ȘTIAI CĂ? Colindătorii se mai numesc și… pitărăi

Unul dintre lucrurile care dau farmec Crăciunului și Anului Nou sunt colindele. Iată câteva lucruri mai puțin știute despre aceste cântece specifice Sărbătorilor de iarnă.

• Colindă are la origine cuvântul latin “calendae”, derivat din verbul “calare”, care înseamnă “a vesti”.
• Colindul eras, inițial, o urare de fertilitate și belșug. Este un obicei preluat de la romani.
• Conform tradiției, la colindat pleacă primii copiii, dimineața (“Bună dimineața la Moș Ajun…”), după-amiaza vine rândul flăcăilor, iar spre seară, al bărbaților în toată firea (“Iată vin colindători/Florile dalbe/ Noaptea pe la cântători…”).
• În Transilvania se colindă mai mult de Crăciun, iar în Moldova, mai mult de Anul Nou.
• În Banat, colindătorilor li se spune pitărăi, în Țara Bârsei, zoritori, în vestul Hunedoarei, dubași, iar în Câmpia Transilvaniei, beze.
• La sate, fiecare gospodar deschide ușa colindătorilor, fiindcă se spune că nu-i bine să-ți rămână casa necolindată. Conform credinței populare, când nu se vor mai auzi colinde pe Pământ, diavolii vor pune stăpânire pe lume.
• În unele sate s-a păstrat până azi un obicei din vechime: cel mai vârstnic membru al familiei colindate aruncă în fața cetei de colindători boabe de grâu și de porumb. Boabele peste care trec colindătorii fie sunt date apoi de mâncare găinilor, ca să facă ouă multe, fie sunt amestecate cu restul semințelor ce urmează a fi semănate la primăvară, pentru a avea o recoltă bogată.
• Dăruitul banilor e o găselniță modernă. Pe vremuri, colindătorilor le erau umplute trăistuțele de pânză cu nuci, colaci calzi și mere.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE