Uite ce obiecte de valoare au cersetorii

Se incalzesc langa pubele si dorm sub mormane de cartoane. Sunt oamenii strazii, cei pentru care cuvantul ‘acasa’ si-a pierdut de mult adevaratul inteles. Cativa dintre acestia si-au gasit insa un culcus cald: sunt clientii adaposturilor de noapte, cei care si-au pierdut agoniseala intr-o clipita. Acum nu le-a mai ramas aproape nimic de valoare.

Au muncit o viata intreaga, au avut o familie, o casa si unii chiar o masina. Acum, au ajuns un fel de paria ai societatii, numiti generic oamenii strazii. Fie si-au pierdut agoniseala de-o viata la camatari, fie ca proprietarii caselor nationalizate si-au recuperat imobilele, fiecare din cei 30 de ‘clienti’ ai Adapostului Social de Urgente pentru Persoane Adulte din Bucuresti are povestea lui. O bocceluta, cateva acte si amintirile reprezinta toata avutia acestor oameni. Pentru ei, conditiile de la adapost sunt ca la hotel. Aer conditionat, paturi supraetajate, o supa si un ceai cald. Acestea sunt ‘armele’ cu care autoritatile sectorului 2 impreuna cu organizatia umanitara suedeza ‘IM’ vin in ajutorul saracilor.

Dinu Dumitru (19 ani) se bucura de un pat cald la adapostul centrului

Dinu Dumitru a fugit de acasa pentru ca nu mai avea ce manca. Sunt mai multi frati si el risca sa ajunga la puscarie din cauza saraciei. ‘Acest caiet si hainele de pe mine sunt lucrurile cu care am plecat de acasa’, spune tanarul.

Il poarta pe Dobrin la piept

Mijlocas coordonator si castigator al Cupei Romaniei cu echipa de fotbal Chimia Ramnicu Valcea intre anii 1973-1974, Valeriu Sovaru a ajuns paznic. ‘In 1994 am facut un imprumut la camatari, mi-am deschis o afacere si nu a mers. Dobanzile cresteau si asa mi-am pierdut casa. De patru ani sunt pe strada ‘, spune el. ‘Lucrul meu cel mai de pret e aceasta insigna cu „Gascanul”. Dobrin a fost idolul meu’, completeaza el.

Pasiunea lui: impletitul cosurilor din nuiele, pe care le vinde in piete

De aproape 11 ani Victor Marin sta pe strazi. Pentru el, adapostul din Pantelimon e singurul loc caruia ii poate spune ‘casa’. ‘Sotia a plecat in Italia imediat dupa ce am fost evacuati din casa in care locuiam, pentru ca a fost retrocedata. In 2001 am suferit un accident de masina si cu o tija in mana si alta in picior nu m-a mai angajat nimeni’, spune cel care, intre timp, a dat in patima bauturii. Bunurile lui cele mai de pret sunt cosurile de nuiele, pe care le vinde ‘oamenilor cu suflet mare’. Daca nu gaseste clienti, ‘le mai dau pe jumate de vodca sa mai uit de suparari’.

Actele, singura lui avere

A lucrat o viata ca lacatus mecanic si a avut un apartament in Bucuresti. De doi ani insa, Marian Badea doarme pe strazi, pe unde apuca. ‘A mai ramas doar cu actele, de care nu se desparte niciodata si prin care spera ca vreodata sa-si refaca viata. ‘La moartea concubinei, fiul meu a facut succesiune fara mine si a vandut apartamentul’, spune batranul, care o jumatate de an a dormit in masina unui prieten. ‘Am dormit sase luni in masina si-am ajuns de rasul lumii’, marturiseste el

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE