Sorin Pîslaru, cardiologul român care lucrează la Clinica Mayo, cel mai bun spital din lume: „Un consult costă în jur de 1.000-1.500 de dolari. Dar nu acolo sunt cheltuielile mari” 

Într-un interviu exclusiv acordat pentru Libertatea, doctorul Sorin Pîslaru (60 de ani) a explicat cum ne putem ține inima în formă cât mai mult timp, exemplificând și progresele foarte mari făcute în cardiologie în ultimul timp și vorbind în același timp despre atuurile care fac din Clinica Mayo cel mai bun spital din lume, dar și despre condițiile de acolo, inclusiv cât costă o consultație.

Singurul român între 160 de cardiologi

Originar din Cluj și mutat de la vârsta de 4 ani la București, absolvent al Universității de Medicină „Carol Davila” din Capitală în 1991 și cu studii postuniversitare la Universitatea din Leuven-Belgia, acolo unde și-a luat și doctoratul în 1998, Sorin Pîslaru este la ora actuală un foarte apreciat medic cardiolog în America, lucrând de 26 de ani la Clinica Mayo din Rochester-Minnesota. 

La complexul medical clasat în topuri drept cel mai bun din lume lucrează peste 7.300 de medici. Dintre aceștia, 10-15 sunt români, iar dintre cei 160 de cardiologi ai clinicii, Sorin Pîslaru și Vasile Vlad sunt singurii români. 

Pe parcursul interviului, doctorul Sorin Pîslaru a explicat de ce este sistemul medical de la Clinica Mayo atât de performant, cum este programul său de lucru zilnic și cum vede relația dintre inteligența artificială și chirurgia cardiacă în viitor. 

Înființată în 1864, Mayo Clinic este cea mai mare rețea medicală integrată, nonprofit, din lume, având la ora actuală în total peste 83.000 de angajați și deținând trei campusuri principale în Rochester, Minnesota; Jacksonville, Florida și Phoenix/Scottsdale, Arizona.

Peste 1,3 milioane de pacienți din 130 de țări vin anual la Mayo. Clinica a fost plasată pe primul loc în Statele Unite timp de șapte ani consecutivi în U.S. News & World Report’s Best Hospitals Honor Roll, top care include 5.000 de spitale de pe glob. 

A figurat pe lista „100 Best Companies to Work For” publicată de revista Fortune timp de 14 ani consecutivi. Atragând pacienți din întreaga lume, Mayo Clinic efectuează cel mai mare număr de transplanturi din țară, incluzând atât transplantul de organe solide, cât și cel hematologic.

„În America, totdeauna întrebarea este unde te vezi tu peste 5 ani”

Libertatea: Ați absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” în București în 1991. Cum s-a născut pasiunea dumneavoastră pentru medicină?
Dr. Sorin Pîslaru: Nu a fost chiar așa de complicat. Totdeauna a fost între inginerie și medicină pentru mine. Când am împlinit 16 ani, în vara aceea, am lucrat într-o întreprindere pe stat. Am văzut cam ce face un inginer. Și era OK. Toamna următoare am avut hepatită. A fost prima dată când am fost internat în spital și am văzut ce face un doctor. Și după aceea a fost foarte clar. Am pus medicina peste inginerie. Și n-am regretat vreodată. Cred că dacă aș face drumul ăsta, nu încă o dată, dar de 10 ori, cred că de 10 ori aș alege același lucru. 

– Cum ați ales cardiologia ca specializare?
– În anul I de Medicină, toată lumea vrea să fie chirurg. Deci, aia-i dorința fiecăruia, ăla-i visul fiecăruia, e cool, cum se zice pe aici. Dar realitatea este că trebuie să te decizi între două subspecialități mari. Una este tot ce e zona chirurgicală și restul, tot ce e zona nechirurgicală de medicină internă.

Prima dată când am intrat în sala de chirurgie ca student să văd ce se face acolo, mi-am dat seama că nu e pentru mine. Și atunci am rămas cu medicina, am avut norocul să fiu la Spitalul Colțea. Acolo era domnul profesor Anton, care avea vârsta de 70 de ani la momentul respectiv, pasionat de cardiologie și pasiunea sa s-a reflectat asupra mea în viitor. Și am rămas cu cardiologia din anul 4 de medicină.

– În 2001 ați ajuns la Mayo Clinic College of Medicine cu o bursă post-doctorală. Cum a fost adaptarea la America?
– Eu am plecat din România în 1994, de fapt. Am fost la o bursă doctorală în Belgia, am făcut doctoratul la Universitatea din Leuven. La un moment dat, mi-am dat seama că situația în Vest pentru un imigrant român la vremea respectivă nu era cea mai potrivită. 

Și ne-am decis, soția și cu mine, să ne mutăm în America. A fost șocant din două puncte de vedere. Primul punct de vedere este cât de asemănătoare sunt concepțiile de viață, valorile de viață din America față de cele din România. Deci m-am simțit aproape ca acasă.

Ne-am simțit foarte incluși, societatea americană e o societate construită pe imigranți și să fii din România e OK. Lumea mă întreabă de unde am accentul și, când le spun din România, replica lor este: Cool! Deci e OK să fii străin, ești acceptat, ești integrat și apreciat pentru ceea ce faci. 

Al doilea șoc, când am plecat din România în Belgia, mi s-a părut că în Belgia se lucrează un pic mai mult în spital decât îmi aduceam eu aminte din România. Când m-am mutat din Belgia în America, mi-am dat seama că în America se muncește și mai mult decât în Belgia. Deci, cum s-ar zice, munca e destul de intensă. E un program foarte, foarte încărcat în tot timpul zilei, dar foarte structurat. 

Sunt foarte, foarte corecți oamenii din jur, cel puțin aici, în Midwest. Dacă cineva îți promite că o să facă lucrul ăsta pe data de, întotdeauna o să se întâmple. Bineînțeles, întotdeauna există ceva surprize, dar, în general, lumea se ține de cuvânt. Și atunci poți să contezi, poți să faci un plan foarte clar, ce să se întâmple cu tine peste o săptămână sau peste o lună, sau peste 5 ani. 

Și aș mai menționa cât de mult pun americanii accent pe o strategie de carieră. Cei de acasă, cel puțin când am fost eu student, nu ne gândeam niciunul dintre noi ce o să facem peste 5 ani sau peste 10 ani. Aici, în America, totdeauna întrebarea este „unde te vezi tu peste 5 ani?”. Pentru că îți pune lucrurile în perspectivă. Îți dai seama că, de fapt, trebuie să fii foarte proactiv în ceea ce faci, ca să ajungi unde îți dorești să ajungi. Și asta îți dă șanse mai bune să realizezi ceea ce vrei să realizezi. Deci zona asta de planning pentru carieră este foarte importantă și cred că încă e un pic în urmă acasă în România.

„Drumul către o inimă sănătoasă începe în tinerețe”

– Cum ne putem păstra inima tânără și în formă cât mai mult timp?
– Eu sper ca toată lumea să trăiască 100 de ani și peste. Toți suntem foarte entuziasmați de tehnologie.

Deci dacă vă uitați în jur, e spectaculos ce evoluție are medicina. Transplant de la animale, chirurgie robotică, toate, toate tehnologiile care sunt dezvoltate. 

Realitatea este că pașii către o inimă sănătoasă sunt, de fapt, mult mai ușori: exerciții fizice, control colesterol, greutate. Deci lucrurile astea pe care le faci la 20, la 30, la 40 de ani sunt mult mai importante decât orice tehnologie avansată pe care am avut-o în ultima vreme. Drumul către o inimă sănătoasă începe în tinerețe. Stați activi. Faceți cât mai multe exerciții fizice. Mâncați sănătos. E cel mai important. Fiecare dintre noi trebuie să avem ținte. 

– Care ar fi cele mai importante „antidoturi” la problemele cardiace?
– Dacă vă uitați la partea de prevenție, e ceea ce am vorbit mai devreme. O viață sănătoasă, un stil sănătos. Plus minimizarea stresului, importanța vieții familiale, să ai prieteni, să ai familie, care să te susțină. 

Dacă te uiți în zona de tratament, sunt lucruri care au schimbat radical mortalitatea cardiovasculară.

În ultimii 40 de ani, au fost două serii de medicamente cu impact major. Una a fost cea legată de reducerea colesterolului. Dacă vă uitați în America, pentru 40 de ani, mortalitatea cardiovasculară e ușor în scădere, în timp ce obezitatea e tot în creștere. Și diabetul la fel. Și te întrebi, din ce cauză? Din cauză că lumea s-a oprit din fumat și se tratează agresiv colesterolul. E una dintre cauze.

A doua serie de medicamente este mult mai recentă. La toate aceste medicamente care ajută oamenii să scadă în greutate, cred că o să fie impactul exact la fel de mare ca și impactul statinelor, prescrise pentru a reduce colesterolul și a preveni bolile cardiovasculate. Părerea mea personală este că, în următorii 20 de ani, o să vedem mortalitatea cardiovasculară căzând de pe locul întâi.

– Care ar fi, în opinia dumneavoastră, cel mai important pas făcut în ultimii ani în ceea ce privește evoluția cardiologiei?
– Tehnologia a evoluat spectaculos, inclusiv cea percutanată, adică orice intervenție în interiorul corpului făcută fără să ai o incizie chirurgicală. Și dacă vă uitați în domeniul cardiac, domeniul ăsta percutanat a început cu tratarea arterelor coronare, de câte ori aveți o îngustare a unei artere coronare, putem să o dilatăm cu un balon, putem să plantăm un suport metalic care se cheamă stent.

Lucrurile astea existau de 30-40 de ani. Dar în ultimii 20 de ani am dezvoltat proceduri pentru înlocuirea valvelor pe cale percutanată, proceduri pentru tratarea aritmiilor pe cale percutanată.

Sunt foarte, foarte mulți pacienți care în ziua de astăzi nu mai au nevoie de chirurgia cardiacă clasică. Practic pentru o boală majoră valvulară, cum este îngustarea valvei aortice, se cheamă stenoza aortică, practic 80% dintre pacienți sunt acum tratați doar cu protezare transcateter, se cheamă TAVI, Transcatheter Aortic Valve Implantation, în Europa. Există și în România și este foarte de succes.

Foarte multe dintre chirurgii sunt acum robotice și este remarcabil cât de mult scurtează perioada de recuperare. Deci, în loc să ai sternul, să ai pieptul deschis, să ai nevoie să te recuperezi după o fractură a sternului, în loc ai două sau trei incizii, în trei-patru zile pacientul iese din spital. Este remarcabil. Deci cred că asta va fi evoluția, în general. Tehnici minim invazive, cât mai mult.

„Inteligența artificială va schimba complet modul în care practicăm medicina”

– Va fi mai ușor de „reparat” inima în viitor?
– Sigur. E din ce în ce mai ușor. Dacă vă uitați, practic lumea trăiește mult mai mult și, atunci, indiferent cât de bine ți-ai trăit viața cu un corp de 90 de ani, e la fel ca un corp de 80 de ani sau de 70 sau de 60 de ani. Iar pentru motivul ăsta, practic toate tehnicile astea percutanate care au risc mult mai mic pentru pacient sunt mult mai mult folosite. Avem pacienți de 95, 100 de ani, peste 100 de ani care au avut protezare valvulară. Unde trăiesc eu este o zonă agricolă importantă și sunt fermierii care toată viața lor au fost afară, pe câmp, cu cireadă, cu porumb, cu tot ce e de făcut pe o fermă. Sunt foarte, foarte activi și foarte robuști la vârste de peste 90 de ani și uneori și peste 100 de ani. Și atunci merită să-i ajuți.

– Va face casă bună inteligența artificială cu chirurgia cardiacă în viitor?
– Inteligența artificială o să schimbe complet modul în care practicăm medicina în viitor. Nu există niciun fel de dubiu. 

Realitatea este că inteligența artificială o să fie, cum se spune pe aici, The Great Equalizer. Deci acum aveți un profesor care e bătrân și experimentat, știe, a văzut și are experiența respectivă. Inteligența artificială o să aducă un doctor în tinerețe, la 90 sau poate peste 90% din experiența generației a trecut prin toate deja.

Practic, inteligența artificială o să te bată pe umăr și o să spună, de exemplu: „N-ai văzut că este o problemă pe ecografia pe care tocmai ai citit-o? Uită-te acolo, vezi ce se întâmplă”. Deci practic o să fie un ajutor pentru toată lumea. Nu numai asta, dar dacă vă uitați, există informație în testele pe care le facem. Există informație în vocea dumneavoastră și în vocea mea. Există informație în câmpurile electrice al dumneavoastră și al meu, de care dumneavoastră nu sunteți, cum se spune, conștient, cumva. 

Nu suntem conștienți de prezența acestei informații. Deci noi avem un program robust de inteligență artificială. Este impresionant să vezi cât de multe lucruri poate un computer să-ți spună despre o persoană bazat doar pe o electrocardiogramă sau bazat doar pe o ecocardiografie. Poate să-ți spună vârsta, poate să-ți spună ce sex, lucruri la care nici nu te-ai fi gândit vreodată.

– Ați avut și pacienți români la Clinica Mayo?
– Nu mulți, dar am avut și pacienți români. Nu suntem foarte mulți români aici, la Clinica Mayo.

Sunt probabil 10-15 în total. Și atunci practic totdeauna când e un pacient din România, cumva, cumva ajunge pe la unul dintre noi. În general, sunt cazurile mai complicate, cum e de obicei.

La Clinica Mayo, cam 10% dintre pacienți vin din toată lumea și, de obicei, au probleme de diagnostic sau de tratament. 

Întotdeauna primim cu plăcere pacienți români și îi ajutăm. 

Cât costă consultația la cel mai bun spital din lume

– Care sunt costurile pentru un pacient care vrea să vină la Clinica Mayo?
– Partea problematică în general când vii din Europa în America este că asigurarea medicală din România probabil nu acoperă costul tratamentului în Statele Unite. Iar costul tratamentului în Statele Unite e scump. Dar merită până la urmă. Știți cum se spune, totul e relativ în viață.

Clinica încearcă cât de mult posibil să încurajeze pacienții să vină aici pentru o a doua opinie sau a treia opinie sau a patra opinie.

Consultația cu un medic nu e foarte scumpă, în jur de 1.000-1.500 de dolari pentru un consult. Dar nu acolo sunt cheltuielile mari. Costurile mari sunt în clipa în care ai nevoie de intervenții, în clipa în care ai nevoie de ecografie, de rezonanță magnetică, de chirurgie cardiacă. Am avut, la un moment dat, pe cineva care a venit și avea nevoie de o stentare pentru blocaje coronariene, a costat în jur de 100.000 de dolari. Pentru chirurgie cardiacă, probabil suma ajunge la 150.000 de dolari.

„Comunicarea între colegi, cea mai importantă”

– Clinica Mayo din Rochester este de ani de zile pe primul loc în clasamentul celor mai bune spitale din lume. Care ar fi cele mai mari atuuri ale clinicii?
– Cel mai important pentru clinică este comunicarea între colegi. Atuul clinicii nu este legat de tehnologie sau de clădiri. Toată lumea are clădiri și tehnologie. Frații Mayo care au fondat această clinică au pornit de la ideea că, pentru a avea succes, trebuie să ai o echipă.

Nimeni, nici cel mai experimentat profesor, nu știe totul despre tot. Și atunci, de fiecare dată când angajează o persoană în oricare departament, persoana respectivă, doctorul respectiv, e încurajat să devină cel mai bun specialist într-un domeniu foarte îngust, să știe despre cardiologie în general, dar poate să fie de exemplu specialist în valva mitrală. Deci să știi tot ce este de știut privind valva mitrală. Și atunci, toți colegii tăi o să beneficieze de lucrul ăsta. Pentru că atunci când au o problemă, pun mâna pe telefon, te sun și te întreb ce crezi despre pacientul ăsta. Și ai atunci acces la o persoană cu competență extraordinară în domeniul respectiv.

Iar din mulțimea asta de doctori, fiecare este supra-specializat în ceva, se construiește o echipă care știe foarte multe despre foarte multe lucruri. Ăsta e atuul clinicii. Suntem toți pe salariu, deci dacă vezi 10 pacienți sau 2 sau 20, e același lucru. Asta descurajează competiția între doctori. Nimeni nu are interesul să facă mai mulți pacienți pentru salariu mai mare. Acest detaliu este foarte, foarte important pentru clinică.

Asta se păstrează de ani și ani de zile. Poate ați auzit că în America este totul legat de contracte și de semnături și toată partea legală. Vreau să vă spun că sunt aici de 26 de ani și încă nu am avut un contract cu clinica mea. Când am fost angajat, angajarea a fost bazată pe o strângere de mână. Frații Mayo au spus că o strângere de mână e mai importantă decât o hârtie. 

Și toți doctorii de aici sunt încă angajați pe bază de discuție. Ne place de tine, te angajăm. E încredere și e echipă. Deci ăsta este cel mai important atu al clinicii. 

– Cum decurge în linii mari o zi de lucru pentru dumneavoastră?
– America e un pic diferită de medicina din România în sensul că nimeni nu este doctor de spital sau doctor de policlinică. Toți suntem doctori și de spital, și de policlinică. La Mayo Clinic în Rochester sunt 160 de cardiologi. Avem 9 linii de spital, cum ar fi 9 clinici de spitalizare. Atunci, practic, noi toți luăm serviciile astea prin rotație. Eu fac între 8 și 10 săptămâni de lucru în spital, care încep de dimineață și se termină seara.

În restul anului am pacienți pe care îi văd în clinică. Am ecografie și fac și imagistică. De exemplu, astăzi, în ziua în care vorbim, acopăr imagistica. 

Practic, fiecare zi îți dă un pic de diversitate. Și atunci, dacă astăzi sunt foarte ocupat, am mulți pacienți în clinică și sunt obosit la sfârșitul zilei, îmi prinde foarte bine ca ziua următoare să fie de ecografie, în care am doar studii de citit. 

Mă uit la colegii din România, din cauză că sistemul este ori policlinic, ori spital, toți lucrează foarte mult, foarte intens și sunt foarte stresați din cauza asta.

Și atunci nu au zona asta de decompresie, să poți să spui, ok, am trei zile grele și pe urmă am două zile mai ușoare. Asta e diferența mare. 

„Totdeauna gândiți-vă că totul e posibil”

– Ce vă lipsește cel mai mult legat de România?
– Știți cum e, România e acasă. În suflet totdeauna rămânem alături de România. Am avut noroc să păstrez legătura cu buni prieteni de acasă, din Societatea Română de Cardiologie. Am onoarea să fiu invitat aproape în fiecare an la Congresul Societății Române de Cardiologie și atunci ținem legătura. Încerc să dau un pic înapoi celor de acasă, încerc să aduc doctori tineri pentru burse de cercetare, pentru specializare.

Avem, de fapt, doi români acum care sunt fellows pe cardiologie și două românce cu bursă de cercetare la Mayo Clinic. Și, practic, în ultimii ani, am avut patru sau cinci doctori din România pe perioade diverse aici și se întorc acasă cu un pic mai multă experiență, dar cred că cel mai important e să vadă cât de important este spiritul ăsta de echipă, să fii calm și să fii colegial și să fii prietenos cu cei din jurul tău. Contează enorm.

Sfatul meu pentru cei tineri de acasă e următorul: nu vă gândiți vreodată că nu puteți face ceva în viața voastră. Totdeauna gândiți-vă că totul e posibil. Depinde doar de persoana respectivă să se pună în poziția în care reușește să facă ceea ce își dorește, inclusiv să vină la specializare la Mayo Clinic. De câte ori mă duc acasă și vorbesc cu rezidenții de cardiologie, le spun: gândiți-vă de posibilitatea asta.

Legat de România, mă deranjează de multe ori când văd atât negativism, ce rău este. Nu e adevărat. Dacă aveți ani să vă uitați înapoi, să vă gândiți cum a fost în anii ‘90 și să vă gândiți unde suntem acum și pentru mine este atât de bine de câte ori vin acasă, în fiecare an văd că e un pic mai bine în ceva. Salariile medicilor sunt ok. Asta a schimbat masiv dorința unui medic tânăr să rămână în România. Tehnologiile pătrund în România, în fiecare an e un pic mai mult, în fiecare an e un pic mai bine.  Sunt foarte, foarte mândru de societatea românească.  

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro