REPORTAJ/Crăciunul în Oltenia: În seara de Ajun, oltenii scormonesc în foc și merg la colindat cu Vicleiul| FOTO

Luna decembrie și începutul lui ianuarie reprezintă pentru fiecare locuitor al regiunii Olteniei momente de trăire din plin a marcării finalului și începutului de an. Bucuriile sunt aduse fie de darurile lui Moş Nicolae, așezate în “ghetuţele curate” ale copiilor, fie de primirea colindătorilor de Crăciun, Anul Nou și Bobotează.

“În afara ritualului colindatului, specific Ajunului Crăciunului, și care este cel mai cunoscut, Oltenia are multe alte ritualuri  dedicate celorlalte evenimente care întregesc ciclul sărbătorilor de iarnă. Toate aceste obiceiuri şi datini demonstrează continuitatea poporului român pe aceste meleaguri: „Irozii” sau „Vicleiul”, „Piţărăii” sau „Brezaia”, „Sorcova”, „Pluguşorul” sau „Datul la grindă”, „Mersul la moaşă” sau „Iordănitul”, explică Amelia Etegan, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Dolj.

Nașterea Domnului este întâmpinată de cete de tineri care colindă satele doljene, nu înainte ca toți colindătorii să se pregătească pentru a ura din casă-n casă.

“Ritualul colindatului se desfăşoară începând din Ajunul Crăciunului până în dimineaţa zilei următoare. Grupul de şase până la treizeci de tineri aleg un vătaf care cunoaşte obiceiurile tradiţionale şi vreme de patruzeci sau optsprezece zile, ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucţia necesară. În seara de 24 decembrie, îmbrăcaţi în straie noi şi împodobiţi cu flori şi zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele şi să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră şi, după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă şi îşi continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere şi rostesc urările tradiţionale. Colindătorii aduc sănătate şi bogăţie, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere şi pere mici”, explică Amelia Etegan.

Numai cei care nu au ce pune pe masa de Crăciun nu îi răsplătesc pe tineri pentru colindul lor. În rest, oltenii îi așteaptă pe colindători cu daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură.

După ce au străbătut întreg satul, grupul colindătorilor organizează o serbare la care iau parte toţi tinerii.

Recomandări

INTERVIU. Părintele fondator al rockului alternativ sovietic, interzis în Rusia lui Putin, concertează la București: „Oamenii care au declanșat acest război şi-au ieşit din minţi. Sunt ruşinea Rusiei”

„Scormonitul în foc”

În mai multe localităţi din județul Dolj, în seara de Ajun, gospodarii „vrăjesc” la foc: indiferent de vârstă sau sex, unul dintre locatarii unei case dă cu barda în foc şi zice: „Bună dimineaţa lui Ajun/Că-i mai bună a lui Crăciun / Într-un ceas bun!/ Oile lânoase/ Vacile lăptoase/ Cai încurători/ Oameni lucrători… Să se facă bucatele: porumbul, grâul etc.”, apoi scormoneşte în jar cu o nuia.

“Irozii” sau “Vicleiul”, “Piţărăii” sau “Brezaia”, “Sorcova”, “Pluguşorul” sau ”Datul la grindă”, “Mersul la moaşă” sau “Iordănitul”, toate sunt de fapt reprezentări cumva teatrale ale momentului Nașterii Domnului Iisus Hristos sau urări de belșug la trecerea dintre ani.

„Vicleiul” de la Salcia

Satul Salcia, din comuna doljeană Argetoaia, este una dintre localitățile cu mai multe tradiții ce nu au pierit de-a lungul anilor. În Ajunul Crăciunului, pe la lăsatul întunericului, pe uliţele satului se colindă cu „Vicleiul”, care reprezintă o cutie împodobită cât mai colorat, purtată de doi flăcăi.

“În interiorul cutiei există o scenă unde, „la vedere”, sunt jucate, de către un alt flăcău, nişte „păpuşi” confecţionate din lemn şi cârpe colorate, care dau naştere la o serie de momente în care se prezintă diferite obiceiuri sau sunt satirizate diferite întâmplări din lumea satului. Întregul alai este însoţit de muzică; aici, cântecele pe ritmul cărora sunt jucate „păpuşile” erau interpretate de obicei de Ceata lu Donică din Leordoasa, muzicant din tată-n fiu, pe numele adevărat Lică Constantin, agricultor, dar care a lucrat şi croitorie şi care din anul 1960 cânta şi la figorn, la fel cu alţi doi fraţi ai săi: unul tot la figorn, ca şi el, şi altul la „tăiere”, povestește Amelia Etegan.

Recomandări

De ce candidatura lui Cîrstoiu vulnerabilizează alianța PNL-PSD

Pentru acest obicei, „Vicleiul”, lăutarii erau tocmiţi de flăcăi, cu mult înainte. Ştiau că au de mers din casă-n casă, până spre dimineaţă, cântând de fiecare dată cele şapte cântece care însoţeau jocul păpuşilor: „Crăiţele”, „Floricica”, „Lupul şi oaia”, „Caii”, „Ursul”, „Mortul”, „Cerşitoarea”.

În dimineața de Crăciun, niciunul dintre lăutari nu ajunge acasă cu coșul gol.

Citește și:

Părintele Necula: Crăciunul nu vine să ne facă ”alergător la raft”. Sărbătoarea nu trece după zilele libere. Să lăsăm năravurile vechi!

Urmărește-ne pe Google News