EXCLUSIV | Viceprimarul PSD Aurelian Bădulescu, surprins în fața unui bloc căruia i-a dat personal autorizație să fie ridicat la 4 metri de un monument istoric! Întâi a negat că e el, apoi a recunoscut!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Casa locuită de scriitorul Cezar Ivănescu de pe strada Silvestru, colț cu Bulevardul Dacia, monument istoric, este sufocată de un bloc ridicat la patru metri distanță, aprobat de Aurelian Bădulescu.
Cuprins:
- Fiica scriitorului, ajutată de autoritățile din Albania, nu de cele din România
- Primăria nu a vrut să dea documentele, le-a obținut în instanță
- ”Le-au dat voie să construiască fără parcare”
- Clara Aruștei: ”Au inventat că fosta prăvălie avea parter și mezanin”
- Bădulescu, Chira, Chioveanu
- ”Eu nu am o astfel de mașină”
- ”Partea din față, scalpul și, razant, expresia principală este a mea”, a recunoscut el
- ”Așa prevede metodologia”
- ”E supraetajarea unei locuințe”
- Istoria unei case în care au locuit doi scriitori
- Cum s-a transformat ”Supraetajarea unei locuințe” în raderea a ce exista și construirea unui bloc pe cinci niveluri? Viceprimarul Capitalei susține și acum că e vorba de ”Supraetajarea unei locuințe” și afirmă că a dat legal aprobarea.
Pe strada Silvestru, colț cu Bulevardul Dacia, iese în evidență un bloc modern, cu parter și trei etaje, vopsit în galben deschis, cu geamuri termopan și balustrade negre.
Strada istorică are doar case cu parter, aliniate ca înălțime, în culori sobre, toate având patina timpului, chiar și cele consolidate.
Tot aici, chiar prima din rând, gard în gard cu blocul, este și casa scriitorilor Victor Eftimiu și Cezar Ivănescu, ridicată de familia celui dintâi în urmă cu 126 de ani.
”E o casă de meșteri, nu e făcută de arhitecți. S-a păstrat autentică partea din față, dar crapă pe zi ce trece”, ne spune Clara Aruștei, fiica scriitorului Cezar Ivănescu, deschizând poarta, care a a rămas și ea de lemn, din timpurile originale.
Fiica scriitorului, ajutată de autoritățile din Albania, nu de cele din România
Curtea e mică, plină de verdeață, sunt acolo o umbrelă și câteva scaune. Casa e în formă de L. În partea dinspre stradă se văd elementele de construcție de secol XIX.
Două coloane încadrează cele câteva trepte de la intrare, ușile mari din fier forjat și sticlă colorată scârțâie la deschidere, iar sticla sablată ar avea nevoie de ceva efort pentru recondiționare.
Am păstrat cât am putut, nu eu am afectat sticla sablată, așa a fost. E greu, însă. Proprietarul suportă toate costurile. Trebuie să termin procedurile pentru ca locuința să fie declarată definitiv monument istoric, apoi aș vrea să accesez fonduri europene pentru recondiționare.Clara Aruștei:
A găsit apreciere mai degrabă peste hotare.
”În 2018, am cerut și primit susținerea logistică a statului albanez. Tirana este interesată de păstrarea memoriei culturale a celor doi mari scriitori de origine albaneză, Victor Eftimiu și Cezar Ivănescu”, a completat ea.
Continuă povestea blocului.
Primăria nu a vrut să dea documentele, le-a obținut în instanță
”Aici, unde este blocul acum, era pe vremuri prăvălia familia Eftimiu. O prăvălie care avea parțial subsol și parter, prăvălie de periferie de oraș, cum era pe atunci. Partea aceasta a fost înstrăinată cu timpul, iar noii proprietari s-au apucat să facă bloc”, rezumă Clara Aruștei în câteva fraze coșmarul pe care îl trăiește din 2018 încoace.
”Uitați, aici distanța dintre casa mea și bloc e de 4 metri și ceva”. Se precipită apoi spre celălalt colț al grădinii, ca să ne arate ce s-a creat și în acea parte a curții.
”Aici sunt magaziile mele. De la ele până la bloc sunt 3 metri”
Clara Aruștei s-a străduit mult să pună mâna pe documentele pe baza cărora autoritățile au dat verde unei asemenea construcții. Nu le-a obținut, la cerere, de la Primăria Capitalei, ci abia în instanță. Așa a reușit să vadă că se ridică mari semne de întrebare cu privire la legalitatea demersului.
”Ca să scape de acordul meu, pentru că am zis că nu îl dau, au mărit curtea casei, în acte. Au intrat și în grădina mea și au considerat că e la ei”, susține fiica scriitorului.
”Le-au dat voie să construiască fără parcare”
”Nu au loc de parcare, deși e obligatoriu. Nu au făcut parcare interioară, iar în curte, pentru că e a statului, nu ai voie de parchezi. Așa e legea pentru toate casele care au fost naționalizate. Nici pe stradă nu au voie, pentru că e zonă protejată toată partea aceasta din bulevardul Dacia. Și totuși, le-au dat voie să construiască atâtea etaje fără loc de parcare”, spune femeia.
Clara Aruștei continuă să enumere neregulile pe care le-a observat.
Nici nu aveau voie să construiască ceva nou pe terenul statului. Teoretic, ai voie doar să consolidezi. Dar ei au demolat 99% din clădirea inițială și au luat-o de la zero aproape, deși dețin în proprietate privată doar amprenta la sol a fostei prăvăliiClara Aruștei:
Clara Aruștei: ”Au inventat că fosta prăvălie avea parter și mezanin”
Ar fi semne de întrebare și cu privire la regimul de înălțime, susține fiica scriitorului Cezar Ivănescu.
Au declarat că prăvălia avea subsol, parter și mezanin, când de fapt, subsolul era doar parțial, iar mezaninul rezultase din împărțirea parterului. Și-au permis pentru că, pe vremuri, casele erau înalte, aveau trei metri. Așa că au împărțit parterul. Așa au ajuns să obțină aprobare pentru subsol, parter și încă trei etaje.Clara Aruștei:
”Am doi ani de când, în afară de munca mea la editură, doar asta fac. Stau nopțile și studiez. Am aflat inclusiv că nu au un PUZ care să le dea derogare de la regimul de înălțime. E zonă protejată aici, inclusiv pe bulevardul Dacia, deci doar cu un PUZ aprobat de Consiliul General ar fi putut construi blocul, dar nu au acest PUZ”, spune femeia.
Bădulescu, Chira, Chioveanu
Proprietarii blocului se numesc Emil Chira și Virgil Chioveanu. Dar Clara Aruștei l-a surprins în fața blocului pe viceprimarul Aurelian Bădulescu.
”Pe domnul viceprimar l-am văzut de câteva ori, într-o mașină roșie, chiar aici, în fața casei mele. A venit să vadă construcția. Nu știu dacă în inspecție sau din alte motive”, spune ea.
Fotografiile, puse la dispoziția Libertății de Clara Aruștei, îl arată pe viceprimar în zile diferite, pe strada Silvestru colț cu bulevardul Dacia.
Fiica scriitorului a făcut ulterior investigații și așa a aflat că cel care a semnat autorizația de construcție pentru acest bloc este chiar viceprimarul.
”Practic, în loc să semneze Gabriela Firea, a semnat Aurelian Bădulescu. Am aflat că primarul general îi dăduse delegare de pe 28 noiembrie pe 2 decembrie 2018. Și fix pe 29 noiembrie 2018 a semnat această autorizație cu numărul 638”, susține Clara Aruștei.
”Eu nu am o astfel de mașină”
Contactat de Libertatea, Aurelian Bădulescu a negat orice legătură cu proprietarii blocului și a afirmat că pozele în care apare, la volanul mașinii, pe strada Silvestru, ar fi modificate în Photoshop.
- Domnule Bădulescu, ce relație aveți cu cei doi proprietari ai blocului de pe Strada Silvestru, numărul 50, Chira și Chioveanu? Ați fost văzut acolo, pe șantierul blocului.
- Îmi pare rău, cine v-a pus la dispoziție această informație este o informație falsă. Eu nu am cunoștință de această deplasare a mea la această locație. Nu îl cunosc pe domnul Chira Emil și nici pe domnul Chioveanu Virgil.
- Sunt poze. Ziceți că nu sunteți dumneavoastră în poze?
- Dacă îmi arătați acele poze, vă pot confirma dacă sunt eu sau nu.
Când a văzut fotografiile, acesta a început să râdă.
E rușinos, sincer. În primul rând, eu nu am o astfel de mașină, nu este mașina mea, nu știu de unde până unde aduce cu mine persoana respectivă. E un photoshop, eu nu am nicio legătură cu povestea asta. E o prostie.Aurelian Bădulescu:
”Partea din față, scalpul și, razant, expresia principală este a mea”, a recunoscut el
Aurelian Bădulescu a revenit peste aproximativ 30 de minute cu noi declarații. Viceprimarul a recunoscut că este chipul său în poze.
- Sunteți sau nu dumneavoastră în poze?
- Am dat poza dvs. la ăștia care se ocupă de chestiunea asta cu photoshopul. Încă o dată, nu am legătura cu asta, ma supără maniera trivială în care falsificăm realitatea.
- Cine falsifică realitatea?
- Cine v-a pus la dispoziție pozele. Trebuie să înțelegeți că, în secunda doi, când va apărea această chestiune în presă, dacă nu ar fi fost această grosolănie și certitudinea că s-a intervenit și mi-a decupat exact cum s-a intervenit în poza respectivă, îmi rezerv dreptul de a începe o afacere judiciară împotriva dumneavoastră, pentru a identifica cine se ocupă în România cu chestii de genul ăsta, pentru că e exact cum ai planta niște poze într-un câmp infracțional. Mă rog, nu e cazul aicea, că aicea vorbim de chestiuni care nu au legătură.
- La început mi-ați spus că nu sunteți dumneavoastră. Acum înțeleg că v-a fost pus chipul în photoshop? Deci chipul dumneavoastră este acolo?
- Așa este! Într-adevăr, partea din față, scalpul și, razant, expresia principală este a mea.
”Așa prevede metodologia”
- Ce motive ați avut să aprobați aceste lucrări?
- Autorizația de construcție 638/29.11.2018 e un document valabil și asumat de PMB, confirmat de Departamentul Juridic, astfel încât cererea solicitanților Chira și Chioveanu este una care a putut fi valorificată prin aprobare, astfel încât nu s-a încălcat niciun fel de condiție obligatorie pentru zona respectivă.
- Se încadrează în PUZ-ul zonei?
- Zona respectivă, în 2002, a fost afectată de un PUZ care ridică nivelul de înălțime, iar această construcție e mult subdimensionată. Când am autorizat această construcție, am avut în vedere protejarea valorilor arhitecturale, urbanistice din zonă.
- Se încadrează și în regimul de înălțime al străzii Silvestru, unde clădirea are spatele și o parte laterală?
- Întrebare pertinentă. Apreciem că adresa este adresa deschiderii frontonului de față, ceea ce indică faptul că se încadra în nivelul de înălțime.
- Deci luați în calcul regimul de înălțime al bulevardului Dacia, pe care e fațada?
- Așa prevede metodologia.
”E supraetajarea unei locuințe”
- Sunteți absolut sigur că se va respecta destinația de locuință și nu se va face altceva acolo, ceva în scop comercial? Este foarte mare această clădire pentru a fi locuință.
- Nu e bloc de locuit, e cererea a două familii de supraetajare a unei locuințe. Până la terminarea clădirii, ea poate avea o singură utilitate, de casă de locuit, nu ni s-a indicat vreo intenție de schimbare a folosinței imobilului. Dacă vor asta, intră pe o altă procedură mult mai anevoioasă.
- Înțeleg că sunt probleme cu parcarea. Ce se întâmplă cu parcarea, e respectată legea?
- Atunci când am emis autorizația, am obligat cele două familii să asigure patru locuri de parcare. Dacă proprietarul nu va respecta obligațiile născute din autorizație, această construcție nu va fi autorizată prin încheierea lucrărilor.
Istoria unei case în care au locuit doi scriitori
Casa aproape lipită de blocul declarat în acte locuința personală a două familii a fost construită pe strada Silvestru din București, în 1894, de părinții scriitorului și dramaturgului Victor Eftimiu.
Avea două imobile, unul de locuit, care se mai păstrează și azi, și o prăvălie, pe locul căreia s-a ridicat blocul cu cinci niveluri.
Locuința se află într-o zonă încărcată de istorie. Pe strada Silvestru sunt o biserică ridicată în 1907 și Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial.
Din 1986, în casa ocupată în trecut de Victor Eftimiu, a locuit până în 2008, poetul, dramaturgul și scriitorul Cezar Ivănescu. Amândoi au origini albaneze.
Acum, acolo stă fiica scriitorului Cezar Ivănescu, Clara Aruștei, cea care se străduiește de ani buni să declare definitiv imobilul monument istoric.
”E foarte greu, e o procedură lungă și istovitoare”, spune Clara Aruștei. ”Practic, proprietarul face tot, statul nu te ajută, ba dimpotrivă, îți pune piedici”, adaugă ea.
Dorința Clarei Aruștei este să transforme o parte din casă, mai precis partea din față cu cele trei camere de la stradă, care s-a păstrat aproape intactă, în muzeu, iar partea din spate dedicată altor activități culturale - expoziții, proiecții video, recitaluri de muzică și poezie, ateliere pentru copii.
Oamenii ar veni aici să viziteze locuința și să studieze cărțile, manuscrisele, diplomele, decorațiile și scrisorile primite de Cezar Ivănescu de la Marin Preda, Mircea Eliade, Constantin Noica sau Nichita Stănescu.
”Un alt vis ar fi să fac aici, în curte, un cenaclu de literatură, să vină cei pasionați de poezie și proză, să viziteze, apoi să stea de vorbă, să împărtășească idei și opinii. Toate acestea ar reprezenta o continuare a unei tradiții întrucât înainte de revoluție aici se desfășurau ședințele cenaclului literar „Numele Poetului”, după interzicerea acestuia de regimul comunist”, povestește Clara Aruștei.
Până atunci, din cauza temerii că noua construcție ar putea afecta și mai mult structura de rezistență a casei sale, Clara Aruștei a strâns toate manuscrisele, documentele și scrisorile de o valoare inestimabilă și le-a dus la Sibiu, pentru a fi păstrate în condiții bune. Acasă, a păstrat câteva diplome și decorații primite de tatăl ei.
A păstrat și o parte din impresionanta bibliotecă a tatălui, dar și un bun de tipar dat chiar de Marin Preda soției acestuia, Maria Ivănescu, pentru o traducere din franceză.
Până la urmă acestea nu sunt doar bunurile mele, sunt ale statului român, aparțin culturii poporului român. Dar autoritățile sunt surde.Clara Aruștei:
Ne arată tavanul pictat și soba de secol XIX, încadrată de bibliotecă. Și deschide o poezie a lui Cezar Ivănescu.
”Moartea-și plimbă iar trăsură / Prin turcitul București / care și-a-ntrecut măsura / în fasoane hărăpești (...) / în zăltați la Furinalii / haraminii plini de lapți / în jigodii și canalii / și toți întru Domnul frați.”
* Cezar Ivănescu, Doina (variantă) (Melodie fără sfârșit), în volumul Doina, Editura Cartea Românească, 1983 (Volum pentru care a făcut greva foamei - interzis de cenzura comunistă, tirajul ar fi trebuit să ajungă la topit)
