MENIU CAUTĂ
Mica Românie de la Cercul Polar. Comuna fără poliție unde locuiesc 400 de români și femeia care s-a transformat din protestatar în politician
VIDEO

VIDEO/ Mica Românie de la Cercul Polar. Comuna fără poliție unde locuiesc 400 de români și femeia care s-a transformat din protestatar în politician

Andreea Archip

Povestea lui Ingrid Lønhaug, pe care firele subțiri ale vieții au legat-o de două ori de România, la distanță de 50 de ani!

Fusese o primăvară nebună, în care studenții norvegieni mai mult au protestat decât au studiat.

Întâi s-au revoltat pe intervenția americană în Vietnam, apoi pe cea sovietică în Cehoslovacia. Studenți din toată țara au ieșit pe stradă, în fața ambasadelor, a guvernului. Cereau libertatea în țările mici și asuprite și cereau ca Norvegia să iasă din NATO.

Când lumea s-a cutremurat ca să devină mai bună

Mișcările tinerilor se întinseseră și la Washington, la Paris, la Londra sau la Praga.

Ingrid Lønhaug era cuprinsă de flacăra acelor zile, o flacără care nu doar semăna discordie, dar, în același timp, provoca și construia.

Mișcarea protestelor populare din anii ’60-’70 a polarizat societățile din Europa și SUA, a creat o falie, dar a și contribuit la ceea ce este astăzi Occidentul, lumea liberă.

Fata care a protestat ca rușii să nu intre cu armata în România

Ingrid era și ea student atunci, la Științele Educației.

Norvegia crescuse ca țară, tinerii priveau către nedreptatea lumii. Era anul 1968, când tot Globul aproape clocotea. Românii stăteau cu frica în sân că rușii ar putea intra și în țara noastră, după Cehoslovacia.

La noi, într-un discurs istoric ținut în Piața Palatului, Ceaușescu a calificat invazia drept „o mare greșeală și o primejdie gravă”.

A fost o amenințare reală ca rușii să intre și să pedepsească atitudinea prea puțin frățească a României. La rându-i, presat de propria opinie publică și de interese, Occidentul a amenințat Moscova că ar fi prea mult!

Aveau să treacă 20 de ani până când, întors împotriva propriului popor, Ceaușescu însuși avea să-și primească lecția în aceeași piață.

Ingrid își amintește că a protestat față de intervenția Rusiei în Cehoslovacia. Fără să știe, a ajutat cu o bătaie de aripă a fluturelui și România.

De ce s-a dedicat Ingrid politicii

Protestatara de atunci a devenit politiciana de azi.

Norvegianca s-a implicat în politică timp de 27 de ani, din care 24 de ani la nivel înalt, fiind șef regional al Senterpartiet, Partidul de Centru, și consilier local.

Timp de opt ani a fost și viceprimar.

Vede politica drept calea de a lucra pentru oamenii din comunitatea de dincolo de Cercul Polar, unde astăzi se numără și 400 de inimi românești.

Comuna fără poliție unde locuiesc 400 de români. Imagine cu o stradă din Skjervoy

Ingrid Lønhaug este consilier local în Skjervøy și românii știu că se pot baza pe ea când au nevoie de ajutor.

Când a intrat ea în politică, statul încuraja femeile să dezbrace șorțul de bucătărie și să își ocupe locul de egal al bărbaților inclusiv în politică. Și a funcționat.

Două țări cu premierii la feminin

Astăzi, Norvegia are o femeie prim-ministru, pe Erna Solberg, și 40% din cabinetul ei este format din femei, acest procent punând țara pe un loc 12 în lume.

Sigur că și România are un premier femeie. Numai că Norvegia este mai mereu printre liderii clasamentelor mondiale, de la calitatea vieții și până la integritatea administrației centrale sau locale.

Țara scandinavă se plasează pe locul trei în lume în topul celor mai necorupte state, după Noua Zeelandă și Danemarca. Undeva mai jos cu 61 de locuri găsim și România.

Ceva despre corupție

Să fie locul ocupat de Norvegia în top datorat femeilor din fruntea țării? Ar fi prea mult să afirme asta un reporter care semnează „Andreea”.

În primul rând nu ar fi corect, pentru că problema corupției are mult mai multe determinări.

Un astfel de scor nu și-l poate adjudeca decât o țară întreagă, ca o echipă care respinge corupția și nedreptatea din toată ființa, educația și organizarea ei.

Despre corupția norvegiană am vorbit și cu Ingrid Lønhaug.

Comuna fără poliție unde locuiesc 400 de români. Ingrid Lønhaug, consilier local la Skjervoy, Norvegia

Antieroul scandinav

Am găsit-o la primăria din Skjervøy.

Ingrid venea de la școală, unde este și profesor de sprijin pentru elevii străini pe care îi ajută să se integreze. Printre ei, mulți români, de vreme ce în localitate trăiesc 400 de conaționali. Tot repetăm cifra pentru că e uluitoare.

Comuna fără poliție unde locuiesc 400 de români. Consilieră locală stând de vorbă în fața primăriei

400 de români într-o singură comună norvegiană, la aproape patru ore cap compas nord de Tromsø, împrăștiați pe un perimetru idilic de 20 pe 20 de kilometri.

Fiindcă a venit din sud, Ingrid se consideră și ea un fel de imigrant, aici, în ținutul boreal. Așa că înțelege greutățile moldovenilor, oltenilor și ardelenilor.

Cum de v-ați decis să intrați în politică?
La noi în familie, era un soi de tradiție politica, dar în 1968, când în Norvegia a fost un an radical în politică, atunci m-am implicat mai mult, fiind studentă la Facultatea de Științele Educației. Și atunci erau încurajate și femeile să intre în politică. Era ceva nou și asta m-a făcut să-mi doresc să fiu cât mai implicată.

Care au fost cele mai bune decizii pe care le-ați luat pentru comunitatea din Skjervøy?
Angajamentul meu cel mai mare în politica locală a fost crearea centrului medical. Era ceva nou de care comuna avea nevoie, eu m-am implicat foarte mult și consider că e și parte din succesul personal. Am fost la început în vizită la o casă de bătrâni și erau cazați câte patru în cameră, bătrâni împreună și cu oameni bolnavi de demență sau senilitate. Și am considerat că e sub demnitatea umană să fie puși împreună oamenii foarte bolnavi cu cei sănătoși, dar bătrâni. Și atunci am luptat pentru ideea construirii centrului, ca fiecare să aibă camera sa, să fie tratat așa cum trebuie.

M-am implicat cel mai mult în politica pentru sănătate și am văzut că populația este îmbătrânită și eu îmi doresc foarte tare acum să fac un proiect de locuințe pentru persoanele în vârstă, unde să primească ajutor calificat și să fie îngrijiți, să aibă o viață liniștită.

Pe lângă asta, am mai fost implicată într-un proiect de prietenie cu Rusia, cu schimburi de tineri între noi și Rusia.

Comuna fără poliție

Am aflat că nu aveți un polițist permanent aici. Cum ați reușit să creați un mediu atât de sigur aici?
E nevoie de poliție aici și consiliul comunal a luptat pentru asta. A fost cândva și s-a restructurat. Vrem din nou  să facem post de poliție aici, dar cu o lună-două în urmă, nu am fost mulțumiți de oferta primită de la poliție, de oferta făcută și continuăm să luptăm pentru ideea asta, să fie un post de poliție normal. Mai funcționează postul de poliție de două ori pe săptămână, de la ora 10.00 la 14.00, dar nu au nicio activitate concretă.

Tot e uimitor că ești atât de în siguranță fără poliție…
Există nevoia de poliție pentru că au mai fost contre la bar sau în case, când se adună și beau, sau tineri care încearcă droguri. Chiar dacă poliția vine repede când este sunată, eu tot aș vrea să fie un post de poliție aici, să vină și mai repede dacă e nevoie. Totuși, oamenii se simt în siguranță în Skjervøy, mulți nu-și încuie casele când pleacă de acasă. Mie nu mi-e frică să ies seara după lăsarea întunericului pe stradă, niciodată nu s-au întâmplat lucruri urâte.

Despre corupție, într-o țară fără corupție

Aveți și Fondul Suveran, care e ca o plasă de siguranță pentru norvegieni.
Da. Se iau bani din Fondul Suveran pentru proiecte care să ridice comunitatea, de exemplu pentru drumuri, infrastructură. Sunt sigură că nu există corupție în jurul fondului, pentru că oricâți bani ar fi acolo, sunt politicieni de top și nimeni nu ar îndrăzni să își tragă din acest fond pentru interese personale, când toți ochii unei națiuni sunt pe ei.

Care a fost ultimul caz de corupție sau dacă vă amintiți să fi fost unul?
Cred că și în Norvegia există corupție, dar e la un nivel scăzut și ascuns. În România, cred că e deja pe față. Recunosc că ar putea fi corupție și în Norvegia, dar nu e nimic vizibil. Acum nu pot să dau un exemplu concret, dar știu că mai sunt sus-puși care își mai ajută familia la construcția unei case, de exemplu, facilități care sunt ilegale sau imorale. Când se află de astfel de cazuri, toți fac front comun împotriva persoanei respective, nimeni nu tolerează așa ceva.

Un sfat pentru români: să învețe limba

Aveți o comunitate de străini importantă, printre ei foarte mulți români. Ce părere aveți despre comunitatea românilor de aici?
Am o părere pozitivă despre românii de aici, și asta pentru că românii sunt oameni muncitori, se integrează, și-au cumpărat case, trăiesc aici și copiii lor merg la școală, plătesc impozite care ajută la ridicarea comunității și totul e bine.

Aveți vreun sfat pentru cei care vor să vină să locuiască aici?
Sfatul meu principal este ca nou-veniții să învețe limba. Primii români au învățat limba de voie, de nevoie, dar cum comunitatea de români s-a mărit, se au unii pe alții, cei care vin noi nu mai simt nevoia să învețe, că îi au pe ceilalți care vorbesc cu ei, și asta nu e tocmai bine pentru integrare.

Viața la țară, pe o insulă

V-ați simțit vreodată izolată aici, fiind pe insulă?
Nu m-am simțit izolată. Dimpotrivă, niciodată în altă parte nu m-am simțit mai central ca în Skjervøy. Adică niciodată n-am stat așa central ca aici. Am locuit în Oslo, în Tromso, dar îmi place că aici pot merge pe jos la casa de cultură, la medic, la serviciu, la magazin, le pot face pe toate fără să am nevoie de mașină. De asta mă simt mai bine ca în orașele mari.

Cum vă descurcați cu faptul că iarna e așa întuneric chiar înainte de ora 4 după-amiaza?
La început a fost neplăcut pentru mine cu atâta perioadă de întuneric, dar apoi am realizat că e așa frumos să vezi atâtea lumini în întuneric. Avem și Aurora Boreală care este incredibilă. Și consider că să stai în casă, la lumina lumânării, e foarte plăcut.

În perioada de întuneric e frumos că nu mai e atâta lumină pentru plimbări lungi și atunci stai acasă, în familie, te mai vizitează un prieten, discuți, e o atmosferă frumoasă, plăcută. Are și întunericul șarmul lui.


Citește și:

VIDEO/ Skjervøy, locul unde au emigrat balenele și 400 de români. Libertatea continuă să vă prezinte poveştile românilor care au ales să trăiască la 5 grade nord de Cercul Polar 

REPORTAJ/Mica Românie de la Cercul Polar. Roxana a terminat Dreptul în ţară, iar acum e în clasa întâi în Skjervîy, Norvegia – VIDEO

VIDEO/ Primarul norvegian al comunei cu 400 de români de la Cercul Polar: „Nu e un lucru bun pentru România, dar pe mine mă bucură dacă oamenii se stabilesc aici!”

FOTO&VIDEO/ Alexandru Cuc e românul care a pus tricolorul la Cercul Polar în urmă cu 18 ani: „În interior tot mor de dor…”

Despre norvegieni, de la români. Cum trăiesc, cum îşi educă copiii, cât beau, ce mănâncă. Şi ce putem învăţa noi înşine de la românii care convieţuiesc cu ei

Comentarii