„Eu pot să beau şi o cană de apă în loc să mănânc”, afirmă bunicul, care are piciorul amputat de sub genunchi, iar în loc are o proteză veche, care a început să-l jeneze. Chiar şi aşa, cei doi pensionari se luptă să le asigure un viitor mai bun copilelor.

Pensiile le ajung de pe-o zi pe alta

Soţii Nicolae şi Paulina Geamănu, de 64 şi 66 de ani, sunt doi pensionari care îşi duc existenţa, alături de cele două nepoate, într-un apartament modest, cu două camere, din municipiul Galaţi. Au dus mereu o viaţă grea, femeia a lucrat ca vânzătoare, iar bărbatul ca navigator, dar a rămas în urmă cu cinci ani cu un picior de sub genunchi amputat, în urma unui diabet.

galati 5Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Singurele venituri pe care le au acum sunt din pensiile care nu le ajung decât de pe o zi pe alta, amândoi câştigând lunar doar 1.700 de lei, bani cu care, în primul rând, le asigură toate cele necesare fetiţelor şi apoi se descurcă cum pot, atunci când vine vorba să-şi cumpere medicamente sau alte lucruri de care au nevoie chiar ei.

Și-au pierdut băiatul, dar se alină dedicându-se trup și suflet fetițelor lui

În timp, lipsurile materiale s-au accentuat în familia lor, mai ales de când băiatul lor, tatăl fetiţelor, care era muzicant, a murit în luna noiembrie a anului trecut, în condiţii suspecte, într-un hotel din Slănic Moldova.

„A suferit o comoţie cerebrală, aşa ne-au spus. El era muzicant, cânta la orgă, după ce a făcut Şcoala de Artă Populară. A decedat când era la Slănic Moldova, la un hotel. A fost o moarte suspectă, pentru că l-au găsit acolo într-o boxă, cu toate hainele aruncate pe acolo. Noi nu am avut posibilitatea să mergem acolo să investigăm. Nu avem rezultatele, ştim că se face anchetă”, spune, cu tristeţe, Paulina Geamănu. 

Astfel, au ajuns să-şi crească singuri cele două nepoate, pe Roberta Alexandra, de 7 ani şi jumătate, şi pe Francesca Marina Anastasia, de 2 ani şi jumătate, mai ales că mama acestora, tot din cauza lipsurilor materiale, a preferat să le lase în grija lor.

„Pe cea mare o creştem de şase ani, iar pe cea mică, tot aşa, de pe la un an. Părinţii fetiţelor erau despărţiţi. Ea este prin Tecuci, ţine legătură cu fetiţele, dar nu poate să le ajute pentru că nu are posibilitatea. A venit la Protecţia Copilului şi a dat semnătură că sunt crescute de noi. Ea mai are la ea doi copii, tot fără tată, o fetiţă de 9 ani şi un băieţel de 2-3 luni”, mai spune Paulina Geamănu. 

Fac tot posibilul să le asigure fetiţelor sprijinul şi căldura unui cămin

Soţii Geamănu spun că, în pofida situaţiei materiale grele în care se află, nu se pot despărţi în ruptul capului de cele două fetiţe, de care s-au ataşat de când erau foarte mici.

::placeholdeR–>

Chiar dacă le este foarte greu, cei doi bunici caută, prin orice mijloace, să le asigure fetiţelor tot sprijinul şi căldura unui cămin. De altfel, chiar şi în aceste zile au mai lăsat încă bradul împodobit la Crăciun, şi asta pentru că le place foarte mult celor două fetiţe.

„Nu ne putem despărţi de ele; le creştem de mici”, spune Nicolae Geamănu, în timp ce fetiţa cea mică îi cere să-i dea biscuiţi, iar el se îndreaptă spre un dulap şi îi oferă copilei câţiva, în timp ce ea, surâzând, începe să-i mănânce tacticos. 

Iar cu un oftat, femeia îşi aminteşte de grija pe care le-o purta băiatul ei, când era în viaţă, celor două fetiţe.

„Este foarte greu, dar nu putem să le dăm la stat, pentru că le-am crescut de mici. Nu putem să le înstrăinăm, oricât este de greu, ce mâncăm noi mănâncă şi ele, mai lăsăm noi şi mănâncă ele. Ne rupem de la gură. Eu pot să beau şi o cană de apă în loc să mănânc. Ne chinuim aşa. Băiatul fiind plecat cu muzica, tot la noi creşteau”, afirmă bunicul.

Amândoi sunt foarte preocupaţi de creşterea copilelor şi afirmă că fac tot posibilul ca ele să nu simtă lipsurile materiale şi afecţiunea părintescă.