudită pentru susţinerea soluţiei cu două state, Ayalon apreciază că aceste evoluţii pot crea „speranţă” şi au o semnificaţie deosebită în Orientul Mijlociu.
Părinții lui Ami Ayalon au venit din România
Născut în Palestina din părinţi imigranţi români, Ayalon (80 de ani) este veteran militar decorat cu Medalia Vitejiei pentru faptele sale din Războiul de Yom Kippur (1973).
A condus marina israeliană şi a fost director al Shin Bet între 1995 şi 2000, perioadă în care acordurile de la Oslo elaboraseră cadrul pentru soluţia celor două state, proces care însă a stagnat, lăsând mari părţi din Cisiordania sub control israelian.
După retragere, Ayalon a activat politic în Partidul Laburist, criticând poziţiile dure ale lui Netanyahu şi pledând pentru reluarea dialogului.
În intervenţiile sale recente, el îşi exprimă regretul că strategiile militare repetate au redus perspectivele unei păci durabile şi ale securităţii pe termen lung.
Totodată, apreciază că campania militară declanşată după 7 octombrie a obţinut succese tactice notabile împotriva inamicului regional, dar atrage atenţia că limitele forţei militare sunt evidente şi că deciziile militare trebuie evaluate şi în cheie regională.
A criticat atacul asupra unor oficiali Hamas din Qatar
Ayalon a criticat atacul aerian asupra unor oficiali Hamas din Qatar, comis fără coordonare diplomatică, considerându-l eronat din cauza consecinţelor regionale şi amintind de eşecul unei tentative anterioare (1997) de asasinare a unui lider Hamas în Doha, care a generat o criză diplomatică majoră.
El avertizează că astfel de operaţiuni pot declanşa represalii împotriva israelienilor din străinătate şi pot afecta relaţiile cu aliaţii.
De asemenea, Ayalon a condamnat politizarea şi slăbirea unor instituţii de securitate, amintind de demiterea fostului şef al Shin Bet, Ronen Bar, şi de îngrijorările exprimate de el şi alţi foşti directori privind propunerea de numire a unui succesor care, în opinia lor, ar putea submina instituţia pe termen lung.
Palestinienii rămân parte integrantă a realităţii din regiune
În viziunea sa, opinia publică israeliană se poate îndrepta către noi alegeri în lunile următoare, influenţate de trauma din 7 octombrie, de războiul prelungit şi de discuţiile privind anexarea Cisiordaniei.
Ayalon afirmă că înainte de acest conflict unii israelieni sperau la stabilitate „fără palestinieni”, dar evenimentele recente au arătat contrariul: palestinienii rămân parte integrantă a realităţii regiunii.
Concluzionând, Ayalon subliniază necesitatea dublării limbajului militar cu diplomaţia: victoria nu înseamnă doar distrugerea inamicului, ci crearea unei realităţi politice mai bune.
El avertizează că, dacă victoriile militare vin în schimbul pierderii valorilor fundamentale, atunci scopul final — pacea şi securitatea durabilă — rămâne neîndeplinit.
