«Venisem în Spania doar ca să nasc!»

Pe Carmen am cunoscut- o la ea acasă, într-un luxos apartament cu terasă, situat pe Calle Maria Zambiano, arteră principală în Actur, cel mai nou cartier al Zaragozei. Se chinuia din răsputeri să o culce pe Cristiana Maria, mezina familiei, care are doar un an şi jumătate, dar şi să-şi convingă “maimuţica” cea mare, pe Ioana, de cinci ani şi jumătate, să-şi părăsească, pentru încă o noapte, personajele preferate din desene animate, care o ţintuiseră, ca de obicei, în faţa televizorului. “Ele sunt comorile mele… «Maimuţicile» mele… Pentru ele mă aflu aici. Eu nu aş fi vrut niciodată să mă rup de Româfnia”, îmi spune doctorţa, în timp ce privirea şi mâinile îi alunecă, precum o îmbrăţişare, pe o fotografie din care micuţele ei ne zâmbesc cu inocenţă.

Lucrează la o clinică privată, iar soţul, în construcţii

Se spune că fiecare copil vine pe lume călăuzit de steaua sa ocrotitoare. Poate că destinul Ioanei, aflată în pântecele mamei sale într-un moment în care Spania se arăta la orizont, a hotărât pentru întreaga familie, care, încet- încet, după o perioadă grea, trăită mai mult între două avioane, şi-a găsit locul în Zaragoza. “Venisem în Spania doar ca să nasc! Voiam ca fetţa mea să aibă dublă cetăţenie, pentru că atunci, în 2002, nu ştiam cum va arăta Europa. Până la urmă, am rămas aici… Doi ani am făcut naveta între Bucureşti şi Zaragoza, mii de kilometri pe săptămâ- nă. Veneam cu fata să-l vedem pe tatăl ei, care rămăsese aici să ne aranjeze viitorul… Până la urmă, eu am lăsat un post bun în ţară, de medic la Spitalul Elias, iar soţul meu a dat cu piciorul unei afaceri în turism. Am locuit multă vreme într-o garsonieră modestă, care nu avea nici măcar un radio… Nu ne permiteam… Ştii ce ne-a adus aici? Nu banii… Certurile cu vecinii de la bloc, bătaia pe locul de parcare, indiferenţa polţiştilor de la Secţia 11, un administrator hoţ sau liftul, mai tot timpul stricat. Viaţa…”, face doctorţa apel la memorie, pentru a-mi explica de ce a fost obligată să ia totul de la capăt aici, în Zaragoza.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

A învăţat pe rupte şi şi-a dat rezidenţiatul când era gravidă cu cea de-a doua fetiţă, dar acum, în familia ei, lucrurile s-au aranjat. Ea, Carmen Daniela, lucrează la clinica privată Quiron. El, Gabriel, conduce o firmă de construcţii care asigură existenţa a mai mult de 50 de români. Fetiţele lor – Ioana şi Cristiana Maria – cresc în lumea la care ei au visat.

La mii de kilometri de casă, imaginaţia medicului valsează printre troienele de zăpadă pierdute în România ei, printre sfintele Sărbători ale Crăciunului, învăluite în miresmele bucatelor româneşti şi peste zilele în care, la ceas de dimineaţă, sporovăia cu mama ei. “Mi-e dor de zăpadă, de Crăciun, de mama şi de prieteni… Pe restul le am aici…”, mărturiseşte femeia.

Carmen Romantov
Vârsta: 40 de ani
Locul naşterii: Bucureşti
Starea civilă: căsătorită
Data când a părăsit România: 2003
Domiciliul actual: Zaragoza
Țara de adopţie: Spania

Urmărește-ne pe Google News