Documentele arată că Blair, în calitate de prim-ministru, credea că Putin era adâncul sufletului „un patriot rus” şi că era important să fie încurajat să adopte valori occidentale.
Dar în spatele ușilor închise, ceilalți lideri se temeau că Vladimir Putin reprezintă o revenire la atitudinile din timpul Războiului Rece şi nu erau convinşi că pot avea încredere în el.
O notă informativă internă de la cabinetul premierului britanic, datată ianuarie 2001, la nici un an de la venirea la putere a lui Putin, și intitulată „Evoluţia lui Putin”, evidenţia îngrijorările, inclusiv reapariţia activităţilor de spionaj ruse.
„În pofida căldurii retoricii lui Putin despre legăturile strânse dintre Rusia şi Regatul Unit, eforturile serviciilor secrete ruse împotriva ţintelor britanice rămân la un nivel înalt”, se menţiona în respectiva notă.
Documentul trece în revistă o serie de asigurări date de Putin lui Blair în timpul întâlnirilor lor la diverse summituri internaţionale, care s-au dovedit a fi false.
Ele includeau sprijin pentru atitudinea dură a Occidentului faţă de dictatorul irakian Saddam Hussein şi angajamente potrivit cărora Moscova va înceta să mai alimenteze programul nuclear al Iranului.
În privinţa dezastrului submarinului nuclear Kursk, când şi-au pierdut viaţa toţi cei 118 membri ai echipajului, documentul menţiona că, deşi Putin i-a mulţumit lui Blair pentru oferta de ajutor, oficialii ruşi au împiedicat acest ajutor, răspândind în acelaşi timp informaţii false cum că scufundarea Kursk era rezultatul coliziunii cu un submarin britanic.
Putin i-a mai spus lui Blair că nu vrea să fie considerat „anti-NATO”, în timp ce ministrul apărării rus de la acea vreme, mareşalul Igor Sergheev, a avertizat atunci alianţa că orice nouă extindere ar fi „o eroare politică majoră” ce va determina Moscova să ia „măsurile necesare”.
Totodată, în timpul discuțiilor cu vicepreședintele american de la acea vreme, Dick Cheney, Blair l-a comparat pe Putin cu președintele francez Charles de Gaulle.