REPORTAJ/Ileana Mavrodin, arhitecta care a proiectat ”Castelul de lut din Valea Zânelor”, își dezvăluie secretele. Povestea caselor ”mângâiate”!

Ileana Mavrodin a crescut la bloc, nu a avut bunici la țară, dar a avut o pasiune pentru arhitectură. A absolvit Facultatea de Arhitectură din Timișoara și a plecat să-și facă un trai mai bun în Canada. Nu a lucrat însă în arhitectură, ci a făcut design grafic, stând toată ziua între patru pereți, ceea ce s-a dovedit a fi un chin pentru ea.

„De mică, locuind la bloc și neavând bunici la țară, am avut dorința asta de vacanță la țară. Nu am avut parte de așa ceva. Sunt din Timișoara, toată familia mea e de aici, am locuit în Fabric. Când eram foarte mică, pe la vreo trei ani, am stat la o casă și am niște amintiri foarte frumoase de acolo. Dragostea de natură, respectul pentru lucrurile vechi, cu istorie, care au fost făcute cu dragoste m-au adus aici. Acum construim rapid, să fie gata, nu mai avem sentimentele acelea, nu mai punem energiile acelea pozitive și de dragoste într-o casă. Mă uit la casele țărănești, cu câtă dragoste sunt făcute. Simbolistica, totul este extraordinar”, ne povestește Ileana Mavrodin.

Povestea fericită a arhitectei timișorene începe în 2004, când a venit într-un concediu prelungit din Canada, statul în care se stabilise. Avea nevoie de o vacanță în natură și simțea că și-a stricat sănătatea lucrând zi de zi într-un cubicle, fără să poată deschide o fereastră.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 12

A venit acasă, în Banat, și a plecat să se reculeagă în natură. A ajuns pe malul Nerei, în Caraș-Severin, în localitatea Sasca Română, unde a găsit un teren pe care parcă și-a văzut proiectat viitorul. Totul, după ce a citit o carte…

„Primul proiect în domeniul acesta a început în 2004, când locuiam în Canada, de fapt, și am venit într-o vacanță în România. M-am apucat de un experiment pentru că citisem o carte, care a apărut în SUA. Nu degeaba a apărut acolo, este o societate de consum care simte nevoia de reîntoarcere la natură, de reconectare cu pământul. Am citit cu mult drag această carte, am venit în vacanță în România, am ajuns la Sasca din întâmplare și am văzut un teren ideal pentru a construi o căsuță. Am renunțat la biletul de întoarcere în Canada, unde lucram ca și graphic designer, arhitectura rămăsese un hobby. Lucram toată ziua pe calculator, cu atât mai mult simțeam nevoia aceasta de reconectare și îmi și luasem o vacanță mai lungă”, dezvăluie arhitecta.

Ileana Mavrodin a făcut astfel un experiment ecologic, o casă „mângâiată”, construită din lut și materiale reciclabile, printre care și sticle, pe care le-a încadrat în pereții căsuței de poveste.

„Acest experiment nu a fost gândit ca o căsuță, dar lucrul acesta cu lutul, mângâierea materialului mi s-a părut extraordinară și am avut un moment în care m-am gândit că nu mai vreau să trăiesc în societatea de consum, cu deadline-uri, cu nebunii, cu viața pe calculator, cu biroul într-un cubicle din care nu poți vedea ce e afară, nu poți deschide geamul, stai în aer condiționat. Aveam bilet de întoarcere pentru toamnă, mi-am luat două luni vacanță, pentru că aveam spondiloză cervicală, mă durea mâna de la mouse. Ei, vacanța lungă s-a terminat și am decis să rămân să termin căsuța. M-am întors mai înspre iarnă, dar știam că nu mai vreau să stau acolo. A fost prima casă, căsuța mea de suflet, care a rezonat cu foarte multă lume”, mai povestește Ileana Mavrodin.

Recent, arhitecta din Timișoara a primit o diplomă de excelență în domeniul Regenerării Urbane/Rurale prin inițiative independente, pentru activitatea sa de reintroducere a tehnologiilor tradiționale utilizând resurse sustenabile culturale străvechi în construcția sau reconstrucția caselor din satele românești.

Castelul de lut Valea Zânelor, cel mai important proiect

Din 2004, de când a descoperit fericirea, Ileana Mavrodin a lucrat la mai multe proiecte. A început să țină workshop-uri cu oameni care aveau un vis să își construiască o casă din lut. Ea este creierul din spatele Castelului de lut din Valea Zânelor, un sat de vacanță care are la bază conceptul „casa naturală de poveste”.

„Au început să apară persoane care simțeau la fel ca mine, nevoia de reconectare. Primii au fost artiștii, am început să țin tabere, workshop-uri, au venit să învețe, să vadă cum am făcut. Așa au început să apară și proiectele, tot mai interesante, cum ar fi Castelul Zânelor. Domnul a căutat un arhitect care să știe să lucreze cu lutul, să aibă experiență în zona asta, eu lucram deja de zece ani pe așa ceva. În 2004, am început căsuța și prin 2012-2013 ne-am apucat de castel”, ne mai spune arhitecta.

Castelul de lut din Porumbacu de Sus este considerată o minune arhitecturală în Valea Zânelor, un vis devenit realitate pentru un bucureștean. Este, de fapt, o pensiune care are an de an o sumedenie de vizitatori. Intrarea este doar cinci lei, iar peisajul este unul de vis pentru iubitorii de natură.

În ultimii 14 ani, Ileana Mavrodin a pierdut numărul caselor pe care le-a proiectat. A făcut și în Constanța, dar și la Sângeorz-Băi în Transilvania, la Berca în Buzău, o căsuță la Corbeanca în Ilfov, lângă Timișoara, mai exact lângă mănăstirea din Giroc.

De ce este mai bună o casă din lut

Casele din lut sunt mult mai bune decât cele din chirpici, spune arhitecta din Timișoara. Majoritatea din cei care apelează la ea sunt români plecați să-și facă un rost peste hotare, care visează însă să se întoarcă acasă, unde să își construiască o căsuță de suflet.

Deși are foarte multe proiecte de suflet, visul Ilenei Mavrodin este ca viitorii proprietari să pună mâna la construcție și să-și mângâie casa. Vede casele de lut mai mult ca sculpturi în care poți să locuiești.