Taxa, cioara si Constitutia

Probabil ca i s-a facut transfuzie cu sange de cioara. Probabil ca cineva, adevarata Omida a mamei Fiica, sau nu stiu care regina a magiei alb-negre si mai nou, color, face vraji ca ea sa existe in continuare. A trecut peste ea o revolutie, vreo 7 guverne si a supravietuit. Taxa radio-tv, caci despre ea este vorba, mi se pare cea mai elocventa dovada ori a neputintei ori a rea-credintei unui guvern. Pentru cele doua trambite oficiale ale guvernantilor, indiferent care sunt aceia, populatia este pusa sa bage mana in buzunar, invocandu-se costurile mari de functionare. Nu i se explica insa contribuabilului, fie el persoana juridica, fie persoana fizica, faptul ca cele doua institutii, radioul si televiziunea publica, beneficiaza de resurse consistente din activitatea de publicitate. Cel putin televiziunea nationala este lider necontestat in domeniul tarifului pe minut. Banii incasati atat de usor se duc si mai usor pe formate de emisiuni discutabile ca valoare, dar care ingroasa conturile unor anumiti producatori. Si astfel ne aflam in situatia paradoxala in care cetateanul finanteaza fortat aparatul pentru derularea unor afaceri particulare. Toate guvernele au fost incapabile sa ii stranga cu usa pe marii datornici la bugetul de stat. Nici micii datornici nu au dus-o rau, ca dovada ca au putut sa-si vada linistiti de afaceri. In schimb, cetateanul este cel care trebuie sa suporte din buzunar cei doi colosi media. Chiar si Curtea Constitutionala a declarat respectiva taxa ca fiind in contradictie cu legea suprema. Si totusi guvernul nu renunta. Sa fie campania electorala mai importanta decat Constitutia?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE