‘Speram ca vom obtine si noi macar o camaruta a noastra’

Am 19 ani si mama m-a crescut singura de cand m-a nascut. Pe tatal meu nu-l intereseaza de mine. Inca de mica am fost invatata cu greul, o casa a noastra nu avem si ne e din ce in ce mai greu. Acum trei ani ne-a luat foc casa in care stateam cu chirie, ne-a ars absolut tot ce am avut si am trecut prin perioade cumplit de grele, pentru ca nu am primit nici o mana de ajutor de nicaieri. Acum stam la o batranica si ne incurajam reciproc sperand ca situatia noastra se va schimba candva, cumva. Aici facem baie si mancam doar cand ni se da voie si nu avem nici macar o priza. Eu muncesc la o fabrica de incaltaminte de la 16 ani si merg si la scoala. In fiecare zi merg pe strada si ma uit la fiecare casa sperand ca vom obtine si noi macar o camaruta cat de mica, numai sa fie a noastra. Va sunt recunoscatoare.

Sorina,
Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE