‘Suntem la un pas sa ramanem fara locuinta’

Sunt pensionara si am o mare durere. Eu am muncit 37 de ani, iar sotul meu – 42. Acum, la batranete, dupa o viata de munca, avem numai necazuri. Imediat ce am iesit la pensie, m-am imbolnavit si am stat mai mult prin spitale.  Cel mai rau e ca si sotul meu sufera de o boala grava, incurabila. Sufera si se chinuieste foarte mult, iar acest lucru este ingrozitor. Avem si un copil, pe care l-am facut la o varsta inaintata si care este un dar de la bunul Dumnezeu. 

Suntem intr-o situatie disperata. Pensiile abia ne ajung de la o luna la alta, iar necazurile din ultima vreme ne-au daramat. Nu am mai putut sa achitam datoriile la intretinere, iar acum suntem la un pas de a fi aruncati in strada. Dumnezeu m-a intarit sa pot sa lupt cu boala si cu necazurile ce s-au abatut asupra mea si a familiei mele. Acum insa, de cand asociatia blocului m-a dat in judecata, am ajuns la capatul puterilor.  M-am gandit sa trimit aceasta scrisoare, ca pe o ultima speranta. Poate oamenii vor intelege durerea prin care trec si nu ne vor lasa sa ajungem in strada dupa o viata de munca.

Constanta Rusu,
Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE