Soldații ruși care acuză abuzurile șefilor sunt declarați bolnavi psihic: „Regimentul meu există nu pentru operațiuni de luptă, ci pentru spălarea de bani și îmbogățirea comandanților”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Soldatul rus Grigori Juravlev, 24 de ani, a luptat în Ucraina ca voluntar, dar s-a confruntat cu abuzurile comandanților. El a raportat aceste probleme, însă, în loc să fie investigate, a fost scos din armată prin falsificarea documentelor și internat într-un spital de psihiatrie, arată o investigație a platformei independente Okno („Ferestra”).
Cuprins:
- Este poveste lui Grigori Juravlev din Krasnogorsk, regiunea Moscova, lucra în construcții și era un pasionat de poezie. Trupa „February Mart” a înregistrat cântece bazate pe poeziile sale.
- Nu a servit niciodată în armată; cartea sa de identitate militară îl înscrie ca epileptic de categoria „B”. Suferea de epilepsie, dar nu mai avea convulsii în ultimii cinci ani.
- El a semnat un contract pentru a lupta în războiul din Ucraina în ianuarie 2024. A urmărit canalele de televiziune proguvernamentale, s-a considerat un patriot și a decis să „se dovedească și să vadă de ce este capabil”.
„Internetul vă va ajuta”
Juravlev a luptat aproape un an în Ucraina ca voluntar. Ajuns la unitatea de antrenament, a văzut că antrenamentul era „pur și simplu zero”.
„Au adunat oameni din Flota Nordică, din toate brigăzile de asalt, mulți dintre ei cu probleme cardiace sau răniți. Iar cealaltă jumătate erau dependenți de droguri. Am trecut de standarde, apoi m-au recrutat ca semnalizator pentru bateria de control. Nu știam nimic despre comunicații, comandantul plutonului a spus: «Internetul vă va ajuta». A spus că nu este nimic dificil, doar să răsucesc niște fire”, își amintește Grigori.
După două luni de antrenament, Juravlev a fost trimis în Crimeea.
„Ne-au urcat într-un tren militar în Murmansk și ne-au dat jos în Djankoi. Au spus că vom înființa depozite. Cât timp am fost în Crimeea, am fost trecut pe front. Astfel de posturi sunt de vânzare, un tip le cumpără, primește soldă de luptă și o folosește pentru a plăti comandamentul. El ajunge doar să facă bani, iar dacă este dependent de droguri, poate obține sare în Crimeea , așa că mulți oameni sunt nerăbdători să meargă acolo”, explică.
„Momeala”
Grigori numește totul o „momeală”: după ce au gustat din viața bună, soldații contractuali să vrea să se întoarcă și să cumpere astfel de posturi. Dar există limitări: conform documentelor, unitatea lor nu se afla în Crimeea, soldații nu puteau fi trimiși la spital sau la clinică dacă aveau probleme de sănătate!
În martie 2024, a ajuns la bateria de comandă a regimentului 104 (unitatea militară nr. 54740), staționată în regiunea Herson, pentru a asigura comunicațiile la postul de comandă.
Inițial nu a înțeles de ce era singur „constant sub presiune” și desemnat să facă treabă aproape zilnic, în timp ce toți ceilalți „zăceau în pat”.
1.000 de euro pentru comandant, ca să ai viață ușoară
„Îi plăteau doar pe comandanți ca să se prostească. Mișka plătea cam 100.000 pe lună (n.r. circa 1.000 de euro). La început, împărțeam o cameră. Și el era dependent de droguri. Trei dintre ei se adunau și fumau în toaletă. M-am săturat, așa că l-am sunat pe căpitanul Țimbaliuk, de ce m-au pus cu dependenții de droguri? Și apoi s-a dovedit că el îl jefuia pe Mișka și îl acoperea”, rememorează soldatul.
Kolia, fratele lui Misșa, l-a împușcat pe un tip în inghinal cu o mitralieră, dar l-au pus să semneze hârtii în care spunea că s-a împușcat singur în timp ce curăța arma. Medicii mi-au spus asta.
Pe front, s-a confruntat cu bătăi și șantaj constant din partea comandanților unității sale, pe care le-a raportat în mod repetat procuraturii și Comitetului de Investigații.
Dar, în loc să investigheze aceste infracțiuni, el a fost scos din armată prin falsificarea documentelor: Conform acestora, Juravlev nu ar fi fost deloc pe front, deoarece tot acest timp ar fi fost internat într-un spital de psihiatrie.
El a scris zeci de plângeri la procuratură cu privire la extorcarea sistematică de bani de la personal de către comandantul batalionului, căpitanul Țimbaliuk, sergentul major Poemșin și comandantul plutonului Kiselev.
Potrivit declarațiilor sale și altor camarazi, soldații sunt forțați să plătească singuri pentru echipamente, transport și altele. El susține că banii sunt transferați în contul lui Poemșin, care îi predă căpitanului Țimbaliuk.
Ca dovadă, Grigori a furnizat capturi de ecran din aplicația bancară mobilă Sherbank care arată transferul de bani, mesaje vocale ale comandanților cu cereri de plată și amenințări.
El a vorbit și despre „contabilitatea dublă” din unitate: potrivit informațiilor sale, luptătorii puteau cumpăra un loc de serviciu în Crimeea anexată, păstrându-și plățile de luptă, deoarece conform documentelor se aflau într-un loc, dar de fapt erau în altul.
Brigada în care a servit Juravlev era o brigadă de artilerie, ei înșuși a plătit ca să nu fie trimis în prima linie. După ce a plătit 50.000 de ruble (500 de euro), a fost transferat la Alekseievka.
Fiecare unitate are dreptul să transfere pe cineva oriunde, să-l arunce la abator. Nimeni nu se întoarce de acolo cu picioarele sau brațele intacte; e o adevărată harababură acolo, e pur și simplu un iad.
Unitatea inutilă
„Această unitate este inutilă. Nu păzeam nicio armă, auna era doar pentru divertismentul ofițerilor. De asemenea, am săpat o ascunzătoare lângă cimitir, la ordinul lui Țimbaliuk. Nu am avut misiuni de luptă”, spune el.
„Regimentul meu există nu pentru operațiuni de luptă, ci pentru spălarea de bani și îmbogățirea comandanților”, adaugă.
Juravlev a informat și despre bătăi și despre amenințări din partea comandanților, despre falsificarea documentelor, presiuni asupra martorilor și încercări de a-l forța să-și retragă plângerile.
Poemșhin mi-a spus să cumpăr un Jiguli. Ce puteam să fac? Omul comandantului batalionului stătea lângă mine, șoferul comandantului brigăzii și sergentul major Poemșin, tot ce puteam face era să-mi joc rolul. Dar știam că tot voi încerca să-i bag în închisoare dacă supraviețuiesc.
După bătaie, s-a prefăcut 3 zile că e de acord cu totul
Juravlev nu a văzut niciodată banii trimiși de acasă, se presupune că ar fi fost folosiți pentru a cumpăra o mașină. „Înțelegerea” a fost însoțită de o bătaie.
„Mi-au luat mitraliera și m-au bătut toată noaptea. După aceea, m-am prefăcut 3 zile că sunt de acord cu totul, zâmbind, dar știam că trebuie făcut ceva”, spune spoldatul
Dar nu a obținut nimic prin plângeri, așa că a înregistrat și a postat pe VKontakte mai multe videoclipuri în care a vorbit despre extorcările din unitatea sa și despre înregistrările audio existente ale conversațiilor și amenințărilor primite.
Cum l-au declarat bolnav psihic
După aceasta, a fost trimis pentru 20 de zile într-un spital de psihiatrie. Motivul au fost rapoartele scrise anterior despre starea sa psihică proastă, false după cum susține Jurvalev.
Au scris că sunt bolnav mintal și m-au trimis pentru internare psihiatrică, astfel încât plângerea mea către Comitetul de Investigații privind extorcarea să fie invalidă. Căpitanul de justiție Evgheni Aleksandrovici m-a sunat: „Ceea ce ai spus acolo este foarte grav. Hai să nu facem tam-tam, hai să o facem în liniște, altfel, dacă unitatea află, viața ta ar putea fi în pericol”.
El a postat o înregistrare audio cu amenințările comandantului de pluton Kiselev și conversații înregistrate pe Telegram în care camarazii săi, care ar fi „semnat” rapoartele, sunt indignați de acestea, deoarece nu au văzut niciun raport.
Juravlev a fost în cele din urmă demobilizat din armată cu categoria „D”, cu diagnosticul de tulburare de stres posttraumatic (PTSD), dar intenționează să conteste această formulare.
În opinia sa, procuratura militară din Zaoziorsk are interesul să-l prezinte ca fiind bolnav psihic pentru a nu investiga plângerile privind infracțiunile comise de comandanții unității sale.
El este convins că Regimentul 104 există nu pentru a participa la operațiuni de luptă, ci pentru spălare de bani și îmbogățirea comandanților.
Grigori cere o anchetă în unitate și trimiterea sa la o comisie medicală independentă. În plus, se teme pentru viața și siguranța sa.
„Bine că nu l-au anulat”
„Am ajuns la spitalul din Severomorsk și am vorbit cu un psihiatru. Mi-a spus: «Ascultă, nu ai nimic, trebuie să vezi un neurolog, nu pe noi». La întoarcere, Evheni Alexandrovici m-a sunat și m-a întrebat cum merg lucrurile. I-am spus că mă întorc și că psihiatrul nu m-a văzut. A intrat în panică: de ce nu m-a văzut? De ce îl superi pe medicul șef? A fost o conversație ciudată, probabil voiau să mă arunce defintiv ntr-un spital de psihiatrie”, afirmă Juravlev.
Avocatul, fondatorul și directorul proiectului pentru drepturile omului „Școala de recruți”,
Alexei Tabalov, consideră că temerile lui Juravlev sunt justificate și că, atât timp cât se afla în unitatea sa, ar fi putut fi într-adevăr „anulat” (ucis).
A fost foarte norocos. Pe front, reclamanții sunt de obicei primii trimiși la asalt. Există ordine de la comandanții de luptă de a nu pedepsi și de a nu investiga crimele.
Valeria Vetoșkina, avocată a Mișcării Obiectorilor de Conștiință la Serviciul Militar, spune, de asemenea, că armata încearcă adesea să-i înlăture pe reclamanți prin transferuri, concedieri sau eliberări „din motive de sănătate”.
„În același timp, nu știm cât de des este folosită psihiatria ca instrument de represalii în unitățile militare”, explică Vetoșkina.
Plângerile sunt adesea ignorate sau însoțite de falsificări, deoarece procuratura și Comitetul de Investigații nu sunt în niciun fel interesate să pedepsească comandanții.
„Cine va explica de ce am ajuns în acest iad?
Juravlev nu poate obține un loc de muncă nicăieri, nici măcar ca muncitor.
Cine va explica de ce am ajuns în acest iad? Dacă nu mă omoară mâine, voi afla adevărul. Am înregistrări audio ale conversațiilor cu toți acești procurori ai Flotei Nordice, le voi posta ca să le vadă toată lumea, să judece poporul.
Cât privește camarazii lui Juravlev, pare că nu s-a schimbat nimic. Boris spune că, după plângeri, comandanții „au devenit și mai îndrăzneți”.
„Nu-mi dau concediu, trebuie să plătesc eu. Recent mi s-a spus că o să coste 150.000 de ruble (1.500 de euro). Băieții care tocmai au sosit au avut deja două concedii, iar eu am scăpat doar o dată, anul trecut. În plus, avem un ofițer politic care a început «oficial» să strângă bani de la oameni. Acum contribuim cu 10.000 de ruble (100 de euro) pentru un fel de nevoi de comandă a bateriilor, chiar dacă nu cumpărăm nimic, tot comandăm”, se resemnează Boris.
