Ucraina se pregătește de un atac nuclear al rușilor: „Luptăm cu cel mai mare arsenal de arme de distrugere în masă. Ne așteptăm la orice”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Rada Supremă a Ucrainei analizează o strategie națională pentru securitatea biologică, chimică și nucleară, în contextul riscului utilizării armelor de distrugere în masă de către Rusia. Roman Kostenko, secretarul comitetului de apărare, a subliniat, într-un interviu pentru postul NTA, necesitatea unei pregătiri sporite pentru astfel de scenarii.
Cuprins:
- „Cel mai înalt nivel a gradului de pregătire al țării”
- „Putin și-a dat mână liberă pentru a folosi armele nucleare”
- „Trebuie să anticipăm și să fim pregătiți pentru orice”
- Când Ucraina era a treia putere nucleară din lume
- Țara cu 5.000 de arme atomice
- Dezarmarea „romantică și prematură”, discordie între guvern și armată
- Memorandumul de la Budapesta
- Modificările aduse în 2024 doctrinei nucleare a Rusiei permit utilizarea armelor nucleare în circumstanțe mai extinse, inclusiv preventiv, dacă există percepția unui atac iminent. Kostenko avertizează că Ucraina trebuie să fie pe deplin pregătită pentru astfel de amenințări.
- Conform lui Kostenko, Ucraina a pierdut capacitățile de siguranță biologică, chimică și nucleară în trecut, deși alte țări, precum cele din NATO, au implementat strategii clare: „Este necesară o revizuire urgentă pentru a defini responsabilitățile instituțiilor-cheie”.
Ucraina își intensifice pregătirile pentru a face față unei eventuale utilizări a armelor de distrugere în masă de către Rusia. Această măsură este analizată de Rada Supremă, care urmează să discute o strategie națională privind securitatea biologică, chimică și nucleară.
„Luptăm cu un stat care deține cel mai mare arsenal de arme de distrugere în masă”, a declarat Roman Kostenko, secretarul comitetului de apărare al Radei Supreme, în cadrul unei intervenții la postul de televiziune NTA.
„Cel mai înalt nivel a gradului de pregătire al țării”
Acesta a subliniat importanța ridicării la cel mai înalt nivel a gradului de pregătire al țării în fața unei posibile utilizări a armelor nucleare de către inamic.
Conform lui Kostenko, multe țări, inclusiv cele membre NATO, au implementat strategii clare de securitate biologică, chimică și nucleară. În schimb, Ucraina a pierdut astfel de măsuri de siguranță de-a lungul timpului.
„Din păcate, la noi acest lucru s-a pierdut. Cred că acum trebuie să-l readucem”, a adăugat deputatul.
„Putin și-a dat mână liberă pentru a folosi armele nucleare”
Un alt motiv de îngrijorare îl reprezintă modificările aduse de Rusia în 2024 doctrinei sale nucleare, care extind circumstanțele în care armele nucleare ar putea fi utilizate.
Dacă rușii consideră pur și simplu că cineva ar putea să-i atace, pot să le folosească preventiv. Practic, și-au dat mână liberă pentru a folosi armele nucleare. Ucraina trebuie să fie pregătită pentru acest scenariu. Toate serviciile trebuie să fie pregătite.
„Trebuie să anticipăm și să fim pregătiți pentru orice”
De asemenea, deputatul a accentuat necesitatea unei strategii care să stabilească clar responsabilitățile fiecărei instituții implicate, precum Ministerul Apărării, DSNS și Ministerul Afacerilor Interne, în gestionarea amenințărilor biologice, chimice și nucleare.
„Trebuie să anticipăm totul și să fim pregătiți pentru orice, pentru că știm cu cine luptăm”, a încheiat Kostenko.
În februarie, liderul rus Vladimir Putin a transmis un mesaj de intimidare cu arme nucleare la adresa Ucrainei și a Occidentului, într-un discurs ținut la Serviciul Federal de Securitate (FSB, principalul succesor al KGB-ului sovietic), la împlinirea a 4 ani de la declanșarea războiului la scară largă împotriva Ucrainei.
Când Ucraina era a treia putere nucleară din lume
La sfârșitul Războiului Rece, a treia putere nucleară de pe pământ, după Rusia și SUA, nu era Marea Britanie, nici Franța sau China, era Ucraina, scria NY Times.
Statele Unite și aliații săi și-au exprimat însă așteptările ca un singur stat cu capabilități nucleare să rămână în urma prăbușirii URSS și toată lumea a înțeles că acel stat va fi Rusia.
În timp ce oficialii din Belarus și cei din Kazahstan s-au conformat acestei dorințe, în Ucraina dezarmarea nucleară a urmat un traseu mai complicat și dificil.
Intenția inițială a Ucrainei de a deveni un stat fără arme nucleare, consemnată în Declarația Suveranității din 1990, a lăsat loc unei poziții mai nuanțate la scurt timp după ce țara și-a obținut independența în anul următor.
Țara cu 5.000 de arme atomice
Peste 5.000 de arme nucleare erau staționate în Ucraina. Bazele militare ale Kievului dețineau rachete cu rază lungă de acțiune care transportau până la 10 focoase termonucleare, fiecare cu mult mai puternică decât bomba care a distrus Hiroshima. Doar Rusia și Statele Unite aveau mai multe arme.
Ucraina a afirmat, de la început, că este proprietarul de drept al arsenalului nuclear de pe teritoriul său, al treilea cel mai mare din lume la momentul respectiv.
Din arsenal făceau parte 176 de rachete balistice intercontinentale (ICBM), 1.240 de focoase nucleare și 44 de bombardiere strategice înarmate cu sute de rachete nucleare de croazieră.
Au urmat dezbateri interne aprinse și negocieri internaționale tensionate. Volodimir Tolubko, un fost comandant al bazei nucleare care fusese ales în parlamentul ucrainean, a susținut că Kievul nu ar trebui să renunțe la avantajul său atomic.
Dezarmarea „romantică și prematură”, discordie între guvern și armată
În aprilie 1992, el a spus că este „romantic și prematur” ca Ucraina să se declare stat nenuclear și a insistat că ar trebui să păstreze cel puțin unele dintre focoasele sale cu rază lungă de acțiune, suficientă pentru a „descuraja orice agresor”.
La acea vreme, atât experții ucraineni, cât și cei americani au pus sub semnul întrebării oportunitatea dezarmării.
Poziția lui Tolubko nu a câștigat niciodată un sprijin larg, ci a agravat tensiunile existente. La jumătatea lui 1993, un acord ca Ucraina să renunțe la armele sale nucleare părea departe de a fi finalizat.
Denuclearizarea a născut discordie între guvernul și armata țării. În 1992, la o lună după ce URSS a încetat să existe, președintele și ministrul apărării al Ucrainei le-au ordonat comandanților militari și oamenilor lor să-și declare loialitate față de noua țară, iar mulți au refuzat.
Însă în 1994 Kievul se alătura Tratatului de Neproliferare Nucleară de la Moscova, ca stat non-nuclear, fiind de acord să transfere toate focoasele sale nucleare Rusiei și să dezmembreze, cu asistență tehnică din partea SUA, toate ICBM-urile, silozurile, bombardierele și rachetele nucleare de croazieră de pe teritoriul său. Țara a primit, în schimb, despăgubiri pentru materialele de fisiune din focoase și garanții de securitate din partea statelor nucleare recunoscute.
Memorandumul de la Budapesta
La sfârșitul anului 1994, angajamentele au fost concretizate, iar Acordul, cunoscut sub numele de Memorandumului de la Budapesta, semnat de Rusia, Ucraina, Marea Britanie și Statele Unite, promitea că niciuna dintre națiuni nu va folosi forța împotriva Ucrainei și toate îi vor respecta suveranitatea și granițele existente.
Acordul a promis, de asemenea, că, dacă va avea loc o agresiune, semnatarii vor solicita măsuri imediate din partea Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite pentru a sprijini Ucraina. Bombele, obuzele de artilerie, minele terestre și focoasele mici cu rază scurtă de acțiune au fost cel mai ușor de mutat.
Mai complicată a fost situația rachetelor cu rază lungă de acțiune, de 100 de tone și înalte de 27 de metri. Chiar și așa mai 1996, ultimele focoase nucleare din Ucraina au fost transportate în Rusia. E celebră imaginea cu un muncitor care conduce o mașinărie care taie botul unui Tupolev-22M3 al Ucrainei, cunoscut în Occident ca „Backfire”, aeronava strategică de fabricație sovietică capabilă să transporte arme nucleare. Un total de 60 de avioane au fost distruse, conform acordului de dezarmare.
