„Uneori regret existenta pe acest pamant”

Am avut o copilarie nefericita si in anii adolescentei mi-am faurit, ca orice fata, visuri si iluzii. M-am casatorit la numai 20 de ani cu barbatul iubit, caruia i-am acordat toata increderea mea. Am crezut ca avem o relatie solida, bazata pe respect si afectiune, dar m-am inselat amarnic. Dupa numai cateva luni de casnicie, eram gravida si viata mi-a dat o grea lovitura. Sotul meu s-a schimbat total. Era atat de obsedat de mama lui incat mi-a spus ca o sotie isi mai gaseste dar o mama nu. A fost crescut numai in puf, nu a vrut sau nu a stiut sa-si asume reponsabilitatea unei familii, desi avea 25 de ani. La numai 21 de ani m-am trezit singura, gravida, cu un proces de divort. Eram ca o pasare ratacita in necunoscut. In ziua cand copilul a venit pe lume in sufletul meu se dadea o lupta crunta. Pe de o parte fericirea de a fi mama, iar pe cealalta parte eram atat de tanara, singura si cu un copil in brate. Aveam senzatia ca totul s-a prabusit, ca lumea e pe cale sa se sfarseasca. Dar bunul Dumnezeu, caruia ii multumesc in fiecare zi, mi-a dat taria sa merg mai departe. Am nascut un copil de 900 de grame si la cateva saptamani se zbatea intre viata si moarte, fara ca doctorii sa-mi spuna ce are. Dupa doua luni de spitalizare, m-am hotarat sa-l iau acasa, pe propria raspundere. Cu multa grija si atentie am reusit sa-l salvez. La ora actuala este un copil perfect sanatos fizic si psihic. De atunci au trecut 14 ani. Am numai 35 de ani, varsta frumoasa, poate chiar periculoasa, dar eu zic mai mult dezavantajoasa. Uneori regret existenta pe acest pamant. Am fost o fiinta sensibila, am iubit tot ce e frumos si am urat grosolania, ura, minciuna. Dragostea m-a ocolit si uneori urasc toti barbatii din lume. M-am retras in singuratate si tacere, asteptand ziua cand voi putea sa daruiesc ceea ce se ascunde in mine unui om adevarat. Scriu aceste randuri foarte dezamagita, deoarece anii se scurg si eu nu voi mai avea timp sa cunosc un om caruia sa-i daruiesc fericirea, iar eu voi ramane plangand in tacere. Am incercat sa uit si in acelasi timp nu am incetat sa sper ca intr-o buna zi am sa-mi fac un tovaras bun de viata. Anii au trecut, iar eu am uitat dulceata si parfumul unui sarut. Viata e unica, merita traita si trebuie sa ne gasim jumatatea alaturi de care sa formam un intreg al linistii, armoniei, frumusetii si dragostei. Nimeni nu este perfect, dar nu este posibil sa nu mai existe oameni cu frica de Dumnezeu, cu dorinta de a avea o familie, un camin la care sa te intorci seara cu drag. Nu caut aventuri, doresc un barbat adevarat care sa ma iubeasca, sa ma protejeze si sa ma inteleaga. Alina B, jud. Dambovita