Românii, „prizonieri în camera cu oglinzi”: cum ne țin rețelele sociale blocați în propriile convingeri

Rețelele sociale, mecanisme care filtrează realitatea

Studiul realizat de lect. univ. dr. Tănase Tasențe,  de la Universitatea „Ovidius” din Constanța, „Understanding the Dynamics of Filter Bubbles in Social Media Communication: A Literature Review”, arată că rețelele sociale au devenit „o cameră cu oglinzi în care nu mai vedem lumea, ci doar reflecția propriilor noastre convingeri”.

Algoritmii platformelor operează pe o regulă simplă, dar extrem de eficientă: „promovarea conținutului care ne atrage atenția și eliminarea graduală a conținutului ignorat”. 

Concret, dacă un utilizator interacționează cu un anumit tip de mesaj, va primi tot mai multe astfel de mesaje, în timp ce opiniile contrare „vor dispărea aproape complet din feed”.

Această selecție invizibilă produce o deformare constantă a realității:

• perspectivele diferite devin rare,
• conținutul familiar devine dominant,
• iar utilizatorii ajung să creadă că lumea arată exact ca în propria lor bulă digitală.

Potrivit studiului, feed-ul nu mai este o fereastră către lume, ci „un univers restrâns, construit în jurul a ceea ce platforma consideră că ne ține activi”.

Bulele și ruptura socială: de ce ajungem să trăim în realități paralele

Studiul subliniază că polarizarea nu se creează doar prin conflicte, ci și prin absența contactului cu opinii diferite. Atunci când vedem doar argumentele propriei tabere, orice opinie diferită pare radicală. 

Asta pentru că rețelele sociale „întăresc identitatea unui grup prin repetarea acelorași perspective”, dar „îndepărtează grupurile unele de altele prin eliminarea punctelor de contact”.

În lipsa unui minim teren comun, două persoane pot interpreta același eveniment în mod complet diferit doar pentru că au fost expuse la „două universuri informaționale complet separate”.

Iar unii români au trecut în urmă cu un an printr-un șoc după ce Alegerile Prezidențiale, ulterior anulate, au fost câștigate de Călin Georgescu, și cu ajutorul bulelor de pe rețelele de socializare.

Încă de anul trecut, specialiștii contactați de Libertatea au subliniat că algoritmii de pe TikTok sau Facebook „funcționează foarte bine în a ține oamenii în niște bule sociale cu care se identifică”.

De ce educația media nu este suficientă

Una dintre concluziile importante ale studiului este că educația digitală nu poate compensa lipsa deliberată de diversitate.

„Educația media ne învață să verificăm informații, dar nu ne poate învăța să verificăm informații care nu ne sunt arătate”.

Chiar și un utilizator bine pregătit poate evalua doar ceea ce vede în feed, nu ceea ce algoritmul a decis să ascundă.

Problema nu este analiza critică, ci „absența alternativelor”.

De ce platformele mențin aceste bule: logica profitului

Rețelele sociale nu creează filter bubbles din intenție, ci ca rezultat al unui sistem optimizat pentru engagement: „conținutul similar cu cel pe care l-am consumat anterior este mult mai previzibil în generarea de reacții”.

Așadar:

• diversitatea devine anomalie,
• contradicțiile devin riscante,
• opiniile diferite sunt împinse în afara vizibilității.

„Nu este vorba despre o conspirație, ci despre o consecință logică a unui sistem construit pentru profit, nu pentru pluralism.”

Cercetarea avertizează că lipsa unui spațiu informațional comun pune în pericol dialogul social și dezbaterea democratică. 

Problema nu este doar lipsa diversității, ci și faptul că utilizatorii „nu mai realizează că le lipsește diversitatea”.

Când fiecare trăiește într-o realitate proprie, compromisurile devin imposibile, iar tensiunile sociale cresc.

De ce ar fi nevoie pentru a scăpa de „bule”

Studiul recomandă mai multe direcții pentru a limita efectele filter bubbles:

• transparență în funcționarea algoritmilor,
• expunere deliberată la opinii diverse,
• design algoritmic care să privilegieze pluralismul,
• programe de educație digitală orientate spre înțelegerea bulelor informaționale.

Nu personalizarea este problema, ci rigiditatea ei.

Bulele nu sunt doar mecanisme sociale, ci și „mecanisme emoționale”

Mirela Husaru,  terapeut format în Compassionate Inquiry, by Gabor Mate, a explicat pentru Libertatea de ce aceste bule devin atât de confortabile și atât de greu de părăsit. În primul rând, ele răspund unor nevoi emoționale profunde, nu doar unor preferințe digitale.

„Nu este vorba doar despre algoritmi sau despre preferințele noastre digitale. În profunzime, este vorba despre o nevoie umană de siguranță, validare și apartenență. Pentru că bulele nu sunt doar niște spații informaționale izolate; ele funcționează adesea ca spații psihologice în care anumite părți vulnerabile din noi se simt protejate.”, spune Mirela Husaru.

Potrivit specialistului, bulele funcționează ca niște camere securizate în care vulnerabilitățile noastre se simt protejate.

„În interiorul bulei, lumea pare ordonată, previzibilă și familiară. Uneori chiar confundăm familiarul cu adevărul. Așa apare o siguranță artificială, confortabilă, dar fragilă. Atunci când trăim doar într-un astfel de spațiu filtrat, ceilalți, diferența și complexitatea dispar din peisaj. Iar în lipsa lor, realitatea începe încet-încet să se îngusteze.”, a mai adăugat Mirela Husaru.

Această familiaritate este atât de puternică încât „uneori chiar confundăm familiarul cu adevărul”.

Ce se întâmplă când ieșim din bulă: anxietate și dezorientare

Când suntem expuși unui alt set de opinii, prin membrii familiei, școală sau contexte sociale reale, apare șocul psihologic.

„Aici apare disconfortul: confruntarea cu opinii opuse, cu tensiuni pe care nu le anticipaserăm, cu dinamici sociale complet diferite de cele văzute online. Corpul reacționează cu neliniște, confuzie sau chiar anxietate pentru că este expus la o realitate pentru care nu s-a pregătit.”, subliniat Mirela Husaru.

Mirela Husaru explică și felul în care anul trecut scena politică a amplificat acest fenomen:

„În interiorul unor bule se poate crea impresia că toți oamenii rezonabili susțin o anumită perspectivă, doar ca realitatea externă să arate ceva complet diferit. Diferența dintre lumea virtuală și cea reală produce o dezorientare mare”.

Terapeuta se întreabă: „Ce nevoie emoțională îmi îndeplinește această bulă informativă?”

De cele mai multe ori, ea răspunde nevoii de:

• siguranță,
• absența contradicțiilor,
• evitarea diferențelor care pot reactualiza „vechi senzații de respingere, neputință sau anxietate”.

„În acest fel, bula devine un mecanism de reglare emoțională, nu doar un mecanism social.”

Pericolul real: bula devine singura strategie

Problema apare când oamenii rămân definitiv în interiorul acestor spații protejate, „când această reglare rămâne singura strategie”.

„Dacă nu ieșim din când în când din bulă, realitatea noastră se îngustează, iar capacitatea de a evalua obiectiv informația scade.”

Apar două iluzii periculoase: „Toți gândesc ca mine” și „Deci am dreptate”.

„Când lumea reală contrazice aceste iluzii, apare un mic șoc interior: confuzie, dezorientare, uneori chiar rușine sau furie”.

Să „spargem” bulele nu înseamnă conflict, ci dezvoltare personală: „Ieșirea din bulă este un proces de integrare: un mod de a crea în noi suficientă deschidere încât să putem tolera diversitatea lumii, fără să ne speriem și fără să fugim înapoi într-o realitate artificial mai simplă.”

Iar reziliența interioară „nu se clădește prin a fugi de situații dificile, prin a ne crea propria realitate, ci prin a fi ancorați în prezent”.

Problema nu este ce vedem în feed, ci ce nu vedem. Filter bubbles ne modifică percepția socială, politică și emoțională prin selecție, o selecție invizibilă, dar extrem de eficientă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.