Alegerile locale au pus in dificultate cunoscuti politicieni, care au esuat in tentativa lor de a se inscauna ca sefi de judet sau primari. Dupa ce au candidat, nu-i asa?, uninominal. Adica, si-au asumat si lansarea in competitie, si pierderea ei. Uneori, lamentabila, aceasta s-ar fi cuvenit sa fie asumata in primul rand de fiecare candidat, in stare sau nu sa convinga alegatorii. Reactiile perdantilor, cu putine exceptii de demnitate, au fost in general de a da vina pe sat, precum celebrul personaj de zicala, caruia ii fugise cireada. Uneori, reprosuri vehemente sunt aruncate fara rost asupra invingatorilor si, mai ales, asupra propriilor formatiuni.
Speculatii intense sunt legate de Cristian Diaconescu. Stiut ca o persoana echilibrata, vicele PSD nu numai ca acum da de inteles ca-i nemultumit de sustinerea de catre partid, dar surprinde prin tonul neechivoc cu care-l ataca pe Sorin Oprescu, fara a avea cel putin justificarea vreunei atitudini rauvoitoare din partea acestuia in campanie. Sunt voci care sustin ca dedesubtul il constituie niscaiva oferte venite dinspre PD-L si in primul rand dinspre Traian Basescu, ceea ce l-ar determina pe Diaconescu sa-si schimbe traseul politic. Vom vedea, ca si in cazul lui Ludovic Orban, despre care niste astrologi de ocazie sustin ca, in contextul unor disensiuni cu Tariceanu si al esecului electoral, ar fi curtat sa apuce si el drumul spre Modrogan, via Cotroceni. Spre acelasi cuib, dar din ratiuni diferite, insemnand mai curand cautarea unei carje pentru parlamentare, pare a se indrepta si Cozmin Gusa. Acesta, dupa doua dezastre electorale, la europarlamentare si la locale, ale PIN-ului sau. Pe care – cati membri o fi avand, nimeni nu stie si nu crede – n-ar fi exclus sa-l verse, dupa modelul fostului PLD, in piscina democratilor. Doar interesul poarta fesul.