Dragobete, sărbătoarea iubirii la români. Tradiții și superstiții
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Tradiții și superstiții de Dragobete. Sărbătoarea Dragobetelui, din 24 februarie, face parte din tradiţia magică a poporului român şi din credinţa în reînnoirea ciclică a lumii.
Cuprins:
Dragobetele este, conform credinţei populare, un duh poznaş şi capricios, căruia trebuie să îi câştigi bunăvoinţa. Motiv pentru care trebuie să te asiguri că în ziua respectivă nu încalci tradiția.
Cum a apărut Dragobetele - de unde vine denumirea de Dragobete
Conform calendarului creștin ortodox la 24 februarie se sărbătorește Întâia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul, sărbătoare numită în spațiul slav Glavo-Obretenia. Denumirea de Dragobete provine de la cuvintele slave vechi „dragu-” - drag și „bîti” - a fi (deci a fi drag).
Ca atare denumirea slavă a început să fie adaptată încet-încet la limba noastră, astfel apărând în Evul Mediu denumirile Vobretenia, Rogobete, Bragobete, Bragovete (unele dintre ele, foarte apropiate de denumirea cunoscută astăzi - Dragobete), până când, probabil și sub influența principalelor caracteristici ale sărbătorii s-a impus pe arii destul de extinse, mai ales în sudul și sud-vestul României şi în Moldova, denumirea Dragobete.
Considerat ca fiind patronul dragostei, al bunei dispoziții, deschizător al primăverii și fiu al Babei Dochia, Dragobetele este întâmpinat cu flori. Tradiția spune că fetele și femeile care nu au fost sărutate în această zi vor fi singure tot anul. De aceea, menirea Dragobetelui este de a le găsi și a le săruta chiar și pe acele fete care nu sunt frumoase.
Ce nu ai voie să faci de Dragobete
Pentru că sărbătoarea este şi una a renaşterii naturii, nu se sacrifică şi nu se cumpără animale în ziua de Dragobete.
În general, sărbătoarea era considerată una de bun augur pentru treburile mărunte din casă, dar nu şi pentru treburile mari, așa că oamenii evitau să muncească prin ogrăzi sau la câmp de teamă că „vor ciricăi toată viața”.
Pentru a nu-ţi atrage furia lui Dragobete, nu ai voie să cârpeşti, coşi, speli sau să calci nimic de ziua lui. Singurul lucru pe îți dă voie să îl faci este curăţenia în casă, primenind căminul pentru ca anul ce vine să fie cu spor, belşug şi dragoste pentru toţi cei ce locuiesc în casă.
Tradiții și superstiții de Dragobete
În dimineaţa de Dragobete, la ţară, fetele se îmbracă frumos şi pornesc prin văi şi lunci, culegând primele flori ale primăverii. Tu poţi cumpăra brânduşe, viorele sau ghiocei pe care să îi agăţi la icoane. Se spune că acest simplu gest te va păstra tânără şi va înlătura invidia şi gândurile rele îndreptate asupra ta. Florile uscate se aruncă pe o apă curgătoare în ziua de Sânziene, ca toate relele să plece la vale odată cu ele. Dacă, întâmplător, se nimerea să găsească și fragi înfloriți, florile acestora erau adunate în buchete ce se puneau, mai apoi, în lăutoarea fetelor, în timp ce se rosteau cuvintele:
„Flori de fragă
Din luna lui Faur
La toată lumea să fiu dragă
Urâciunile să le desparți”.
Tot de Dragobete, tinerii îmbrăcaţi în straie de sărbătoare culeg ghiocei pentru cǎ, după tradiţie, câţi ghiocei aduci acasǎ, atâţia pui de cloşcă vei avea în ogradǎ în cursul anului.
Tradiția impune ca pe 24 februarie să sărutăm, sau cel puțin să atingem, o persoană de sex opus. Astfel, spun tradițiile, vom avea noroc în dragoste tot anul. Dacă nu vom urma datina de Dragobete, credințele populare spun că vom fi tot anul singuri și nu ne vom întâlni jumătatea decât după Dragobetele următor. Dragobetele este sărbătoarea iubirii la români sau, cu alte cuvinte, Ziua Îndrăgostiților autohtonă, și marchează, totodată, și începutul primăverii.
Dacă eşti împreună cu cel pe care îl iubeşti în ziua de Dragobete, fie şi pentru câteva clipe, veţi fi împreună tot anul. Dacă eşti singură şi el este cel la care visezi, vorbeşte-i în această zi şi i se vor deschide ochii în privinţa ta.
Cine vede pupăza în ziua de Dragobete va avea noroc tot anul. De asemenea, dacă vezi o pereche de păsări, vei fi iubită mereu - se ştie că multe specii de păsări îşi aleg perechea în această perioadă.
În dimineața zilei de Dragobete fetele și femeile tinere strângeau zăpadă proaspătă, o topeau și se spălau cu apa astfel obținută pe cap, crezând ca vor avea părul și tenul plăcute admiratorilor.
Se credea că e semn rău dacă o fată sau un băiat nu întâlneau la Dragobete măcar un reprezentant al sexului opus, se zicea că nu vor fi iubiți, iar dacă o fată ieșea cu un băiat și nu se sărutau, se credea despre ei că nu se vor mai iubi în acel an, că doar nu degeaba se spunea că „Dragobetele sărută fetele”.
În popor se spune, că tinerii în această zi trebuie să bea ceai din crenguțe de vișin și să mănânce turte cu șulfă sau trăsniţei (din semințe de cânepă pisate), ca să aibă parte de dragoste în cursul anului.
Deşi este o sărbătoare rurală la origini, Dragobetele a fost adus la oraş după ce Valentine’s Day a fost importat din America.
Pe vremuri, oamenii bătrâni țineau această zi pentru friguri și alte boli. Dragobetele era sărbătorit în unele locuri și la data de 1 martie, deoarece se considera că el este fiul Dochiei și primul deschizător de primăvară.
Este obligatoriu ca în această zi bărbaţii să se afle în relaţii cordiale cu persoanele de sex feminin. Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile şi nici să se angajeze în gâlcevi, căci astfel îi aşteaptă o primăvară cu ghinion şi un an deloc prielnic. Atât băieţii, cât şi fetele au datoria de a se veseli în această zi pentru a avea parte de iubire întreg anul.
Lucrările câmpului, ţesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise în această zi. În schimb, curăţenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor şi prospeţime.
Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma.
În unele zone ale ţării, ajunul Dragobetelor este asemănător ca simbolistica noptii de Bobotează. Fetele tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată.
Se spune că cine participă la această sărbătoare este ferit de boli tot anul, mai ales de febră.
Oamenii din popor consideră de bun augur dacă în ziua de Dragobete întâlneşti o cunoştinţă de sex opus.
În Mehedinți, exista obiceiul numit „zburătorit”, potrivit căruia, la prânz, fetele se întorceau în fugă spre sat. Fiecare flăcău urmărea fata care îi era dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, goana se sfârșea cu un sărut în văzul tuturor. Acest sărut simboliza logodna celor doi tineri, pentru cel puțin un an. Nu de puține ori, aceste logodne ludice precedau logodnele adevărate, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunți se mai pregătesc pentru toamnă.
În Ardealul de sud-vest (de pildă, în zona Orăștiei), Dragobetelui îi corespunde sărbătoarea Popelnicului. Tinerele merg să culeagă planta omonimă, cu ale cărei frunze își spală părul. Popelnicul se culege după un ritual prestabilit: fetele merg pe ascuns, nespălate și nemâncate, încă de la sfârșitul nopții. Ele lasă ca ofrandă pâine și ouă sau pâine cu sare și culeg planta. Tinerii fac hore în câmp și, dacă vremea este frumoasă, merg să culeagă ghiocei, potrivit folclor-romanesc.ro.
Uneori, flăcăii petreceau din plin de Dragobete și prin satele vecine, pentru a le merge bine peste vară.
Sărbătoarea dragostei era socotită de bun augur pentru treburile mărunte, însă nu şi pentru cele mai importante. Deoarece exista credința că Dragobetele îi va ajuta pe cei gospodari să aibă un an mai îmbelșugat decât ceilalți, oamenii respectau această sărbătoare la fel ca şi pe cele religioase - nu munceau, doar își făceau curățenie prin case. Cele care lucrau erau fetele mai îndrăznețe care chiar își doreau să fie „pedepsite” de Dragobete. Chiar dacă mai „pedepsea” femeile, se considera că Dragobetele ocrotea și purta noroc tinerilor, în general, și îndrăgostiților, în mod special.
În unele zone, această sărbătoare românească a iubirii este marcată pe 28 februarie, 1, 3 şi 25 martie, iar Dragobetele se mai numește, în funcție de regiune:
- Cap de primăvară
- Sântion de primăvară
- Ioan Dragobete
- Drăgostițele
- Năvalnicul
- Logodna
Ce înseamnă dacă ești născut de Dragobete, 24 februarie
Cei născuţi de Dragobete, pe 24 februarie, îşi sacrifica adesea propriile preocupări pentru o cauză, pentru dorinţele părinţilor, ale partenerului său ale familiei. Tipic pentru aceştia, ei înşişi solicită un grad înalt de sacrificiu din partea celorlalţi, în special din partea celor pe care îi iubesc. Tema sacrificiului poate reapare în forme mult mai abstracte sau filozofice, transformându-se într-un fel de acceptare a vieţii aşa cum este, un sacrificiu al ego-ului. În cele mai bune cazuri aceasta este o formă de altruism şi o dorinţă adevărată de a lucra pentru binele comun, potrivit secretulnumerelor.ro.
Progresul constant, puterea voinţei, comportamentul absolut, determinarea, curajul sunt calităţile pe care nativii zilei de 24 februarie trebuie să le aibă în vedere înainte de a începe să facă orice sacrificii majore. De asemenea, dacă împărtăşesc dragostea dintr-o poziţie puternică vor avea parte de mai multă satisfacţie pe termen lung.
Dacă eşti născut de Dragobete, eşti o persoană foarte sensibilă, dar şi foarte organizată. Trebuie să
îți planifici cu grijă orice proiect îndreptat către ambițioase obiective, fie ca este vorba despre profesie, fie ca e vorba de viata personală.
Legenda Dragobetelui
Dragobetele reprezintă pentru români simbolul dragostei, fiind identificat cu zeul iubirii în mitologia greacă, Eros, și cu zeul dragostei în mitologia romană, Cupidon.
În tradiția populară, se spune că Dragobetele era întocmai fiul babei Dochia și era reprezentat ca un tânăr chipeș, voinic și extrem de iubăreț care influența în bine viața celor pe care îi întâlnea. El ar fi fost zeul dragostei și al bunei dispoziții, fiind perceput ca un fecior frumos și iubăreț foc, care le făcea pe fete să-și piardă mințile.
O altă legendă de ziua iubirii spune că Dragobete s-a numit inițial Dragomir, ce simboliza zeul iubirii. Pentru că nimeni nu știa cine este tatăl lui, se zvonea că ar fi fost zămislit chiar de Duhul Muntelui, în timpul împreunării cu Dochia, când acesta s-a transformat în ceață. La naștere, Dragobete a avut patru ursitoare generoase, care i-au oferit daruri din cele mai alese.
Prima ursitoare a fost Primăvara, care i-a oferit iubire. A doua a fost vara, care i-a dăruit dulceața fructelor și căldura dragostei. A treia ursitoare a fost toamna, care i-a dat un fluier pentru a înveseli oamenii cu cântecele lui, iar a patra a fost iarna, care i-a dăruit o îmbrăcăminte albă, imaculată, cu sclipiri de diamante. Cingătoare i-a dat un brâu roșu cusut cu perle. Straiul era conceput astfel încât creștea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat. Cu aceste daruri, Dragobete reușea să seducă fiecare fată care îi ieșea în cale, motiv pentru care a devenit un simbol al dragostei și al iubirii. Mai târziu, când s-a transformat într-un tânăr fecior, Dragobete a mers în munți unde a învățat totul despre plante și animale. Astfel, el a devenit, în credința populară, și stăpânul păsărilor și al plantelor.
De asemenea, se spune că după ce și-a îndeplinit sorocul, Dragobete a fost transformat de Baba Dochia, într-o plantă numită Năvalnic, plantă care renaște primăvara în toate poienile și care se folosește pentru descântece de dragoste și pentru tratarea rănilor, de unde și denumirea populară a sărbătorii de Dragobete - „Năvalnicul”.
Potrivit crestinortodox.ro, originea acestei sărbători ar fi în ciclurile naturii, mai ales în lumea păsărilor, aceste viețuitoare fiind socotite de către strămoșii noștri cele mai apropiate de universul socio-uman. În acest context, nu e deloc o întâmplare faptul că pasărea era considerată reprezentarea uneia dintre cele mai vechi divinități ale naturii și dragostei.
Etnologul Marcel Lutic a arătat că românii numeau sărbătoarea Dragobetelui și "Logodiciul păsărilor". "Se spunea că, acum, acestea se împerechează și își fac cuib, de la pasări obiceiul fiind preluat și de către oameni. Se pare că motivațiile preluării erau mai profunde, din moment ce pasările erau privite că mesageri ai zeilor, cuvântul grecesc 'pasăre' însemnând chiar mesaj al cerului sau prevestire. După unii etnologi, logodna de primăvară a pasărilor a devenit, în timp, și o sărbătoare a iubirii la oameni, ziua însurăţirilor și înfrățirilor, a logodnelor ludice sau reale ale tinerilor. Pe de alta parte, accentul pus pe pasări și pe femei, trimite la fecunditate, atât pasările, cât și femeile fiind simboluri ale creșterii și înmulțirii. Dragobetele, el însuși, afirmă alți etnologi, zân de esență solară, apropiat de divinități ale naturii și dragostei, ar descinde dintr-o străveche Zeiță pasăre", arata Lutic.
Diferenţa dintre Sfântul Valentin şi Dragobete
Sfântul Valentin este asociat cu ziua de 14 februarie, în care este celebrată Ziua Îndrăgostiților sau Valentine's Day în multe țări din lume. Sfântul Valentin îşi are originea în cultura occidentală, o origine destul de neclară însă. În cinstea Sfântului Valentin, în Statele Unite, dar și în state din Europa și din alte regiuni ale lumii, pe 14 februarie, îndrăgostiții își fac cadouri și organizează seri romantice.
Una dintre legende spune că Valentin a fost un preot care a slujit în secolul al treilea la Roma. Când împăratul Claudius al II-lea a decis că bărbații singuri sunt soldați mai buni decât cei cu soții și familii, el a interzis căsătoria tinerilor. Valentin, dându-și seama de nedreptatea decretului, l-a sfidat pe Claudius și a continuat să facă căsătorii pentru tinerii îndrăgostiți în secret. Când acțiunile lui Valentin au fost descoperite, Claudius a ordonat să fie omorât.
În anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a declarat sărbătoarea Sfântului Valentin drept oficială şi ţinută pe 14 februarie, sperând să alunge ritualurile păgâne ale Lupercaliei. După Conciliul Vatican II din 1962-1965, Papa Paul al VI-lea a decis să elimine Ziua Sfântului Valentin din calendarul sărbătorilor majore, pentru că foarte puține lucruri despre Sfântul Valentin au putut fi verificate. Cu toate acestea, sărbătoarea religioasă de Sf. Valentin este încă permisă. Şi anglicanii și luteranii recunosc ziua de 14 februarie ca sărbătoare oficială.
Citește și:
- Mesaje de Dragobete. Cum să îți surprinzi persoana iubită cu un simplu SMS
- Cadouri de Dragobete pentru iubită. Idei originale prin care să-ți exprimi dragostea
- Ce înseamnă dacă ești născut de Dragobete. Trebuie să îți planifici cu grijă orice proiect
