După catastrofalele inundaţii din acest an, Traian Băsescu ne anunţă că nici în 2010 şi nici în 2011 nu vor fi bani pentru lucrări hidrotehnice de amploare. Evident, din cauza cheltuielilor sociale, iar nu a risipei cu pârtii de schi, cu patinoare şi cu săli de sport suprafinanţate, a diverselor coţcării, a proastei guvernări.
Traian Băsescu are însă soluţii. Dincolo de jupuirea prin taxe a sărăcimii, preşedintele ia în calcul şi vânzarea ultimelor active ale statului. Chiar în aceste zile, asupra Guvernului se fac presiuni pentru definitivarea contractului cu Roşia Montană Gold Corporation. Pentru o cantitate de aur de minimum trei ori mai mare decât cea din tezaurul BNR, plus 1.400 de tone de argint, başca uraniu şi cupru, România ar încasa 1,9 miliarde de dolari, nu cu foarte mult peste cât am plăti pentru cele 24 de avioane F 16 second-hand, atât de dorite de Băsescu. O agresivă campanie publicitară zice că în PIB s-ar înscrie 19 miliarde de dolari, printr-un iluzoriu efect de multiplicare generat-când şi cum?!-de proiect. De ce nu s-a impus împărţirea producţiei? Întrebaţi-i pe politicienii de ieri şi de azi. Nu mai vorbesc că, recent, Parlamentul European a votat covârşitor o Rezoluţie de interzicere a folosirii cianurilor în minerit, opunându-se doar “popularii”, între care “Gogoşica lu tata”. Ochi lacomi stau şi asupra “Antibiotice” Iaşi, Seruri şi Vaccinuri “Cantacuzino” sau asupra unor valoroase active din zona energetică şi a transporturilor. Vom vinde, desigur. Dar mai întâi naţiunea trebuie să primească un raport clar asupra stării reale a finanţelor, iar negocierile trebuie purtate în folosul statului, nu al negociatorilor care-l reprezintă.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro