Românii din Germania, alături de copii la urne. Pentru ce au votat: „Să nu mai simtă și alții dorul de părinți, cum simțim noi“
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În cele șase secții de votare din regiunea Rin-Main în Germania, deschise datorită implicării comunității de români, au votat 14.325 de persoane, de opt ori mai multe decât la europarlamentare, când doar 1.811 au reușit să voteze la singura secție din zonă.
Cuprins:
Secția nr. 190 din Offenbach am Main a fost pe primul loc în Germania ca număr de votanți: 4.328 de români au votat aici. Membrii comisiei s-au împrietenit în zilele și nopțile petrecute împreună. Unul dintre delegați le-a adus colegilor săi cozonac făcut de mama lui, care a venit să-l viziteze din Moreni, Dâmbovița.
O femeie din Offenbach le-a adus membrilor comisiei gogoși făcute de ea, iar cofetăria românească din oraș le-a trimis prăjituri. A fost felul în care comunitatea le-a mulțumit pentru implicarea lor.
Comisiile din cele șase secții de votare din zona Rin-Main au fost formate din oameni care s-au hotărât să se implice după experiența de la europarlamentare, când mii de români din Frankfurt și din împrejurimi au așteptat la coadă și n-au reușit să voteze.
“România nu e o țară de care să fugim“
O parte dintre românii cu care am discutat au venit să voteze prima oară pentru România.
Spuneți-mi și mie ce trebuie să fac, doamnă, că n-am mai votat niciodată. Da’ nu se poate, ne ține pe-aici, doamnă. O femeie unei membre a comisiei:
În jur de șapte-opt bărbați și femei au venit să voteze la Offenbach în cârje, pentru că accidentele de muncă sunt frecvente la cei care lucrează în fabrici și în construcții.
Românii din Germania au venit la vot împreună cu copiii lor – în cărucioare, în brațe, pe biciclete sau ținându-i de mână.
Paul, 39 de ani, nu-și amintește când a votat ultima dată, dar spune că acum a venit să voteze pentru că “i s-a tras un semnal de alarmă”. “Dacă s-au făcut trei zile și mai multe secții de votare, am zis că de ce nu, dacă avem așa șanse, toți ar trebui să ieșim la vot”, spune el.
E din Reghin și locuiește în Germania de 16 ani. Are dublă cetățenie română-germană și a venit la secția de votare însoțit de fiica lui, Raisa, care are 8 ani și vorbește bine românește. O întreb dacă-i place în România și îmi răspunde: “Mai mult în Germania”.
Paul avea 23 de ani când a plecat din România. “Maică-mea își dorea să devin avocat, dar ceva din mine zicea că nu e locul meu acolo. Voiam un trai mai bun, la asta visam”. Primul lui job în Germania a fost să spele toalete, apoi a lucrat ca șofer, apoi la o firmă de mutări. Astăzi lucrează într-o firmă de construcții cu 1.000 de angajați, IBB Haus und Industriebau, unde majoritatea muncitorilor sunt români.
“România nu e o țară de care să fugim, e frumoasă și cu oameni frumoși”, spune Paul. “Dacă s-a ajuns acum în vremurile astea să le trăim, ăsta e un pic lucru trist”.
Paul se simte acasă în Germania.
Azi am impresia că aici e locul meu. Încă anul ăsta nici n-am fost în țară și parcă nici nu mai vreau să merg; au fost ani în care am mers și de șase, șapte ori. După ce n-o să mai fie mama nu cred că o să mai merg.Paul:
“Sănătatea copilului mă ține aici”
Ion, 39 de ani, spune că, deși a venit să voteze, nu mai are nici o speranță în ceea ce privește România. “Speranțele au cam dispărut de mult, că de-aia suntem în Germania”, spune el. “Sunt pesimist, că lucrurile nu funcționează, începând de la politică până la instituțiile statului. Oricum, președintele n-are multe puteri - guvernul, prim-ministrul, dacă ar fi așa, normal, ca în Germania”.
Ion, care e inginer de instalații, a plecat “din cauza condițiilor din țară”. Avea o mică firmă și când a venit criza financiară, i-a mers din ce în ce mai prost. A plecat în Belgia în 2012 și a lucrat un an și jumătate pe șantier. Apoi a venit în Germania și, după șase luni, a chemat-o și pe soția lui.
La scurt timp după ce s-au mutat în Germania, s-a născut băiatul lor, care are acum 4 ani și jumătate. Acum doi ani, a fost diagnosticat cu diabet. “Sănătatea copilului mă ține aici”, spune Ion. “Are aparat, niște canule speciale ca să nu-l înțepi în fiecare zi, medicamente tot la trei luni, totul suportat de stat. Și asta costă mult, așa ceva în România nu există sau numai în privat, cu mii de euro”.
Ion locuiește la Offenbach am Main și muncește la Fulda, la 100 de kilometri distanță, într-o firmă de construcții, unde este inginer de instalații.
Te și obișnuiești aici, timpul trece.Ion:
“Eu aici mă simt acasă”
Iulia, 28 de ani, a venit să voteze pentru “o țară în care se respectă legile și toți cetățenii sunt egali”. A venit la Secția nr. 189 din Offenbach împreună cu prietenul ei, Arnold, 29 de ani, care a crescut în Germania și nu are acte românești. “Totuși mă simt legat”, spune Arnold, care citește presa românească și e la curent cu ce se întâmplă în țară.
Iulia nu a votat la europarlamentare, pentru că are rezidență germană, și a decis să voteze pentru Germania. Auzise însă că românii au așteptat la coadă cu miile și că n-au putut vota. La ultimele alegeri prezidențiale, în 2014, a votat la Londra, după ce a așteptat câteva ore la coadă. E bucuroasă că acum se poate vota atât de ușor în străinătate.
Locuiește de șase ani în Germania, unde a venit să studieze economia, și nu crede că se va mai întoarce în România.
Atât timp cât am părinții în România, merg cu drag, dar nu ca să trăiesc acolo, pentru că eu aici mă simt acasă. Cred că dacă ei nu vor mai fi, n-o să mă mai întorc.Iulia:
“Viața aici îți oferă șansa să te poți descurca”
Cătălin, 38 de ani, și Zina, 39 de ani, trăiesc de șase ani și jumătate în Germania. Zina era educatoare în Sibiu, orașul în care locuiau, și “i s-a oferit șansa” să muncească în Germania. Băiatul lor cel mare, Cristian, care are 8 ani, s-a născut în România, iar Robert, care are un an, s-a născut în Germania. Au venit la vot împreună cu ambii copii.
Zina spune că nu se pot compara cele două sisteme de învățământ: cel german și cel românesc. Evită să discute despre diferențe, pentru că n-ar vrea să vorbească România de rău. “Acasă, meseria aceasta nu e apreciată și recunoscută așa cum ar trebui”, spune ea.
Cătălin a lucrat la Starbucks înainte să se nască Robert, dar acum e de un an în concediu de paternitate. “Viața aici îți oferă șansa să te poți descurca”, spune Zina.
Sistemul social e extraordinar. Am avut gânduri să ne întoarcem acasă, dar acasă sistemul social e în paragină și nici nu s-a vrut o schimbare.Zina:
“Suntem în 2019 și mergi la doctor în România cu cardul de sănătate și zice «Nu funcționează, trebuie să plătiți medicamentele»”, spune Cătălin.
Deși amândoi cred că și-ar putea găsi joburi bine plătite în România, nu mai vor să se întoarcă din cauza sistemului social și “a mentalității care e ca în anii ’50”.
Mergem întotdeauna cu plăcere acasă, că acasă e acasă, vărsăm și lacrimi, că eu plâng - mie mi-e dor de casă. Zina:
Subiectul românilor care și-au luat cu ei copilașii la urne a fost prezentat și în emisiunea Adriana Nedelea LA FIX:
