REPORTAJ la 2.025 de metri altitudine. Violonistul Alexandru Tomescu a dus Stradivariusul în Bucegi, în ultimul concert „Paganini Magic”

Spectatorii echipaţi de munte au urcat fie cu telecabina, din Buşteni, fie cu maşina, până la Piatra Arsă şi de acolo pe jos, 30-40 de minute, până la Cabana Caraiman. În jur de 500 de oameni, de toate vârstele, s-au adunat în jurul scenei de lângă crucea care străjuieşte valea. Intrarea a fost liberă. Când s-a apropiat ora 11, Tomescu a schimbat tricoul cu „Muntele mă cheamă”, şi-a pus cămaşă cu butoni, frac şi pantaloni negri şi a scos dintr-un toc ca oricare altul preţioasa Stradivarius. Mai mulţi jandarmi şi agenţi de pază au fost tot timpul cu ochii pe vioară.

Când s-a rupt o coardă, în timpul concertului, Alexandru Tomescu a liniştit publicul: „Nu se opreşte muzica. Avem corzi de rezervă, avem şi vioară de rezervă, violonist de rezervă e mai greu de găsit”.

Recomandări

Raport al Congresului SUA: De ce armata rusă a înregistrat pierderi semnificative și n-a fost capabilă să câștige războiul din Ucraina ANALIZĂ

Misterul Stradivarius

Cu pahare de vin, bere sau suc, procurate de la cabană, spectatorii s-au instalat direct în iarbă sau pe pernele pregătite de organizatori. Microfoanele de pe scenă erau legate la boxe, astfel încât muzica să ajungă în toate colţurile platoului şi să nu se piardă cu totul în decorul de calcar.

Tomescu le-a povestit spectatorilor despre cele şase sonate pentru vioară şi chitară clasică, despre legătura lui Paganini cu chitara, despre cât de greu au ajuns aceste piese la marele public.

„Nu ştim exact prin mâinile cui a trecut această vioară Stradivarius, în ultimii 300 de ani, de când a fost făurită. Există o bună posibilitate ca la ea să fi cântat şi Paganini”, a spus Tomescu. Virtuozul genovez avea multe viori ieşite din atelierele lutierilor italieni. Spre sfârşitul vieţii, ruinat financiar, Paganini şi-a vândut multe dintre aceste instrumente.

Recomandări

Despre proiectul unui stat „suveranist” român: „Nici SUA lui Trump nu își permit suveranismul propus de AUR”. Interviu cu profesorul Cornel Ban de la Copenhagen Business School

Tomescu a adăugat că a avut ocazia să cânte pe vioara lui Paganini, faimoasa „Il Cannone Guarnerius”, în urma unui concurs organizat o dată la doi ani la Genova. „Nici o secundă nu am fost lăsat singur cu vioara şi nici o secundă nu am irosit fără să cânt la ea. Era o vioară care îţi materializa orice fantezie muzicală. Nu avea limite. Ce îi cereai aia îţi materializa. Un adevărat Ferrari al viorilor”.

Nu se întâmplă prea des ca o vioară Stradivarius să fie auzită pe vârf de munte. Sau ca muzica să urce la o asemenea înălţime, lăsând în urmă şi forfota aşezărilor omeneşti, şi oboseala, şi gravitaţia, şi fuga gândurilor, şi tot ce o leagă uneori prea strâns de pământ.

Apel la donaţii pentru muzicienii ucraineni

„Avem tot ce ne trebuie aici, aer, soare, apă, muzică”, a observat Tomescu, în deschiderea concertului.

Între o sonată şi alta, artistul i-a îndemnat pe oamenii de pe pajişte să doneze în cutia de la intrarea în cabană, pentru muzicienii refugiaţi din Ucraina. „Vrem să punem la încercare acea afirmaţie a lui Beethoven, că muzica îi face pe oameni mai buni. Ştiţi probabil că în ţara vecină se desfăşoară un război”, a explicat Tomescu.

Recomandări

Ultimele zile ale Salinei Praid. „Cât o nucă era gaura din perete, apoi s-a tot mărit”. Cât de fezabilă este soluția evacuării apei | Reportaj

„Foarte mulţi refugiaţi au ajuns în România, printre ei şi muzicieni tineri. Am întâlnit-o pe Anastasia la Conservatorul din Bucureşti. Reuşise să scape din Kievul bombardat luând cu ea ce avea mai de preţ: cutia cu vioara. Şi chiar dacă nu mai ştie nimic despre tatăl ei, care e plecat la război, mama ei a rămas acolo, ea totuşi îşi doreşte să cânte în continuare la vioară, ceea ce mi se pare remarcabil. De aceea am decis ca la toate concertele Turneului Stradivarius să strângem bani pentru aceşti tineri muzicieni refugiaţi, astfel încât ei să studieze în continuare. Cred că muzica este lucrul cel mai important atunci când vorbim despre reclădirea sufletească a oamenilor şi reclădirea speranţei”, a mai spus el.

Un Capriciu la bis şi apoi furtuna

Despre Dragoş Ilie, partenerul de concert, muzician stabilit în America, doctorand la Universitatea Austin, Texas, Tomescu a afirmat că l-a cunoscut mai bine după cele trei săptămâni de Paganini Magic.

„Nu este doar un tânăr artist remarcabil, este şi un om extraordinar. Că aşa ajungi să cunoşti un om cu adevărat, atunci când pleci la turneu cu el. Ne-am înţeles foarte bine şi sunt convins că vom mai avea şi alte concerte împreună. Sper ca pe viitor cât mai mulţi dintre tinerii artişti români care cântă în străinătate să vină în România, pentru că iată, sunt atâtea lucruri minunate de descoperit”, a mărturisit violonistul.

Când cele şase sonate au fost povestite şi apoi cântate, sutele de oameni din faţa Cabanei Caraiman au aplaudat minute lungi, ridicaţi în picioare. Uitându-se spre cerul pe care se învălmăşeau nori vineţi, Tomescu a anunţat: „Pentru că vremea ne permite, vom interpreta încă o piesă”.

A mai fost timp pentru Capriciul 24, într-o versiune pentru vioară şi chitară, creată de cei doi muzicieni. A mai fost timp pentru aplauze şi reverenţe, pentru poze cu artiştii, lângă panoul cu afişul turneului, pentru autografe pe CD-urile cu înregistrări din concerte sau din studio.

Temperatura a scăzut brusc la 10 grade şi a început contrapunctul furtunos al concertului: vântul, tunetele, fulgerele, ploaia. Vioara Stradivarius, revenită în tocul ei, era deja la loc sigur, înainte ca natura să-şi exprime părerea critică despre tehnicile oamenilor în materie de sunet.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 28

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro