Cum a transformat Marea Unire școlile și liceele din Oradea interbelică
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Instaurarea administrației românești în Ardeal, după Marea Unire din 1918, a adus schimbări radicale nu doar pe plan politic și economic, ci și în sistemul de învățământ. În anii 1920, Oradea s-a confruntat cu o nevoie acută de reorganizare școlară: elevii români nu se regăseau în școlile secundare maghiare, iar unitățile confesionale ofereau doar clase primare, relatează Bihoreanul.
Cuprins:
Pentru a răspunde cerințelor vremii, autoritățile și comunitățile locale au creat o rețea dinamică de gimnazii, licee și școli profesionale. Viața de elev în Oradea interbelică era însă guvernată de o disciplină de fier, reguli vestimentare stricte și, spre sfârșitul perioadei, de o intensă propagandă politică.
Reguli de fier în primele „școli normale” de stat
Primele școli normale de stat, care includeau clase primare și gimnaziale (învățământul obligatoriu având atunci 7 sau 8 clase), s-au deschis în toamna anului 1920.
Printre acestea s-a numărat Școala Normală de Băieți „Iosif Vulcan”, situată vizavi de Liceul Real. Instituția dispunea de un internat și de o fermă proprie de 30 de hectare, însă ceea ce izbea privirea era rigoarea vestimentară impusă elevilor.
„La începutul anului școlar toți elevii sunt obligați a-și procura șapcă (chipiul) reglementară și numărul de ordine cusut cu mașina pe mâneca stângă a hainei și a mantalei, conform modelului dat de școală. Fiecare elev este obligat să-și confecționeze manta de uniformă, închisă la gât, și costum de gimnastică”, relata publicația Noua Gazetă de Vest în acea epocă.
În paralel, s-a înființat și Școala Normală de Fete „Doamna Stanca” (pe actuala stradă Jean Calvin). Aici, peste 200 de eleve învățau nu doar materii teoretice, ci și datinile satelor și portul popular bihorean. Elevele își croiau singure costumele naționale pentru serbările școlare, iar majoritatea absolventelor deveneau ulterior învățătoare în regiune.
Mozaicul confesional și etnic din Oradea
Oradea interbelică a păstrat un puternic caracter multicultural. Pe lângă școlile de stat, funcționau numeroase instituții confesionale și private.
Școala Episcopiei Greco-Catolice, înființată în 1784 ca școală primară, a devenit din 1923 o unitate cu 7 clase. Din 1926 a introdus un cinematograf didactic, iar din 1930, o fanfară și o orchestră simfonică a elevilor.
Existau și trei gimnazii Romano-Catolice de fete: Immaculata (strada Alecsandri), Sf. Vincențiu (strada Brătianu) și cel al Ursulinelor.
Comunitatea evreiască dispunea de două gimnazii (pentru băieți și fete) și un liceu de băieți fondat în 1920 de rabinul Kecskeméti Lipót.
De asemenea, exista și Gimnaziul Reformat de fete.
Marile licee: „Emanuil Gojdu” și „Oltea Doamna”
Până în 1919, în Oradea nu existau licee cu predare în limba română. Schimbarea a venit odată cu înființarea a două instituții-pilon, care funcționează și astăzi pe aceleași amplasamente: Liceul de Băieți „Emanuil Gojdu” și Liceul de Fete „Oltea Doamna”.
Liceul „Emanuil Gojdu” a devenit rapid cea mai mare instituție de învățământ din oraș. În 1922, avea peste 1.100 de elevi și secții cu predare în română și maghiară, numărul stabilizându-se ulterior la 800-900 de elevi, sub conducerea reputatului profesor Teodor Neș.
De cealaltă parte, Liceul „Oltea Doamna” atrăgea eleve nu doar din Bihor, ci și din județele vecine sau din Vechiul Regat. Pe lângă programă, fetele studiau etnografie, folclor și grădinărit în ferma proprie a liceului. Produsele și decorațiunile realizate de eleve erau prezentate în expoziții anuale publice.
Școlile profesionale și de meserii
Oradea interbelică a pus un accent deosebit pe învățământul practic. În 1927 s-a înființat Școala Superioară de Comerț pentru băieți, devenită în anii '30 Liceul Comercial „Partenie Cosma”, care funcționa în clădirea fostei Academii de Drept.
De asemenea, prin Legea Educației din 1928, școlile de arte și meserii s-au transformat în licee industriale:
- Liceul Industrial de Băieți (lângă Parcul Carmen Sylva): specializări în prelucrarea lemnului, metalurgie și sculptură. Admiterea se făcea riguros, prin examen la limba română și aritmetică.
- Liceul Industrial de Fete „Domnița Ileana”: unde se predau discipline precum gospodărie, croitorie, modă, caligrafie și limbi străine.
- Școala de menaj „Botto Ferenc”: preluată de stat în 1923, unde peste 100 de fete învățau gătitul și țesutul, organizând totodată cursuri ambulante de gospodărie în satele bihorene.
Școala transformată în unitate militară de Carol al II-lea
În a doua jumătate a anilor 1930, climatul educațional s-a schimbat radical odată cu impunerea organizației Straja Țării de către Regele Carol al II-lea. Dorind să combată extremismul politic și să își consolideze propria dictatură regală, monarhul a militarizat practic școlile.
Elevii au fost obligați să poarte uniforme speciale și au fost incluși într-o ierarhie strictă. Programa școlară a fost invadată de propagandă axată pe cultul personalității regelui, denumit „Marele Străjer”. În fiecare școală a fost ridicat un „pavilion străjeresc”.
Viața de elev a devenit una de tip cazon: se făceau exerciții de instrucție tactică, gimnastică ritmică intensă și muncă în folosul comunității în tabere de vară. Rutina zilnică includea salutul roman, depunerea jurământului de credință și intonarea imnurilor patriotice.
Totuși, au existat și inițiative culturale notabile în această perioadă: de pildă, orchestra străjerească fondată de elevele de la „Oltea Doamna” a ajuns să susțină o audiție în direct la postul național de radio în anul 1940.
Această mobilizare ideologică totală a marcat ultimii ani ai Oradei interbelice, subordonând complet actul de învățământ ambițiilor politice ale regimului autoritar, chiar înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.
