Un cercetător român a descoperit cea mai mare pânză de păianjen, de 106 metri pătrați, în „Peștera de Sulf”

Pânza de păianjen uriașă din „Peștera de Sulf”

Pânza, care se întinde pe 106 metri pătrați, adăpostește peste 111.000 de păianjeni și se află în întuneric permanent, potrivit studiului publicat pe 17 octombrie 2025 în revista Subterranean Biology.

Pânza este o structură complexă, formată din mii de pâlnii interconectate, lipite de pereții unei galerii joase din „Peștera de Sulf”, aflată la granița dintre Albania și Grecia.

Peștera a fost modelată de acidul sulfuric, rezultat din oxidarea hidrogenului sulfurat din apele subterane.

Uriașa pânză de păianjen descoperită ar putea fi cea mai mare de acest fel găsită vreodată.

„Lumea naturală încă ne rezervă nenumărate surprize”, a declarat István Urák, biolog român din Cluj.

„Dacă ar fi să exprim toate emoțiile care m-au cuprins [când am văzut pânza], aș menționa admirația, respectul și recunoștința. Trebuie să trăiești acel moment ca să înțelegi cu adevărat cum se simte”.

Două specii de păianjeni care colaborează

Analizele au arătat că în colonie trăiesc două specii: Tegenaria domestica, cunoscută ca păianjenul de casă comun, și Prinerigone vagans.

Cercetătorii au estimat că există aproximativ 69.000 de exemplare de T. domestica și 42.000 de P. vagans, toate trăind împreună în același sistem de pânze, o situație fără precedent în lumea arahnidelor.

„Unele specii au o plasticitate genetică remarcabilă, care devine evidentă doar în condiții extreme”, a spus Urák.

Megaorașul păianjenilor se află în Peștera Sulfuroasă, o cavernă modelată de acidul sulfuric rezultat din oxidarea hidrogenului sulfurat din apele subterane. Deși cercetătorii au adus recent noi informații fascinante despre colonia de păianjeni de acolo, ei nu au fost primii care au descoperit uriașa pânză.

Speologii din Cehia au descoperit pânza în 2022, în timpul unei expediții în Canionul Vromoner. În 2024, o echipă de cercetători a revenit în peșteră, a colectat mostre, iar Istvan Urák le-a analizat înainte de a organiza propria expediție în Peștera de Sulf.

Viață fără lumină și o dietă bazată pe sulf

În mod normal, Tegenaria domestica ar vâna P. vagans, dar în întunericul total al peșterii, comportamentul lor s-a modificat. 

Păianjenii se hrănesc acum cu musculițe care nu înțeapă, care trăiesc din biofilme microbiene produse de bacterii care oxidează sulful.

Dieta lor bogată în sulf a influențat microbiomul intestinal, făcându-l mai puțin divers comparativ cu exemplarele din afara peșterii.

Analizele ADN au arătat și diferențe genetice clare, semn că păianjenii s-au adaptat la mediul extrem.

Un pârâu bogat în sulf, alimentat de izvoare naturale, traversează Peștera Sulfuroasă, umplând aerul cu hidrogen sulfurat. Acest mediu extrem susține existența microbilor, a musculițelor și a prădătorilor lor, potrivit cercetătorilor care au realizat studiul.

O descoperire unică, ce trebuie protejată

„Adesea credem că știm totul despre o specie, dar descoperirile neașteptate ne arată contrariul”, a adăugat Urák.

Cercetătorul insistă asupra necesității protejării coloniei, având în vedere poziționarea delicată a peșterii între două state. 

Echipa sa pregătește deja un nou studiu pentru a dezvălui și mai multe detalii despre ecosistemul subteran al Peșterii de Sulf.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro