Povestea soldatului ucrainean care a supraviețuit torturii din închisorile rusești recitând „Harry Potter” din memorie

Patru ani de coșmar în picioare și izolare

Capturat în primăvara anului 2022 în timpul sângeroaselor bătălii pentru orașul Mariupol, infanteristul marin nu a avut contact cu exteriorul, trăind cu teama constantă că Ucraina a fost ștearsă de pe hartă sau că soția și fiul său nu mai sunt în viață. Cu toate acestea, în mijlocul terorii psihologice, a găsit o armă neobișnuită pentru a menține vie speranța: universul magic din Harry Potter, relatează BBC.

Condițiile din colonia penitenciară din Mordovia au fost de o duritate extremă. Oleksandr Ivanov a împărțit o celulă minusculă cu alți opt prizonieri de război.

Din cauza spațiului și a regulilor stricte impuse de gardienii ruși, bărbații erau obligați să își petreacă cea mai mare parte a timpului stând în picioare și în deplină tăcere. Hrana precară l-a făcut pe maior să piardă 30 de kilograme în timpul captivității, iar radioul celulei difuza continuu propagandă rusească.

Pentru a-i chinui, gardienii le ardeau scrisorile primite de acasă. În toți acești ani, Oleksandr a reușit să trimită un singur mesaj vocal soției sale, Nelly, un text scurt dictat sub supraveghere. Răspunsul primit înapoi – în care soția îi povestea că au mers la cinema – i-a dat certitudinea că Ucraina încă rezistă.

Cum a devenit Hogwarts un refugiu în celulă

Una dintre cele mai mari presiuni psihologice din închisoare a fost interdicția totală de a comunica. Într-o zi, Oleksandr le-a mărturisit colegilor de celulă că este un mare fan al cărților scrise de J.K. Rowling.

Încă din copilărie, când participase la un concurs TV, devenise fascinat de cărți, ajungând ulterior, în anii de studenție, să le memoreze în timpul drumurilor lungi cu transportul în comun prin Kiev.

La rugămintea colegilor săi – de la tineri recruți până la bărbați în vârstă –, maiorul a acceptat să le povestească cele șapte volume, cu o singură condiție: să fie cât mai fidel textului original.

Astfel, timp de 5-6 ore pe zi, Oleksandr le șoptea camarazilor săi aventurile vrăjitorilor. Genera suspans, imita un audiobook și lăsa intriga în aer în momentele-cheie, glumind: „După 30 de minute de publicitate, veți afla ce urmează”. Când termina seria, după aproximativ o lună, deținuții îl rugau să o ia de la capăt.

„Ne simțeam ca prizonierii din Azkaban, cu dementorii (personajele negative din cărți) dincolo de ușa celulei. Iar care este cea mai bună cale de a combate dementorii? Un Patronus (o forță magică protectoare). Când un prizonier crede cu tărie că cineva îl așteaptă acasă, creează un Patronus atât de puternic, încât niciun dementor nu poate trece de el”, a explicat ulterior Oleksandr Ivanov.

Un strop de umanitate și întoarcerea acasă

Pasiunea maiorului i-a adus, în mod paradoxal, și un tratament mai blând din partea unor gardieni ruși. Aceștia i-au observat pe corp tatuajele inspirate din Harry Potter și au început să manifeste „un anumit grad de umanitate”, purtând discuții normale cu el.

În tot acest timp, în Ucraina, soția sa, Nelly, a luptat neîncetat pentru eliberarea lui. Ea i-a scris inclusiv autoarei J.K. Rowling, povestindu-i cum rândurile sale au devenit o lumină călăuzitoare în cel mai întunecat loc cu putință.

Miracolul s-a produs la data de 15 mai 2026, când Oleksandr Ivanov a fost inclus într-un schimb de prizonieri de război și s-a putut reîntâlni cu familia sa.

În prezent, maiorul se află într-un proces de recuperare fizică și psihică și spune că este copleșit de sutele de mesaje de sprijin și cadourile tematice primite de la oameni din întreaga lume care i-au aflat povestea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE