Satul din Botoșani cu doi frați certați. Singurii locuitori ai cătunului fantomă nu-și vorbesc de ani de zile

Satul fantomă se află la doar 20 de kilometri de Botoșani. Un drum desfundat desparte cătunul Crac de civilizație.

Drumul desfundat duce spre satul Crac, județul Botoșani

Pe ulițe nu era nici țipenie de om. Am găsit însă o casă modestă cu parabolică, semn că este locuită.

Casa lui Mihai Lupan, unul dintre singurii frați care au mai rămas în satul Crac

Ne-a întâmpinat Mihai Lupan. Pensionarul, în vârstă de 75 de ani, ne-a spus că el și fratele său au rămas singurii locuitori din sat. Cu toate acestea, bătrânii nu-și vorbesc de ani de zile și fac tot posibilul să se evite unul pe altul.

Frații Mihai și Gheorghe Lupan, singurii locuitori din sat

De fiecare dată când merge la iazul din sat să pescuiască, Mihai este obligat să treacă pe lângă casa fratelui. Și dacă întâmplarea face să-l întâlnească, preferă să meargă la câțiva metri distanță de cel care ar trebui să-i fie aproape.

„Mai răruţ, că-i mai drăguţ. Suntem oameni diferiţi. El o ţine pe a lui, eu pe a mea. Nu pot spune că suntem certaţi, dar dacă vine la mine, stă două minute şi pleacă nervos. Nu are stare. Fiecare cu ale lui, că aşa e mai bine”, descrie Mihai Lupan relaţia cu fratele său.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Satul din Botoșani cu doi frați certați. Pensionarii se evită unul pe altul

Frații Lupan își trăiesc bătrânețile pe pământul strămoșilor. Cei doi trăiesc în principal din agricultură, dar şi din pescuit, zona fiind mai cunoscută pescarilor, care vin la iazul Cerviceşti-Crac atunci când vremea permite. Cu un umor hâtru, cei doi îşi ascund conflictele mai vechi şi preferă să îşi continue viaţa ştiind de existenţa celuilalt şi atât.

Gheorghe Lupan locuiește pe aceeași uliță cu fratele său, cu care evită să vorbească

„Eu sunt singur. Nu-mi iau femeie. De ce să îmi iau? Ca să vină el la ea?”, spune, mai în glumă, mai în serios, Gheorghe, fratele mai mic.

Bărbatul susține că a rezistat tuturor presiunilor comuniştilor de a rade satul de pe faţa pământului.

„Eu aici m-am născut şi aici mor. Nu avem electricitate. Eu mă culc când apune soarele şi mă trezesc când răsare. Când era satul cu vreo 25 de case, cu tineri, copii, oameni agricultori s-a plătit să ne aducă electricitate, să se aducă tot. Apoi au venit comuniştii şi ne-au spus că vor să facă teren agricol şi totul trebuie demolat. Pe rând, au plecat toţi”, își amintește Gheorghe Lupan.

Sătenii au cumpărat de la un boier conacul acestuia şi l-au transformat în şcoală pentru copiii lor, aveau magazin în sat, iar la recoltă se strângeau şi din satele vecine.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

„Ce petreceri erau aici în sat, ceva de nedescris. Ce de lume şi voie bună. Veneau de peste tot. Acum nu am mai rămas decât noi doi cu bătrâneţile noastre. Copiii sunt plecaţi prin alte locuri. Mai vin în vizită, când pot”, mai spune fratele mai mare, care îşi mai alină singurătatea cu pisica Mimi şi cu două câţele, Monica şi Rita.

Mihai Lupan se mândreşte însă şi cu un porc de peste 300 de kilograme pe care îl are în ogradă, însă căruia i-a pus gând rău de sărbători.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

Povestea satului fantomă

Satul Crac a fost odinioară o aşezare plină de viaţă şi oameni gospodari. Acum mai bine de 60 de ani în același loc se afla unul dintre cele mai prospere sate din zonă, cu școală, magazine, pe care acum cei doi bărbaţi le văd doar cu ochii minţii, ele fiind demolate după colectivizare.