Imediat cumparate de la primarii sau societatile de administrare a fondului imobiliar, in rate sau "cu bani gheata", aceste imobile sunt scoase la mezat, la preturi impresionante, de catre noii proprietari dornici de imbogatire.
Chiar daca legea interzice vanzarea timp de zece ani a acestor case - cu exceptia cazurilor cand cumparator ar fi chiar proprietarul de drept al imobilului - "intreprinzatorii" au gasit tot felul de tertipuri prin care sa puna mana pe aceste cladiri.
Daca intrebi autoritatile, nici o locuinta vanduta in baza Legii 112 nu poate fi instrainata oficial, decat dupa zece ani de la incheierea actului de vanzare-cumparare. Notarii stiu insa mai multe metode prin care Legea poate fi "fentata", chiar daca nici unul dintre ei nu recunoaste ca a intocmit vreodata astfel de acte.
Iata cateva dintre modalitatile prin care casele nationalizate isi schimba proprietarul inainte de termenul prevazut de lege:
Se intocmeste un act de vanzare-cumparare care contine o clauza suspensiva, potrivit careia, la expirarea interdictiei de vanzare, titularul se obliga sa treaca locuinta "pe numele" celui care ia dat banii.
Se intocmeste un act de vanzare-cumparare care ii da "drept de uzufruct" fictivului cumparator pana la sfarsitul celor zece ani, cand acesta isi poate intra in drepturi depline.
Intre cumparator si proprietar se incheie un contract de imprumut. Acest document nu mai reprezinta insa un atu in instanta, in cazul in care cumparatorul cere ca locuinta sa fie trecuta pe numele sau.
Mai avantajati sunt cei carora li s-a lasat prin testament un astfel de imobil ori au drept de succesiune asupra lui. Nici acestia nu ar putea trece casa pe numele lor inainte de expirarea celor zece ani, decat printr-o omisiune notariala. Asa se face ca notarul "uita" sa inscrie in acte situatia juridica a imobilului si trece casa pe numele mostenitorilor.
Cumparatorii pot ramane fara case
Cel care vinde locuinta nu are ce sa piarda. El primeste suma ceruta, scapa de achitarea ratelor (preluate si ele de cumparator) dar si de plata impozitului. Mai mult, el ramane inca zece ani cu o casa pe numele sau, chiar daca nu mai locuieste acolo.
Cumparatorul risca cel mai mult. Bazandu-se doar pe incredere si un act notarial fara prea mare greutate, el plateste sume impresionante pentru a obtine o casa veche, in care trebuie sa mai investeasca alte mii de dolari.
Toate acestea, fara ca macar casa sa fie inscrisa la judecatorie sau Administratia Financiara, pe numele sau. Cumparatorul este nevoit sa astepte uneori chiar zece ani pana cand isi poate intra in drepturi.