Sereizare, militarizare, robotizare, userizarea limbii române în spațiul public plus alte prostii văzute pe la televizor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Gradul de robotizare a ajuns în spațiul public la limita suportabilității. Când limba nu mai poate transmite mesaje cât de cât utile, dacă nu puternice, e grav. Și din cauza războiului (propagandelor de război), și din cauza influenței mari a bugetarilor militarizați în viața publică, și din cauza Google, facebook, e cert că s-a întâmplat. În curând o să ne uităm în arhiva Scânteia din anii ’80 și ni se va părea chiar vioaie.
Avem un război aproape. Avem aliați clari, opinii clare despre cum ne poziționăm, dar asta nu înseamnă că trebuie să devenim catastrofic de săraci cu duhul. În general, o minte săracă de cătană înțelege doar să cenzureze și să livreze mesaje pozitive despre propria tabără și caricaturi despre adversari. Așa gândește și divizia de propagandă a lui Putin, de aia mori de râs când mai vezi un talkshow din ăla de Russia Today în care scenariul e să spumegi, să mărești frica, să arunci cu nucleara. Numai că, știți bine, și la televiziunile, și pe site-urile românești se poartă de decenii sintagma „a dat nucleara”. E cerută de foamea de senzațional, de Google și facebook, iată că acum e de mare actualitate.
Cosmin Prelipceanu a prezentat într-un buletin principal de știri o „memă”, o glumă cu un rus tânăr care se plânge de muzica dintr-un club. Numai că moderatorul nostru a crezut că sunt pe bune subtitrările puse la mișto de unii și a prezentat gluma veche de un deceniu ca fiind proaspătă adusă de la Moscova.
Digi prezintă glume ca fiind știri de război, Radu Tudor ne-a prezentat la Antena 3 jocuri pe calculator ca fiind transmisii de război. Eu stau și mă întreb dacă nu cumva aceste glume sinistre de jurnalism nu fac mai mult rău decât o divizie formată din cei mai răi hackeri KGB-iști. Propaganda proastă face un rău teribil clientului care a comandat-o.
Sereizare, militarizare
Prin sereizare și militarizare nu transmit îngrijorări ridicole că sunt infiltrați sereiștii peste tot. Nu, deși sunt: prea mulți, prea bine plătiți și, în general, teribil de ineficienți. E plin de oportuniști care le fac voluntar treaba, clănțănesc două-trei prostii ore în șir, până le cad dinții. Ritmul în care se propagă dezbaterile, știrile e de la sine robotizat. Sereiștii cu acte pot să stea în vacanță.
Un jurnalist de profesie fie și-a închis spiritul critic în cămară și livrează ce i se cere, că are și el rate, fie se pune în situații imposibile, încercând să mai pună și întrebări – numai că atunci se va simți trădat de propria breaslă.
Electorate robotizate
Mare parte din electorat, deși se crede luptător cu marea conspirație, se poartă fix militarizat. Uitați-vă la un întreg electorat de dreapta care ne-a înnebunit cu cinstea, onoarea, plagiatele lui Ponta, cum tace asurzitor în legătură cu plagiatul lui Ciucă. Acest electorat se consideră „ales”, „educat”. În bună parte e. Dar educația nu e o garanție că ai și ceva sânge în instalație.
Uitați-vă la electoratul de stânga. A fost dresat. Sindicatele, mai ales de bugetari, nu mai fac scandal pentru legea dialogului social. Angajații din privat în loc să ceară sindicate, pentru că doar așa poți spera la salarii mari, sau măcar salariul minim mărit, stau și îi invidiază pe bugetari. Iar PSD nu știe decât să livreze periodic ceva pentru unii bugetari și pensionari, având grijă mereu să dea facilități inutile pentru patroni și investitori.
În ritmul ăsta, nici serviciile, nici militarizarea, nici măcar lobby-ul corporațiilor nu prea mai au multe de făcut. Avem un spațiu public perfect dresat. Să vă mai dau un exemplu.
Se anunță o creștere a salariilor bugetarilor: era prevăzută, erau și niște restanțe etc. Și deodată, cu ajutorul unor goarne useriste din aripa Drulă, mi se indignează presa că iar se măresc salariile la bugetari. Păi, dragă presă, din ce în ce mai slabă și prost plătită, de ce nu ne întrebăm cum am reușit să ajungem atât de rău plătiți și cu drepturi atât de puține în 2022? Pentru că am făcut praf solidaritatea fix cu „drulisme” din astea.
La fel și bugetarii bine plătiți: dacă îi întrebi, sunt indignați de ajutoare sociale, de taxe, zici că-s patroni. USR a venit inteligent acum câțiva ani și a făcut un soi de mini-constituție politică placată fix pe acest tip de gândire prostească de dreapta (spun asta, pentru că există totuși și inteligență liberală în Europa, numai că la noi a rămas blocată în vreun lift).
Userizarea și USR-ul
Userizarea nu ține de partidul USR. E gândirea clasei de mijloc, fie că a făcut bani de la SRI, din fonduri europene, corporație IT sau HoReCa. Ură față de angajații puturoși. Ură față de bugetari, deși la cea mai mică criză, toți fug să-i ajute statul. Aroganță corporatistă față de sărăcanii care nu-s din Cluj sau București. Ură față de corupție, dar numai dacă e corupție rudimentară, dacă e corupție corporate, cu ceaiuri dansante, e bună. Noroc că USR, partidul, nu a știut să contorizeze userizarea din capul clasei mijlocii.
Ce se întâmplă acum în USR vine tocmai din această neînțelegere. Clișeele tip Drulă (eroul care distruge sindicate – vezi tragicomedia cu Metrorex) sunt în capul a milioane de români. Le-am plantat acolo de decenii, mult înainte să apară partidul: o robotizare de dreapta prin care îți asumi că ești o marfă pe piață și trebuie să „te vinzi” sau, dacă nu te pricepi, să aștepți cuminte să te vândă / să te închirieze șeful. Faptul că USR a avut niște victorii pe la alegeri nu li se datorează liderilor, nici lui Cioloș, nici lui Drulă sau Barna. Au luat chiar puțin față de ce electorat fidel puteau să câștige. Cioloș știe asta, Drulă și drulii lui nu știu, ei cred că au electorat pentru că sunt pricepuți.
Cioloș a plecat. Liberalii sunt praf după guvernări praf. Cioloș simte că există o zonă de liberalism unde să se dezică de USR-ismul ridicol pe care ar putea-o încerca. Drulă se eroizează în continuare cu ajutorul presei, deși nu face opoziție reală. Dacă Ciucă zice „ștergeți-mi pantofii”, USR sare să spună „nu e adevărat, vă ștergem pantofii pentru că vrem noi, nu pentru că ne-ați spus dvs. ”. Însă mi se pare ireal cum acești oameni tot nu reușesc să coaguleze un electorat gata format, o masă critică prezentă în mod clar în viața publică de minimum 15 ani.
Celălalt electorat robotizat e cel care fuge spre extrema dreaptă, nu doar AUR (și PNL, și PSD își au sectoarele lor de extremiști pe care le cultivă cu grijă). Felul în care vorbesc, uniform, cu aceleași tâmpenii rulate iar și iar, în ciuda realităților economice, în ciuda crizelor teribile de la orizont, mă sperie mai mult decât vreo figură politică sau alta. (De aceea mai sper din când în când să existe un popor nervos și lucid în spatele acestor guralivi care așteaptă să fie călcat pe bătătură. Altfel suntem pierduți. E o naivitate cu care mai merge să ne pansăm o vreme).
Sunt legături presă-SRI-partide-zona militară. Unele pot să le și înțeleg. Ce ar trebui să ne îngrijoreze e că nu mai avem deloc limbaj public credibil. Că fiecare inițiativă mai răsărită se scufundă în bălăcăreală, că ni s-a militarizat și publicul, nu doar presa, politicul, spațiul civic.
Soluțiile există: SRI, serviciile armatei să nu mai încurajeze și stipendieze propaganda de tip idiot; ori o faci ca lumea, ori n-o mai face (oricum antirusismul în România e constant mare de 70 de ani). Rapida dezlegare la sindicalizare a angajaților din privat. Taxare cabliști plus Google, facebook etc. pentru conținut de presă de calitate. Și o campanie de delemnificare a retoricii. Când am văzut azi că Iohannis i-a trimis reginei urări pomenind iar parteneriatul strategic cu România, am închis laptopul. Domnule președinte, mai sunteți în stare să spuneți vreo frază fără „parteneriat strategic” în ea?
Faptul că limba publică și ideologiile populare sunt în halul ăsta de osificate/robotizate nu este simptom, e deja consecința unor realități grave din teren. Energie scumpă, salarii proaste, drepturi puține, toate produc cetățeni lași, zdrobiți de facturi, sperioși și, iată, cu o limbă din ce în ce mai săracă.
Foto: Octav Ganea/Inquam Photos
