Cum arată școala din România vs cea din Marea Britanie: „Acolo, copilul nu avea nevoie nici măcar de un creion de acasă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Românii care au revenit din Marea Britanie în pandemie și și-au înscris copiii la școală fac o comparație între sistemele educaționale. Școala 9 a mers la Școala Gimnazială Alexandru Colfescu din Alexandria, unde au fost înscriși anul trecut opt noi copii întorși acasă.
Familia Epure a făcut naveta între România și Marea Britanie la fiecare doi ani. Simona și soțul ei au decis că e mai bine să revină acasă în timpul pandemiei, dar s-au lovit de aceleași probleme de care au fugit și cu doi ani înainte. „Soțul tot caută de lucru aici și nu găsește. Este șofer pe TIR și aici i se cere să plece peste hotare. Acolo pleacă dimineața și vine seara acasă. El ar vrea să se reîntoarcă. Dacă el face pasul, ne-ar trage și pe noi iar acolo”, spune femeia de 33 de ani, fără mult entuziasm.
De fiecare dată însă, oricât de greu a fost, au vrut să fie toți împreună. Copiii i-au înscris la Școala Gimnazială Alexandru Colfescu din Alexandria și cei mici nu mai vor nicio schimbare, le place la noi. Părinții văd însă diferențele și cel mai mult au fost șocați de faptul că peste hotare ai cu adevărat învățământ gratuit.
„Ca părinte nu te interesa absolut nimic, acolo scriau, acolo... adică noi nu aveam un ghiozdan pe care să-l ia copilul în spate, totul i se oferea de la școală. Copilul nu avea nevoie de nici măcar un creion de acasă. La sfârșit de săptămână li se trăgeau niște foi la xerox pe care le dădeau să le completeze”, povestește mama pentru Școala 9.
„Copiilor le place în România”
Copiilor le place că în România au ore mai puține, dar când e vorba de temele pentru acasă, nu sunt așa încântați. „Anul ăsta a fost puțin mai greu, au început online și îi ajutam eu. La matematică nu a fost problemă, dar la comunicare nu știau să scrie. Aici se scrie de mână, acolo nu se ține cont, puteai să faci o literă de tipar, două de mână”, mai înșiră femeia diferențele. În plus, școlile englezești au mai mult personal care să se ocupe de copii. „În clasa I, au avut un translator special pentru ei doi până au ajuns la nivelul celor din Anglia, au luat-o de la zero”.
Speranța Simonei și a copiilor este totuși să rămână să învețe în limba română. Pentru asta ar trebui ca soțul să-și găsească un loc de muncă bine plătit și Alexandria nu oferă prea multe variante. „Copiilor le place mai mult în România, dar nu am pe cineva cu care să-i las și nici nu sunt de acord să fac asta. I-aș traumatiza”.
„Îi încurajează pe toți, nu-i țin sub linie”
Din Marea Britanie s-a întors și Alina Ștefan, care are un băiețel la grădiniță și o fată în clasa a VI-a. Femeia a plecat imediat după bacalaureat, întâi în Spania și apoi în Marea Britanie. Astăzi, la 37 de ani, și-ar dori să poată rămâne în țară. „Tot ne-am întors acasă. Ziceam că e mai bine în casa mea, pe perna mea. Apoi s-a născut fetița și am văzut că nu răzbim și am plecat în Anglia. Fetița la grădiniță s-a integrat bine. La acea perioadă nu cred că erau doi copii români în toată școala”, își amintește femeia.
Romina, fata ei, a făcut clasele a II-a și a III-a în România, apoi au plecat din nou și au revenit în pandemie. Chiar dacă fata ei avea rezultate bune la școală, nu a reușit să-și facă mulți prieteni și nici Alina, care era casnică, nu-și găsea locul acolo. „Ne săturam. Soțul muncea, eu stăteam cu fata, nu aveam prieteni, nu socializam cu englezii. Imaginați-vă că nu cunoșteam părinții copiilor care erau cu Romina în clasă. Chiar dacă încercam să zic un Hello, probabil îmi răspundeau doar prima dată”, povestește Alina.
I-a rămas în minte însă imaginea profesorului englez, foarte dedicat să-i aducă pe toți elevii la același nivel, cel puțin. Dacă ar fi să comprime cum ar descrie școala din Marea Britanie, atunci ar zice clar „mai ușoară”.
Romina a venit la școală acum pentru prima oară fizic într-un an, pentru vizita echipei Școala 9, fiindcă situația epidemiologică permitea ca elevii de gimnaziu să facă activități doar online. Cu online-ul i-a fost cel mai greu, dar preferă oricând România, chiar cu avantajele din afară. „În Anglia a fost mai ușor și nu ne dădea multe teme sau să învățăm atât de mult”, spune fata.
Temele pentru acasă reprezintă de fapt primul șoc pentru cei care revin din alte sisteme de educație. Liviu Candidatu, directorul școlii, crede că aici e provocarea profesorilor. „În afară nu au teme, foarte puțin au de lucrat, ceva care i-ar lua acasă o jumătate de oră. În rest, ei tot ceea ce fac rămâne în școală, nu au nici ghiozdan, nici cărți, acasă. Și în momentul în care ei vin aici și profesorul, învățătorul îi dă teme, aici apar problemele de adaptare”, crede directorul.
Familia Ștefan vrea să rămână de data asta definitiv în țară. România le-a dat o libertate greu de imaginat într-o țară în care mai bine de jumătate de an plouă, cum e Anglia. „Mă săturasem să o țin pe Romina în casă, sedentarism, are probleme cu greutatea, n-o vedeam să socializeze cu copiii, să aibă copii cu care să se întâlnească. Era pur și simplu închisă. Și atunci am zis că poate aici sunt copii români care o scot afară în fața blocului, în parc, e altceva”, a fost speranța mamei.
Continuarea, pe Școala 9.
