De fapt, în această zi de 14 septembrie se sărbătoresc două evenimente din istoria Sfintei Cruci: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei de către episcopul Macarie al Ierusalimului şi aducerea ei, peste trei sute de ani, de la perşii păgâni şi depusă în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Cum şi când a fost găsită Crucea Mântuitorului
După ce i s-a arătat în vis semnul Crucii cu stele pe cer şi litere romane cu mesajul: “Întru aceasta vei birui”. Constantin cel Mare, primul împărat al creştinilor, a câştigat războiul împotriva unui duşman de două mai numeros. După acest eveniment, Constantin, împreună cu mama sa, împărăteasa Elena, au purces la găsirea Crucii lui Hristos. După ce au găsit pe Golgota cele trei cruci (două ale tâlharilor răstigniţi şi cea a lui Iisus), împărăteasa le-a verificat pentru a şti care este cea adevărată. O femeie care tocmai murise a fost atinsă cu fiecare dintre ele. Doar crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul a înviat trupul mort când acesta a fost atins. De altfel era şi singura care avea piroane, fiindcă ceilalţi doi au fost răstigniţi cu funii. Pentru ca tot poporul să se închine la Cinstita Cruce, a fost înălţată prima dată pe 14 septembrie 335. Se spune că Elena a împărţit bucăţi din lemnul sfânt liderilor religioşi din Ierusalim, Roma şi Constantinopol.
Azi se ţine post negru
Creştinii ortodocşi ţin azi post negru sau post obişnuit, fiindcă crucea ne aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului. Cei care reuşesc să ţină post negru cu rugăciuni se vindecă de boli. Crucea a devenit un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului.
Tradiţii şi obiceiuri
– În popor această zi este considerată sfârşitul verii şi începutul toamnei. I se mai spune Cârstovul Viilor sau Ziua Şarpelui. Prima denumire este folosită mai ales în zonele deluroase, viticole şi marchează începutul culegerii viilor. Cea de a doua denumire este legată de credinţa conform căreia şerpii şi şopârlele se retrag în această zi sub pământ, ca să hiberneze.
– Tot acum se strâng ultimele plante de leac (micşunele, mătrăgună, năvalnic etc.), care se duc împreună cu busuiocul la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. După aceea, plantele sunt puse la icoane sau în locuri ferite şi folosite la vindecarea unor boli sau la farmecele de dragoste.
– În Bucovina se făceau ritualuri pentru rod bogat. De exemplu, se atârnau de ramurile pomilor cruci făcute din busuioc sfinţit, pentru ca anul următor să facă rod bogat.
– Se spune că, dacă tună în această zi, va fi o toamnă lungă, iar dacă se adună cârduri de ciori, va cădea bruma.
– Monedele sfinţite azi şi păstrate în portofel alături de o cruciuliţă aduc belşug şi spor în muncă.
Unde se află fragmente din Sfânta Cruce
Astăzi, fragmente din lemnul Sfintei Cruci se află la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria, în Grecia, Muntele Athos, Veneţia, în Franţa, Germania, Belgia, Spania şi în alte biserici şi mănăstiri creştine din lume. Cea mai mare bucată din Sfânta Cruce este păstrată la Mănăstirea Xiropotamou, din Sfântul Munte Athos.