Într-o societate care te învață că o căsnicie se poate șterge în cinci minute, printr-o semnătură la notar, și în care definiția familiei tradiționale a creat discordie națională, relațiile care durează de zeci de ani nu sunt doar rare, ci și bizare.
Nu e însă nimic bizar în felul cum se înnoadă discuțiile dintre Ion și Gherghina Hultoană. Își aruncă priviri drăgăstos-ironice și se contrazic în joacă. O joacă pe care au perfectat-o de aproape 55 de ani. Sunt căsătoriți de 51, au făcut o nuntă simplă, la Caracal. Ea, proaspăt ieșită de pe băncile facultății de geografie, el – militar mândru. Tineri și cu nimic altceva decât determinare. Și-au pus în gând de la început să aibă o căsnicie de durată și să comunice, orice ar fi.
„Noi, în afară de soți, trebuie să fim și prieteni, și ne mărturisim. Uite, mă, ceva s-a întâmplat cu mine. Hai să ne ajutăm, pentru că noi ne-am căsătorit, am jurat, avem copii. Acuma, cu copiii, trebuie să mergem paralel în viață”, spune Ion Hultoană, capul familiei.
Femeia își capătă cu fiecare zi egalitatea în drepturi, așa e și firesc. Așa că par din altă lume convingerile lui Ion Hultoană. El ține foarte mult la rolul bărbatului și îi pune în cârcă lui eșecul unei căsnicii. „Îl acuz, dacă nu reușește, în primul rând pe soț, pentru că este considerat șeful familiei și el poartă toate responsabilitățile. Am zis că în viață ești ca un barcagiu care ar pleca cu o bărcuță pe un râu de munte, de sus, la înălțime și pornește către șes, printre stânci, căderi abrupte, meandre. Și el trebuie să mențină barca în care are familia și s-o aducă la șes sănătoasă, cât se poate”, spune el, aprobat din priviri de doamna sa.
Secretele unei căsnicii de lungă durată: „Femeia trebuie să fie diplomată”
Acel metaforic „șes”, lin și fără palpitații, la care trebuie să ajungă o familie la maturitate, nu li se potrivește celor doi soți. Asta pentru că viața lor este destul de activă în continuare. El este un cunoscut pictor, carieră pe care a îmbrățișat-o încă de când purta haina militară, ea este gospodina desăvârșită și încă mai face meditații la geografie cu elevi de liceu. Amândoi încep să își prezinte activitatea. Ion Hultoană scoate de peste tot diplome, albume de artă și picturi. Le întinde peste tot. Gherghina Hultoană scoate caietele de geografie cu o caligrafie perfectă și armonioasă și la final îmi face turul casei, cu oprire la cămara plină de borcane cu gemuri și murături, toate etichetate în același scris citeț.
Singurul lucru care a rămas un mister este scrisoarea pe care el susține că a primit-o de la ea, demult. „Atunci se comunica prin scrisori și îmi scrie o scrisoare, nu prea mult, o am și acum, și zice: deja când ne-am mutat din trenul ăla în trenul ăla, eram îndrăgostită”. Îi vine replica: „Minte. Zău, ia să-mi arăți, ce tot fabulezi acolo. Lasă că știu că minți.” Pecetluiesc conflictul cu zâmbete.
Astăzi, el vrea varză călită. Ea spune că va face iahnie cu ciolan și murături. Sorb din cafea în bucătărie și cad la un consens: vor face cum vrea ea. Și toată lumea e mulțumită.
Bărbatul de 80 de ani are și o explicație a armoniei în cuplu. Totul ține de imaginea soției ideale: „O soție bună trebuie să aibă capacitatea și discernământul să contribuie la bunul mers al familiei. Sunt situații când bărbatul, așa e împământenit, o ia razna, mai se duce la cârciumă, la meci, la activități de astea, vorbesc în general. Când s-a dus la meci, bea o bere în plus, vine acasă cu chef. Ea în loc să zică ai venit beat, să-l dojenească, să îi zică: Da, dragul meu, ai mâncat? Și a doua zi să-i facă morala cuvenită, dar nu atunci când e încordat, cu judecată redusă. Ea trebuie să fie diplomată”. Și așa mai aflu din secretele unei căsnicii de lungă durată.
„Bărbatul trebuie să respecte și să sprijine femeia”
Recomandări
Bilanțul furtunii Boris: cel puțin 15 morți, dintre care șapte în România, și mii de sinistrați în Europa Centrală și de Est. „Este un coșmar”
Viața lor nu a fost însă numai miere. Au avut doi copii, o fată și un băiat, iar băiatul a murit într-un accident de mașină când avea 36 de ani. „Eu am suportat foarte greu, chiar am avut și gânduri de suicid. Nu mai știam să râd, nu mai ascultam muzică. Și el m-a înțeles atunci, nu știu cum m-a suportat pentru că în pat mă lăsa, în pat mă găsea, nu făceam mâncare, nu-mi plăcea nimic, am slăbit 7 kilograme. Acuma m-am mai și trezit la viață, mi-am dat seama că atâția ani cât mai am trebuie să mă bucur de o floare, de primăvară”, povestește femeia. Soțul ei a avut atunci rolul decisiv.
Ce înseamnă pentru femeia de 76 de ani un soț bun? „Să te respecte, să te ajute în treburile gospodărești, că mă ajută foarte mult, îmi taie zarzavaturile, le curăță, gustă ciorba dacă e suficient de sărată și de acră”. „Supercontrol”, sare el cu o glumă. „Să te respecte, să te ajute, să te înțeleagă ori de câte ori ai probleme și să te sprijine”, mai spune femeia.
Și totul a început într-un tren. Trenul dinspre Caracal spre Craiova. El, militar în uniformă nouă, ochind bărbătește patru tinere care stăteau față în față pe banchete. O glumă, două, un cavaler cărând bagajul cu cărți al unei tinere timide care mergea la internat. Câteva întâlniri romantice. Fiorul îndrăgostirii și apoi iubire. O iubire care a trecut prin diferite stadii ale maturizării și a crescut odată cu ei.
„Noi am pornit chiar îndrăgostiți, și acuma, la vârsta asta, poate e demonetizată expresia de îndrăgostiți, dar acum ne respectăm, suntem unul pentru altul. Pentru că suntem în familie, ne-am obișnuit în atâția ani și am pornit de la dragostea profundă”, spune el.
Ion Hultoană a pictat sute de peisaje, natură moartă, portrete. Flori roșii, galbene, albastre, toamnă, iarnă, primăvară, vară, și iar de la capăt. Și, tablou cu tablou, au învățat să trăiască împreună cu iubire, înțelegere, comunicare și, cel mai important, fără să stea nas în nas toată ziua. Și-au dat spațiu unul altuia, și-au văzut de carieră, și-au crescut copiii. Și totul ca să ajungă acum să taie zarzavaturi împreună în bucătărie și ăsta să fie cel mai frumos și romantic lucru din lume.