Smecherii cu case nationalizate

Se intocmeste un act de vanzare-cumparare care contine o clauza suspensiva, potrivit careia, la expirarea interdictiei de vanzare, titularul se obliga sa treaca locuinta „pe numele” celui care ia dat banii.

Se intocmeste un act de vanzare-cumparare care ii da „drept de uzufruct” fictivului cumparator pana la sfarsitul celor zece ani, cand acesta isi poate intra in drepturi depline.

Intre cumparator si proprietar se incheie un contract de imprumut. Acest document nu mai reprezinta insa un atu in instanta, in cazul in care cumparatorul cere ca locuinta sa fie trecuta pe numele sau.

Mai avantajati sunt cei carora li s-a lasat prin testament un astfel de imobil ori au drept de succesiune asupra lui. Nici acestia nu ar putea trece casa pe numele lor inainte de expirarea celor zece ani, decat printr-o omisiune notariala. Asa se face ca notarul „uita” sa inscrie in acte situatia juridica a imobilului si trece casa pe numele mostenitorilor.

Cumparatorii pot ramane fara case

Cel care vinde locuinta nu are ce sa piarda. El primeste suma ceruta, scapa de achitarea ratelor (preluate si ele de cumparator) dar si de plata impozitului. Mai mult, el ramane inca zece ani cu o casa pe numele sau, chiar daca nu mai locuieste acolo.
Cumparatorul risca cel mai mult. Bazandu-se doar pe incredere si un act notarial fara prea mare greutate, el plateste sume impresionante pentru a obtine o casa veche, in care trebuie sa mai investeasca alte mii de dolari.
Toate acestea, fara ca macar casa sa fie inscrisa la judecatorie sau Administratia Financiara, pe numele sau. Cumparatorul este nevoit sa astepte uneori chiar zece ani pana cand isi poate intra in drepturi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE