Revenirea lui Radu Gabrea

‘Cocosul decapitat’ este primul film de fictiune al lui Radu Gabrea dupa o perioada destul de lunga in care s-a ocupat de documentar. Si este, totodata, cel mai bun film al lui Radu Gabrea de dupa 1989 – un caz fericit in care autorul a gasit povestea potrivita, iar povestea si-a gasit implinirea artistica pe masura.

Desi povestea nu este a lui Gabrea: este ecranizarea romanului omonim al pastorului sas Eginald Schlattner, care spune povestea (autobiografica) a ‘ultimilor sasi’ din tinutul Fagarasului. Am inteles ca romanul este – ca orice scriere – mai complex decat ce a ajuns pe ecran. Dar versiunea Gabrea (coproductie romano-germana) e un decupaj foarte abil facut, care ‘se tine’ dincolo de carte; e un film rotund, cu personaje bine interpretate pe care le retii si cu o atmosfera (imagine, scenografie, costume) ce reconstituie frumos epoca respectiva.

Suntem, asadar, in perioada celui de-al doilea razboi ,ondial. Pentru comunitatea unita (desi multiculturala) a Fagarasului, dar mai ales pentru adolescentii cuminti ai asezarii este un moment de cotitura, in care trebuie sa optezi pe ce drum sa mergi sau de ce parte a baricadei sa te asezi, ramanand. Gabrea face o treaba excelenta explorand felul in care curajul unora si lasitatea altora sunt scoase la suprafata de cutremurul istoric: Felix (adolescentul sas indragostit de micuta evreica Gisela) are un prim impuls in care, in raspar cu principiile tolerantei sale familii de intelectuali, adera trup si suflet la organizatia tineretului nazist alaturi de cel mai bun prieten al sau – carieristul si deja-fanatizatul Hans; se va vedea in curand pus sa aleaga intre loialitatea fata de Fuhrer si fata de prieten si aceea fata de propria sa familie…

Metafora ‘cocosului decapitat’ (potrivit unei legende sasesti, un cocos decapitat e semn de ghinion, dar cine gaseste capul cocosului are noroc) este ‘aruncata in scena’ inca de la inceput, in toiul petrecerii de majorat al lui Felix. Povestea este spusa in flashback, iar lucrul acesta nu poate decat sa sublinieze – amar – ceea ce s-a pierdut: odata cu sasii, o-ntreaga lume buna si asezata…

Alex Leo Serban
Critic de film

Urmărește-ne pe Google News