Cum poți să-ți protejezi fertilitatea. Dr. Mirona Furtună, despre programul FIV și stocarea ovocitelor: „Refuzul tratamentului infertilității înseamnă refuzul dreptului la sănătate”

Infertilitatea și natalitatea în România. Rata fertilității în Europa a scăzut

Infertilitatea afectează aproximativ 10–15% dintre cuplurile de vârstă reproductivă din România, conform datelor Eurostat (2024). Rata totală a fertilității în UE a scăzut la 1,34 de copii per femeie, iar țara noastră se situează la un nivel similar cu state precum Ungaria și Croația, respectiv 1,39, dar sub media unor țări precum Franța 1,61 sau Bulgaria 1,72.

–Care este vârsta medie în România a persoanelor care se confruntă cu infertilitate?

-Lucrurile s-au mai schimbat prin conștientizarea ideii că infertilitatea este o boală și trebuie diagnosticată devreme. Pacienții și medicii de familie au început să-și dea seama că, după un anumit interval, trebuie intervenit cu ajutorul unui medic specialist.

Sub 35 de ani, după un an de contacte sexuale regulate și neprotejate, ar trebui să obținem o sarcină. Dacă nu se întâmplă lucrul acesta, intrăm în zona de infertilitate. Peste 35 de ani trebuie să mergem mai repede la medic, după șase luni de încercări eșuate.

La 40 de ani, lumea este educată și înțelege că fertilitatea este dramatic scăzută și că avem o perioadă reproductivă limitată. Avem un număr ridicat de ovocite a căror calitate scade dramatic începând cu vârsta de 35 de ani și trebuie să apelăm la ajutor specializat.

–Ce înseamnă Programul Național de FIV, care tocmai și-a anunțat debutul, pentru pacientele dvs.?

-Multe dintre paciente ajung să facă doar câte un ciclu de stimulare sau renunță pur și simplu la idee din cauza problemelor financiare, așadar, asigurarea subvenționării cuplurilor reprezintă un semn de sănătate a sistemului de sănătate publică, pentru că înseamnă că asiguri diagnostic și tratament unor cupluri care suferă de o boală. Infertilitatea este o boală. Să refuzi tratamentul unei boli înseamnă să-i refuzi cuplului un drept fundamental: dreptul la sănătate, dreptul la serviciile de sănătate. Este ca și cum i-ai spune unui diabetic că nu îi poți da insulină și că trebuie să stea și să moară.

Lipsa legislației în România privind ovocitele donate le afectează pe femeile care au nevoie

–Câte dintre cuplurile pe care le tratați au nevoie de ovocite donate și sunt nevoite să apeleze la băncile din afara țării?

-Având în vedere că după vârsta de 40 de ani, mai mult dintre 60-80% din embrionii rezultați (fie natural, fie prin fertilizare in vitro) sunt anormali genetic, multe dintre cupluri ajung să apeleze la ovocite donate. Vârsta este un factor decisiv, mai ales după 43 de ani. Mai putem încerca să obținem material de la paciente, dar este extrem de dificil și costisitor din toate punctele de vedere, inclusiv financiar. Cred că dacă am avea posibilitatea să se facă aici, în țară, și să se legifereze această posibilitate, ar scădea semnificativ presiunea financiară. Pentru că acum sunt costuri de transport, care pot ajunge să fie cu două treimi mai mult față de costul fix al unui FIV.

–La bănci din ce țări apelați?

-Din Spania, din Slovacia. Sunt niște protocoale speciale care trebuie respectate, iar importul trebuie să fie acreditat de Agenția Națională de Transplant din România.

–Ce îi sfătuiți pe părinți când aleg să ia ovocite donate?

-Sunt anumite criterii care trebuie respectate. În primul rând, ne interesează ca ovocitele să provină de la o persoană mai tânără, sub 30 de ani, cu fertilitate dovedită, o persoană care are un copil al ei propriu sau a obținut o sarcină cu ovocitele pe care le-a donat.

Iar din punct de vedere genetic, faptul că imporți ovocite de la persoane care nu sunt din arealul tău este un lucru bun, pentru că asigură varietatea genelor. Asta ne ajută în ceea ce privește supraviețuirea ca specie și diversitate. Preîntâmpină apariția unor boli genetice care altfel s-ar fi manifestat în populațiile care se înmulțesc în rudenie.

Prezervarea fertilității se poate face în România

–Lucrați atât în sistemul de stat, cât și în cel privat. Unde vin mai mult pacientele cu infertilitate?

-Peste tot. Lumea are acces la informație. Spre deosebire de acum 10-15 ani, lumea accesează serviciile acestea specializate de medicină reproductivă mai mult. Mă bucură că vin mai repede la control și nu așteaptă, iar timpul lucrează în favoarea noastră, nu în defavoarea noastră.

În plus, oamenii conștientizează că fertilitatea noastră scade pe măsură ce înaintăm în vârstă și văd din ce în ce mai multe tinere care doresc să-și prezerve fertilitatea și vin și își congelează ovocitele. Ne asigurăm din timp că dacă ne decidem să întemeiem mai târziu o familie, avem ovocite de calitate care ne asigură șanse mult mai mari de succes, adică șanse să avem copii sănătoși la vârste mai înaintate.

–Unde se face stocarea de ovocite și ce presupune?

-Presupune ca femeia să aibă o consultație cu un medic specialist în medicină reproductivă, să-și facă un set de analize pe care trebuie să le întocmească și să treacă printr-un proces de stimulare ovariană cu recoltarea de ovocite. Se recomandă să se facă acest proces de crioprezervare până în vârsta de 38 de ani. După aceea, randamentul scade simțitor. În jurul vârstei de 35 de ani avem nevoie de aproximativ 20 de ovocite ca să ne asigurăm cu predictibilitate de 90% un copil și 60% doi copii. Cu cât mai multe, cu atât mai bine. Stocarea se poate face în clinicile de aici.

–Odată stocate, pot fi folosite ulterior. Dar până când?

-Este o discuție nuanțată, că nu putem la 70 de ani să venim și să spunem că vrem o sarcină. Ideal, până la vârsta de 40-45 de ani, dar am avut paciente cu ovocite stocate și la 51-53 de ani. Vârsta e discutabilă, trebuie analizată de la caz la caz. De asemenea, putem să transferăm embrionul numai în situația în care și pacienta este într-o stare de sănătate bună și nu are comorbidități asociate, ca să ne asigurăm că vom obține un copil în condiții de siguranță, atât pentru copil, cât și pentru mamă.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, după 40 de ani, riscurile cresc. De asta este foarte important să ne gândim la copii, ideal sub vârsta de 35 de ani. Evident, avem nenumărați copii obținuți peste vârsta de 35 de ani, avem sarcini în regulă, dar există și riscuri pe care încercăm să le scădem cât se poate de mult și de care trebuie să ținem cont.

Stimularea ovariană pentru crioprezervare, indicată femeilor care suferă de anumite boli

–Crioprezervarea în cazul femeilor sănătoase care nu au o problemă medicală poate fi comparată cu o ,,asigurare de a fi mămică” pe viitor?

-Da, e o asigurare de fertilitate, clar. Dar există și situații precum cele din oncofertilitate. În cazul în care pacienta urmează să aibă un tratament ce poate afecta ovarele și uterul, organele genitale interne, pentru că urmează să facă chimioterapie sau radioterapie, se pot crioprezerva ovocite înainte de începerea tratamentului oncologic, embrioni, depinde de situație.

–Mai sunt și alte boli în care se recomandă această crioprezervare în afară de cancer?

-Mai pot fi boli imunologice rare. Costurile pentru această crioprezervare sunt similare costului de FIV, mai puțin partea de embriontransfer, pentru că doar congelăm ovocitele.

–Ați avut vreo situație în care femeia a apelat la crioprezervare și după aceea a devenit mămică?

-N-am avut aici, în țară, dar am avut, când am studiat în Marea Britanie, paciente care și-au decongelat ovocitele după ce și-au definitivat tratamentul oncologic, au devenit libere de boală, s-a considerat că sunt vindecate, au făcut transfer și sunt mămici.

–Ați putea să ne împărtășiți o poveste de succes?

-Am multiple povești de succes, de la paciente care erau deja la menopauză și care, după lungi perioade de introspecție în cuplu, au făcut efortul și au apelat la FIV cu ovocite donate. Am copii, băieți și fetițe, care s-au născut foarte bine și care cresc acum în ochii noștri. Dar aș vrea să vă împărtășesc povestea Anei și a lui Vlad, o pereche care a luptat cu infertilitatea mai bine de 5 ani. Povestea lor nu este una ieșită din comun, dar este una pe care mulți aleg să o țină ascunsă.

„La început nu ne-am pus problema. Am zis că o să vină natural. După un an deja am început să ne îngrijorăm și am decis, la sfatul medicului ginecolog, să mergem la un specialist în infertilitate. Au urmat investigații medicale, analize și mai multe consultații de specialitate. Diagnosticul a venit relativ repede: infertilitate de cauză mixtă, ceea ce însemna că șansele de a obține o sarcină pe cale naturală erau reduse”, mi-a mărturisit Ana.

„Nu a fost un șoc total, dar nu ne așteptam la o situație atât de gravă. Am stat, am discutat și a fost momentul în care am decis să mergem mai departe, pentru că a fost momentul în care am realizat că lucrurile nu mai depind doar de noi”, a explicat Vlad.

Cei doi au decis să încerce proceduri de fertilizare in vitro (FIV). După 3 încercări nereușite, costurile au început să devină o problemă. O singură procedură ajunge la câteva mii de euro.

„Am strâns bani, am făcut sacrificii. Am renunțat la vacanțe și la orice. Am încercat de trei ori și nu a funcționat. După a treia încercare, chiar ne-am gândit serios să ne oprim. Eram obosiți psihic pentru că fiecare test negativ ne demoraliza și însemna o durere profundă. Nici nu mai punem la socoteală partea de tratament, care nu este deloc ușoară”, mi-a povestit Ana despre acea perioadă dificilă.

În acel moment au aflat de Programul Național de Susținere a Natalității, care oferă vouchere în valoare de 15.000 de lei pentru cuplurile sau femeile care se confruntă cu infertilitatea. Auziseră înainte de programul Primăriei, dar pentru că auziseră că se accesează greu, au decis să meargă pe cont propriu.

„Sincer, pentru noi a venit exact la timp, anul trecut în octombrie. Eram pe cale să renunțăm la cea de-a patra încercare. Nu știu dacă am mai fi avut resurse să încercăm încă o dată fără ajutorul acesta”, mi-a spus Vlad.

Procesul de înscriere nu a fost complicat, iar sprijinul financiar le-a permis să mai încerce o procedură FIV.

„Diferența a fost că de data asta nu am mai simțit presiunea financiară atât de puternic. Chiar dacă am avut emoții cu depunerea dosarului pentru că locurile se ocupau imediat, am zis să încercăm. Și am reușit. Ne-au acceptat și am pornit la drum încă o dată. 15.000 de lei înseamnă ceva și ne-am putut concentra pe partea medicală și emoțională, și a fost cu noroc. Când am văzut testul pozitiv, nu am reacționat imediat. Cred că eram mai mult în stare de șoc. După câteva minute am început să plâng”, mi-a spus pacienta.

Vlad își amintește momentul la fel de clar: „Nu prea sunt genul emotiv, dar atunci… nu am mai contat. A fost un cumul de ani de tensiune care s-a eliberat”.

În prezent, Ana este însărcinată în al doilea trimestru, iar sarcina evoluează normal. Sunt extrem de bucuroasă pentru ei și pentru reușita lor.

–Concret, ce ar trebui să știe oamenii care sunt interesați să acceadă în programul de FIV?

-Așteptăm cu interes să apară metodologiapentru Programul Național de FIV, așa că le recomand să treacă la un consult la medicul specialist de medicină reproductivă care îi urmărește și să-și activeze planurile, pentru că bănuiesc că marea majoritate a lor au un plan. Cei care încă nu știu de acest program, sper să afle că e un ajutor substanțial, că merită să încerce și să lupte pentru a obține copilul și că e un drept al lor. Pentru asta plătesc impozite, să primească acest tratament medical, iar infertilitatea este o boală care poate fi învinsă, din toate puncte de vedere: medical, economic, social. Ne așteptăm ca la sfârșitul lunii iulie să fie deja publicatenormele metodologice, iar oamenii trebuie să urmărească site-urile ministerelor.

–Aveți un mesaj pentru românii care vor să recurgă la crioprezervare?

-Dacă vă aflați în situația în care urmează să începeți un tratament oncologic, vă recomand din suflet să cereți și sfatul unui specialist de medicină reproductivă și să începeți cât mai repede un tratament de stimulare cu crioprezervare de ovocite. În cazul pacienților, ei pot să dea mai multe probe de spermă. Clinicile au programe speciale pentru pacienții oncologici cu reduceri substanțiale, pentru că scopul nostru este să obținem copii. Știu că e greu ca în furtuna asta a diagnosticului să te gândești la reproducere, te gândești mai mult la supraviețuire, dar să aveți încredere și să priviți cu speranță în viitor.

Noi, toți, avem un ceas biologic. Instinctul de reproducere este un instinct care e mai puternic față de orice fel de parte rațională. Sunt niște hormoni foarte puternici care se secretă și care ne determină să ne reproducem. E important să vă gândiți la crioprezervare de ovocite cât mai curând, până în vârsta de 38 de ani. Mulți dintre pacienții mei își amână fertilitatea pentru a se stabiliza în carieră, pentru a asigura copilului un viitor mai bun, dar viitorul nu poate fi nici mai bun, nici mai rău, este cum este. Important e că noi avem o vârstă biologică, un organism care este limitat, trebuie să ne ascultăm instinctele și să facem copii atunci când simțim că suntem pregătiți, să nu ne mai cramponăm cu idei de tipul „nu am definitivat drumul în carieră”. Copiii pot să crească și pe lângă noi în timp ce noi ne definitivăm cariera. Susțin natalitatea, iar ideal este ne trezim până în 35 de ani.

Află care sunt categoriile de români cu probleme de fertilitate care vor primi vouchere în valoare de 15.000 de lei. Sprijin pentru 10.000 de persoane anual
Anul 2024 a marcat un record sumbru pentru România: cele mai puține nașteri din ultimul secol, sub 150.000 de nou-născuți, astfel că Programul FIV 2026 este așteptat să salveze prăbușirea demografică.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE