Sistemul „par-impar”, folosit de șoferii români în perioada comunistă, ar putea fi soluția pentru o mare capitală europeană sufocată de trafic
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Traficul sufocant este o realitate cotidiană în Belgrad, motiv pentru care tot mai mulți locuitori ai capitalei Serbiei se întreabă dacă revenirea la sistemul de circulație „par-impar”, aplicat în fosta Iugoslavie, dar folosit și de șoferii români în perioada comunistă, ar putea fi o soluție pentru reducerea ambuteiajelor.
Cuprins:
Traficul din Belgrad și ideea revenirii la „par-impar”
Pentru generațiile care au trăit în fosta Iugoslavie sau care cunosc istoria acelei perioade, sistemul „par-impar” nu este o noutate. Acesta a fost aplicat în anul 1979, când proprietarii de autoturisme aveau voie să circule doar în anumite zile, în funcție de ultima cifră a numărului de înmatriculare.
Atunci, măsura a fost introdusă din cauza problemelor legate de aprovizionarea cu petrol, însă astăzi este readusă în discuție ca posibil instrument pentru combaterea aglomerației din trafic în capitala Serbiei.
Cum a apărut sistemul „par-impar”
Statul iugoslav nu mai putea asigura suficiente importuri de petrol, pe fondul devalorizării monedei și al creșterii prețului petrolului pe piețele internaționale. Astfel, la 3 mai 1979, a fost adoptată o lege care limita circulația autoturismelor, relatează publicația Blic, parte a grupului Ringier.
În practică, asta însemna că:
- Luni, miercuri și vineri puteau circula doar mașinile cu număr de înmatriculare care se termina cu cifră pară;
- În celelalte zile, accesul era permis doar mașinilor cu număr impar.
Ar putea un asemenea sistem să reducă ambuteiajele din Belgrad, unde mulți spun, în glumă amară, că le ia „două ore să ajungă din Belgrad în Belgrad”? Susținătorii ideii invocă posibile economii de combustibil, reducerea poluării și un trafic mai fluent.
Criticii atrag însă atenția asupra situațiilor de urgență și a dificultăților pentru familii.
„Ce faci dacă se îmbolnăvește copilul?”
Un locuitor mai în vârstă al Belgradului, care își amintește clar perioada „par-impar”, spune că sistemul a fost extrem de dificil pentru viața de familie. La acea vreme avea un copil de 4 ani și era nevoit să-și planifice fiecare zi în funcție de posibilitatea de a conduce sau nu.
El povestește că, în zilele în care nu avea voie să circule cu mașina, își trezea copilul mult mai devreme pentru a merge pe jos până la grădiniță, aflată la distanță, iar apoi să ajungă la serviciu. La fel de complicată era și întoarcerea acasă.
„Cel mai mult mă speria gândul la ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi îmbolnăvit copilul și nu aș fi putut să-l duc imediat la medic”, a declarat bărbatul pentru Blic. Deși nu a încălcat regulile, își amintește sistemul ca pe o perioadă de stres constant și disconfort.
Argumentele susținătorilor: mai puțină poluare, mai multă siguranță
De cealaltă parte, sunt voci care consideră că sistemul „par-impar” ar putea fi eficient astăzi, mai ales pentru că Belgradul dispune de o rețea extinsă de transport public.
Printre avantajele invocate se numără reducerea poluării aerului, transportul rutier fiind una dintre principalele surse de poluare; economisirea combustibilului, prin reducerea numărului de vehicule; intervenții mai rapide pentru ambulanțe, pompieri și poliție; un transport public mai fluent și servicii de taxi mai eficiente și creșterea siguranței pentru bicicliști și pietoni.
De asemenea, tinerii care ies noaptea ar fi nevoiți să folosească transportul public sau taxiurile, ceea ce ar putea reduce riscurile din trafic. Deocamdată, ideea rămâne la nivel de dezbatere publică, fără o decizie oficială privind reintroducerea acestei restricții în Belgrad.
Când a fost introdus sistemul „par-impar” în România
Sistemul „par-impar” de circulație din România comunistă a fost o restricție aplicată duminica, pentru a raționaliza consumul de carburant în contextul crizei economice și al lipsei de benzină. Hotărârea, dată de Nicolae Ceaușescu în 1985, stipula că autoturismele personale circulau alternativ: într-o duminică doar cele cu cifra finală a numărului de înmatriculare pară (0,2,4,6,8), în următoarea doar cele impare (1,3,5,7,9).
Excepție făceau mașinile cu numere speciale (TC, CD diplomatice, 12-B stat, numere galbene de stat, numere scurte cu 3 cifre pentru nomenclatură). Măsura a accentuat umilințele epocii, alături de raționalizarea benzinei (maximum 20 de litri/lună), și a fost abolită după 1989.
