REPORTAJ. Minerii de la Crucea se simt abandonați de toată lumea. „L-am luat în brațe ca pe Dumnezeu pe George Simion”

Bărbații își beau cafeaua din ceșcuțe de ceramică, cu toarte aurite, înainte de a merge la muncă, la 200 de metri sub pământ. Lucrează la mina Crucea – Botușana, singura exploatare minieră de zăcăminte de uraniu din România. 

Mina, care a aprovizionat centrala nucleară de la Cernavodă, este pe cale să fie închisă.

La finalul lui martie, ministrul energiei, Virgil Popescu, i-a asigurat pe mineri că procesul de închidere a minei va dura „minimum 100-200 de ani” și va avea nevoie de forță de muncă. 

Oamenii se amuză la asemenea termene. „Nu am încredere nici pe ziua de mâine”, spune minerul Marian Nistor. 

Ultimii mineri de la Crucea

„Dacă mâine se închide, cine te mai ia la 47 de ani? Unde mă mai duc eu să mă angajez? Mai ales dacă ai lucrat la mină de uraniu zice: «du-te, bă, de aici, nu mai ești bun de nimic». Zice că ești radiat. Când aud mină de uraniu, se feresc de tine. Uite așa, noi ne chinuim, ei nu respectă. E mafia prea mare”, adaugă Marian.

Eu știu ce pun la cale? Nu țin o ședință cu noi, nimic. Directorul general s-a dus la Botușana. Ne tot spune că vin banii, sunt, sunt. Oamenii tot așteaptă, fiecare cu problemele lui.

Bărbatul continuă:

Recomandări

Alertă la Banca Națională după alegeri. Investitorii încep să părăsească România, trendul s-ar putea accentua după parlamentarele de duminică

Lucrând în condiții de radioactivitate, minerii de la Crucea se pot pensiona după 15 ani de muncă. „Ce să închidă, las-o să o ție, să ieșim la pensie. Să prinzi oleacă de pensie, asta te mai gândești!”, spune unul dintre angajații din subteran. 

În apropierea localului parchează un microbuz din care coboară alți mineri, ce locuiesc în satele din jur. Navetiștii se opresc și ei la cafeaua de dimineață. E unul dintre ritualurile din drumul lor zilnic spre mină. După ce ies din schimb, vin aici să bea o bere. 

În jur de 280 de persoane mai sunt angajate la întreprinderea minieră din Crucea – Botușana, 10% fiind personal administrativ, spune directorul general al minei, Vasile Chiruță. Mina este exploatată de către Compania Națională a Uraniului (CNU), aflată în portofoliul de companii al Ministerului Energiei și deținută 100% de către statul român.

„Bună dimineața! Te-ai făcut reporter?”, îl tachinează unul dintre navetiști pe Marian.

„Ei, reporter! Reporteri suntem toți!”, răspunde acesta filosofic.

„Închiderea definitivă”

„Se aprobă închiderea definitivă, conservarea şi monitorizarea factorilor de mediu şi alte activităţi post-închidere a zăcământului Crucea Botușana, județul Suceava, aflat în patrimoniul Companiei Naționale a Uraniului SA”, arată un Proiect de hotărâre de guvern, publicat pe site-ul Ministerului Energiei pe 25 februarie.

Recomandări

Schimbarea la față a PNL și PSD. Calculele pentru aducerea în față a lui Ilie Bolojan și Victor Negrescu ANALIZĂ

Programul de închidere și „reconstrucție ecologică”, ce ar ține până în 2028, prevede cheltuieli de peste 234 milioane de lei, la care se adaugă cheltuieli pentru protecția socială, pentru programul tehnic de conservare a minei, dar și pentru monitorizarea post-închidere, conform Notei de fundamentare a proiectului de hotărâre.

Motivul închiderii? „Ineficiența economică a valorificării rezervelor rămase”

• „Conținutul scăzut al rezervelor exploatabile, în actualele condiții economice, depășește cu mult valoarea producției extrase”.
• „Față de condițiile geo-miniere existente și de calitățile rezervelor, nu se cunosc soluții tehnico-economice care să permită îmbunătățirea radicală a parametrilor economici calculați pentru valorificare”.
• „Nu există perspectiva pentru a promova rezerve de minereu mai bogate în acest perimetru”. 

Zăcămintele de uraniu de la Crucea, Botușana și Grințieș au fost identificate la mijlocul anilor ‘60. Exploatarea propriu-zisă de la Crucea a început în anii ‘80. 

Mina, ca un bolnav de la ATI

„Nu trebuie să te mire că se închide. Trebuie să te mire de ce a rezistat atât”, spune actualul director general al minei, Vasile Chiruță, antreprenor, fost inginer la mină în anii ‘80-90 și fost consilier local PNL în Vatra Dornei. 

Recomandări

Atuurile Elenei Lasconi în fața lui Călin Georgescu. „Bătălia este pe viață și pe moarte”

„Vai, dar se închide mina Crucea! E normal! Am devenit conectați la economia globală, prețurile se iau de pe piața globală și oferta pe piață e foarte mică”, adaugă Chiruță. 

Din 2006, exploatarea de la Crucea Nord – Botușana era inclusă pe lista minelor şi carierelor care urmau să se închidă. 

Închiderea minei nu e însă tema centrală a discuțiilor de dimineață printre mineri. Plata salariilor reprezintă principala îngrijorare.

„În jurul datei de 15 martie se vor plăti drepturile salariale restante”

Cu puțin înainte de ora 7, angajații merg să se schimbe în hainele de lucru, într-o clădire albă ce pare abandonată, aflată chiar lângă sediul administrativ al întreprinderii miniere. 

Pe ușa de la intrare sunt lipite două foi, prost tipărite. Anunță un acord din 5 martie, încheiat între Conducerea Companiei Naționale a Uraniului (CNU), reprezentanții Ministerului Energiei și reprezentanții sindicali din cadrul CNU, prin care conducerea executivă și administrativă își lua următoarele angajamente:

• „În jurul datei de 15 martie se vor plăti drepturile salariale restante, inclusiv avansul pentru luna martie 2021”.
• „În jurul datei de 15 martie 2021 se acordă beneficiile de alimentație de protecție restante, inclusiv pentru luna februarie 2021”.

Acordul a venit după ce minerii nu își mai primiseră salariile pe ultimele două luni. Iar beneficiile de alimentație de protecție – așa-numita „masă antidot”, în valoare de 30 de lei pe zi – nu fuseseră primite de peste un an. Dar angajamentele nu s-au respectat până pe 15 martie. 

„Ați venit cam târziu”

După ce se schimbă în hainele de lucru, angajații așteaptă camioanele care îi duc pe platforma minieră, la 6 km de comuna Crucea. Câțiva mineri beau un ceai, mănâncă un sendviș și se uită la PRO TV,  în „magazinul mixt” de lângă sediul întreprinderii. E aceeași combinație de rutină de dimineață și tensiune mută.

„Relaxarea restricțiilor de la 1 iunie, anunțată de premierul Cîțu”, se aude pe fundal. 

Magazinul mixt îi aparține Mariei, în vârstă de 50 de ani, soția unui pensionar de la mină. Din veniturile magazinului, care funcționează de 20 de ani, și-a ținut cei doi copii la școală și apoi la facultate. Dacă se închide mina, a doua zi închide și ea, spune femeia.

– Care-i treaba?, ne întreabă unul dintre mineri.
– De la ziarul Libertatea suntem. Am văzut protestele dumneavoastră și am vrut să vedem care e situația acum.
– Ați venit cam târziu. Când o fost protestul nu o răspuns nicio televiziune. Acuma-i târziu. Am stat și am suferit două săptămâni și nu s-o sesizat nimeni, spune minerul

Intervine un alt bărbat. „Suntem supărați, lăsați-ne în plata Domnului. Și așa nu se rezolvă nimic. Suntem sătui de discuții, interviuri, nimic nu s-o rezolvat”.

„Parcă l-am văzut pe Dumnezeu”

Miercuri, 17 martie, în jur de 160 de mineri s-au blocat în subteran în semn de protest. Nu față de închiderea minei, un scenariu pe care îl aud de ani, dar și un viitor prea îndepărtat. Protestul a avut legătură cu neplata salariilor.

Mulți dintre minerii cu care am vorbit la Crucea și la Botușana povestesc că s-au simțit ignorați de presă, dar și de conducerea companiei. 

Protestul lor a căpătat vizibilitate, spun ei, doar când a venit liderul AUR George Simion și a coborât în subteran, în seara de 20 martie. A doua zi, Simion a postat un video pe Facebook, care a strâns peste 1,6 milioane vizualizări până la mijlocul lui aprilie.

„Noi am vrut să vină Antena 1, PRO TV, să vină cineva. N-o fost nimeni”, povestește Liviu Grigoraș, unul dintre minerii protestatari,

Și când o venit el, parcă l-am văzut pe Dumnezeu. L-am luat în brațe ca pe Dumnezeu pe Simion. El o venit, ne-o ascultat cu ce probleme avem noi.

Miner:

Directorul minei și prefectul de Suceava au coborât la mineri după Simion

Dorin Rusu, primarul din Crucea, fost miner și fost lider de sindicat, care a migrat de la PNL la PSD în 2014, spune că protestul a trecut, într-adevăr, neobservat la început.  

„Când a început protestul, nu prea le-a mai dat o importanță. Una e când e o forță, 4.000, 5.000, 7.000 de oameni, una e când sunt 200 și ceva de oameni. E mai ușor să-i ignori”, precizează primarul, aflat la al patrulea mandat. 

Pentru minerii protestatari a contat nu doar că Simion a venit la ei, dar mai ales că a venit cu „camera”. În ochii lor, deputatul AUR a devenit un substitut nu doar pentru conducerea tăcută, dar și pentru presa absentă. 

„Dacă nu venea cu camera să vadă toată România ce se întâmplă, nu cred că se ajungea aici”, spune Grigoraș.

„Pentru câteva zile nu i-a băgat nimeni în seamă, nici deputați, nici prefecți. Când o auzit că a venit George Simion, toți or devenit interesați, ce-i cu minerii?”, adaugă primarul Dorin Rusu.

Dezinformarea cu sparanghelul

Mai multe publicații (Digi24, Mediafax și inclusiv Libertatea) au scris, ulterior vizitei lui Simion, că directorul general al minei, Vasile Chiruță, le-a fi zis minerilor că pot să plece la sparanghel, dacă nu le convin condițiile. 

Urmărind video-ul lui Simion, se poate observa că e, de fapt, o dezinformare care pornește chiar de la liderul AUR. În video, oamenii se aud spunând că vor doar să le fie respectate drepturile, că nu îi interesează politica, că își doresc să muncească în continuare și nu să meargă la sparanghel. Nu precizează însă că directorul le-ar fi zis așa ceva. Bucata asta e „sugerată” de Simion.

Ca să își completeze veniturile, mulți mineri din zonă merg să muncească în agricultură în străinătate, în timpul concediilor de odihnă. 

Redăm o parte din dialogul înregistrat de George Simon cu minerii:

– „Ce, să o închidă să mergem la sparanghel?”, spune un prim miner. 

– „Am 45 de ani și 4 ani până la pensie. Unde să mă duc, să mă duc la sparanghel?”, se plânge un alt miner, cu lacrimi în ochi, pe care Simion tocmai l-a îmbrățișat. 

– „Așa v-a zis directorul, cui nu-i convine să meargă la sparanghel?”, îi răspunde Simion. 

– „Da, da, așa ne-o spus”, răspund oamenii în cor. 

Directorul general, Vasile Chiruță, neagă „acuzațiile”.

Cum să zici așa ceva? Nu te poți duce la niște mineri excitați și în stres și necăjiți să îi trimiți la sparanghel. Trebuie să te duci să le spui te ajutăm, facem, dregem, încercăm. Nu? Era la mintea cocoșului că, ca și director, trebuie să te pui bine cu oamenii ăia, nu să îi înjuri.

Vasile Chiruță:

Bombă cu ceas

Pe 26 martie, minerii au încetat greva, după ce și-au primit salariile restante pe două luni, precum și banii pentru suplimentul alimentar antidot.

Aparent, lucrurile s-au rezolvat. În realitate, situația e mult mai dificilă. Conducerea minei nu știe cum va plăti salariile pe următoarele luni, până când se va intra pe bugetul de închidere și ecologizare.  

„Așa cum e în ziua de azi, nu există nicio certitudine pentru mâine. Există doar niște planuri, niște puncte de vedere, niște strategii. Cert este că se are mereu în vedere aplicarea unui plan de protecție”, spune directorul Chiruță. 

„Devii o bombă cu ceas, că nu știi cât mai trăiești”, comentează unul dintre mineri în fața magazinului mixt, înainte de a se urca în camionul care-i duce la mină. 

Despre cum ar putea arăta viitorul minerilor de la Crucea, în partea a doua a materialului.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro