MENIU CAUTĂ
VIDEO Pământul gemea de la oamenii îngropați de vii. Mărculești, dosarul vinovăției noastre
VIDEO

FOTO/VIDEO | „Pământul gemea de la oamenii îngropați de vii!” Reportaj cutremurător din Mărculești, o localitate scăldată în sânge, a cărei istorie neagră ne-a reamintit-o Dosarul „Moscova 2”

Andreea Archip Bogdan Sorocan (video)

„Noi atunci, evreii, foarte mulți, ne-am dezis de Dumnezeu, că dacă ar fi fost Dumnezeu, ar fi fost să ne salveze”

  • Un dosar uitat de vreme în compartimentul secret al unui dulap de epocă a readus în discuție problema tezaurului românesc sechestrat de ruși după Al Doilea Război Mondial, dar ne-a amintit și de o filă neagră a istoriei României.
  • Împreună cu actele care reinventariază bogățiile trimise la Moscova în 1916-1917, au fost găsite și niște rapoarte oficiale din anul 1941, despre lagărul de la Mărculești, Basarabia.
  • Reporterul Libertatea, Andreea Archip, a mers pe ulițele cândva scăldate în sânge, pentru a afla cât de vii mai sunt păstrate amintirile ororilor săvârșite aici împotriva evreilor.

 

De Andreea Archip, Bogdan Sorocan (video)
Mai multe trupuri răsfirate pe o vale întinsă, în alb negru. Mă trece un fior. Dar nu e ceea ce cred.

Nu trupurile evreilor morți se văd în poză. E „zarnitsa”, un joc militar rusesc care s-a făcut la școală până prin 85, un fel de cursuri de commando pentru copiii între 10 și 13 ani.

În următoarea poză, trei copiii stau aliniați cu mâinile sus în fața altuia cu un pistol de jucărie îndreptat spre ei. Altă poză arată copii întinși pe jos, ca la un atac aerian, unul dintre ei îndreptând un pistol în aer.

Răsfoiești aceste fotografii în aerul încă rece, de primăvară, care intră pe fereastra școlii.

La câteva ore după ce pe o masă din școala Mărculești, Republica Moldova, profesoara de istorie Svetlana Nagrineac îmi întindea fotografii în alb negru, două moschei din Christchurch, Noua Zeelandă, se înroșeau de sânge.

Christchurch și Mărculești, două orașe la 18.000 de kilometri

În urmă cu 80 de ani, în lagărul din Mărculești, Moldova, aproape 10 mii de evrei mureau, după ce fuseseră umiliți, înfometați, bătuți, schingiuiți. Doar pentru că erau evrei.

Pe 15 martie 2019, 49 de musulmani din Noua Zeelandă mureau de împușcăturile unui australian. Doar pentru că sunt musulmani.

În Mărculești, blestemul lagărului de tranzit nu a schimbat politica de cruzime ulterioară. Copiii învățau să țină pistoale în mână și să atace fulger, căci asta înseamnă „zarnitsa” – „fulger”.

Dar abia astăzi primesc și primim, cu toții, lecția care ne-ar fi fost cu adevărat de folos: cu armele nu e de joacă.

Are grijă să amintească asta profesoara lor de istorie și istoria însăși.

Vechiul târg Mărculești, dispărut ca Atlantida

Svetlana Nagrineac este o femeie cu față de copil, cu niște ochi de un albastru rupt din cerul zilei în care am vizitat-o. „Cum? S-au găsit documente? Numaidecât trebuie să ținem legătura să le văd și eu. Că noi n-am găsit nimic. Doar ce ne-au povestit bătrânii și evreii care ne vizitează, care au trăit acele vremuri”, spune femeia.

E cu adevărat entuziasmată că s-au descoperit după 80 de ani și ar putea adăuga la micul ei muzeu colorat din holul Școlii „Vasile Alecsandri” pagini istorice despre lagărul care a fost în comună în anii ’40.

Svetlana Nagrineac, directoarea școlii din Mărculești

Svetlana Nagrineac, directoarea școlii din Mărculești

Aflu de la profesoară că 200 de familii de evrei din Polonia ar fi ajuns în zonă prin 1840, într-un proces de rusificare.

Evreii polonezi și românii au trăit în prietenie.

Prăvăliile cu mărfuri din Orient, cafenelele din centru, atelierele meșteșugărești menționate de Svetlana Nagrineac vorbesc de o localitate Mărculești aproape mitică, un univers dispărut, care nu mai are a face cu ce e astăzi.

Târgul de altădată s-a scufundat precum Atlantida, dar nu în apă, ci în sânge.

„Pământul gemea, că nu mureau toți”

Casele din centru, ale evreilor, tac acum. În centru este totuși o femeie care vinde din două stive de lădițe struguri frumoși, negri, cu 8 lei moldovenești, adică vreo doi lei românești. Există și un magazin mixt și un restaurant prin care bate vântul.

În 1941, centrul localității a fost transformat într-un lagăr.

Stă mărturie astăzi un Memorial ridicat pe vatra satului, de unde începea locul ororilor.

Memorialul din Mărculești, închinat evreilor care au murit aici

„Avem dovezi precum că evreii mai bolnavi, mai bătrâni, netransportabili, erau omorâți și localnicii povesteau că după ce erau împușcați și acoperiți cu pământ, pământul acela încă gemea și se auzeau vaiete, că nu mureau toți”, spune profesoara.

Parcă și acum pământul geme și încep să văd pe oriunde calc morminte nemarcate. Peste tot, mărculeștenii calcă pe morminte.

Nasturii colorați

Chiar vizavi de școală este cimitirul evreiesc, părăginit, înghițit de mărăcini. Autoritățile locale se tot chinuiesc să găsească fonduri să-l refacă.

Directoarea ține lecții deschise despre Holocaust, le povestește copiilor ce se întâmpla în lagăre. Așa ceva nu trebuie uitat. „Să nu uităm Holocaustul. Să încercăm să fim mai buni” este tema unui afiș făcut de o elevă de-a sa.

Proiectul despre Holocaust, realizat de elevii școlii din Mărculești

Un afiș cu mulți nasturi colorați. „Fiindcă la Auschwitz au rămas mulți nasturi”, explică Svetlana Negrineac. Și păr, și pantofi, și haine… Munți de obiecte adunate de la evreii uciși.

În căutarea mărului lui Dumnezeu

Povestea ne readuce la Mărculești, la amintirile pe care Svetlana le-a auzit de la evreii care au supraviețuit și au revenit cu nepoții aici.

„O femeie povestea că avea șase ani, era din Chișinău și au venit soldați, ea atunci nu înțelegea dacă sunt germani sau sovietici, au intrat la ei în casă, i-au scos pe toți afară și ea mai avea două surioare mici pe care le-au stropit cu benzină și le-au dat foc. Și mama a luat-o pe ea și au fugit. Au rămas în viață, dar nu pentru mult timp, că a fost prinsă și dusă în lagăr. Ea spunea în felul următor: «noi atunci, evreii, foarte mulți, ne-am dezis de Dumnezeu, că dacă ar fi fost Dumnezeu, ar fi fost să ne salveze. Și eu sunt una dintre ele»”. 

Dar Dumnezeu s-a întors la Mărculești.

Este în viața molcomă, de zi cu zi a sătenilor. Este și în mărul galben pe care l-am luat din lădița Tamarei Antoniuk, o ucraineancă ce ne spune cu greu, într-o română stricată, ce-a aflat de la bătrâni. „Aici, toată valea, erau morminte. Erau fântâni și am ascultat când eram mică că în fântâni aruncau oameni. În toată grădina era lagărul. Am mai găsit și eu în grădină inele. Dar nu de aur, mai scumpe de atât. Oamenii aruncau aici…”

Tamara Antoniuk, locuitoare din Mărculești

În grădină, Tamara va pune anul ăsta cartofi. Și în aceeași grădină este și mărul din care mi-a mai pus câteva la pachet, pentru drum.

„Au fost bănci, nouă restaurante, șapte bufete”

Ne oprim și la Petru Afanasevici, un bărbat de 77 de ani, care ne povestește, rezemat de motocicleta lui Ural, despre cât de dezvoltat era orășelul în vremea evreilor.

Întâi se scuză că deși are șapte perechi de pantaloni și șase vestoane, ne întâmpină tot în hainele de lucru, că nu se îndură să murdărească altele.

Petru Afanasevici a prins foamete, când se lupta feroce cu ceilalți flăcăi de pe stradă pentru un grăunte zărit în țărână și a fost și cât pe ce să fie ucis de soldații nemți, într-o noapte, când păzea ogorul familiei.

Bărbatul a trăit cât să povestească despre o perioadă parcă din altă lume. Începe să se învârtă țanțoș prin ogradă, prinzând cu mâinile, ca un model, vestonul soios.

„Uite-așa mergeau evreicele prin Mărculești, în așa haine că și cucoanele de boieri le admirau, așa erau de îmbrăcate bine și frumos. Au fost bănci, nouă restaurante, șapte bufete, a fost tare dezvoltat. El a fost dezvoltat tare în vremea sovieticilor, erau multe magazine, din sudul raionului toți veneau la Mărculești, era bazar mare”, povestește actoricește bărbatul.

Crime pentru un scaun și o masă

Și a venit războiul. „Mi-a spus și mama, și tata, și alți oameni bătrâni, că eu m-am ocupat cu istoria mulți ani, am scris și o carte cu istoria comunei. Și eu țin minte oameni din Băhrînești care umblau și omorau evrei. Se întâmplau cazuri că îi dădea cu toporul în cap și îi lua un scaun, o masă. Așa era lumea de înrăită după război. Vremurile i-a degradat așa și i-a făcut așa de grosolani, vrăjmași. Și jandarmii români mulți omorau cu mitraliera de pe mal. Era nenorocire mare”, povestește bătrânul.

Femeile care le dădeau de mâncare evreilor erau arestate

„Aici veneau din partea de sud a Basarabiei, îi aducea pe evrei desculți, veneau săracii desculți, mamele cu copii în brațe și îi mâna din urmă jandarmii. Iaca cum. Și ei veneau aicea și îi puneau în lagăr. Mama mea se ducea cu alte mame și le dădea de mâncare, că nu-i hrănea, cine știe?, erau flămânzi ei. Și pe femei le aresta, și pe mama, și pe două mătuși, că le dădea mâncare. Dacă ei săracii primeau doar câte o bucățică de sfeclă de zahăr sau roșiȘe, erau flămânzi săracii”, mai spune nea Petru.

Petre Afanasiuc, locuitor din Mărculești

Petre Afanasiuc, locuitor din Mărculești

Un Pământ plin de fascism

Erau vremuri grele, dar le ia ca pe un dat: „Așa era treaba, că era plin de fascism aici pe pământ, nu numai în România. Și în Italia, că era Mussolini, și în România, Antonescu, și în Germania, Hitler. N-avem noi a judeca. Cine știe cum pe noi ne-or judeca alții?”.

Vorbim despre cum s-a împuținat satul.

2500 de mărculeșteni are în evidență primăria, dar nu se știe dacă populația mai atinge 2000. Au plecat în străinătate. Și fiica lui nea Petru e la Sankt Petersburg, lucrează la Filarmonică. Nepoata lui e în Germania. O familie întinsă pe toată Europa.

Bătrânul ne conduce până la poartă.

E încă sprinten, toată ziua are de lucru prin curte. Dacă n-are, își face. La fel și soția lui. Întărește concluzia sa despre lagăr, război și foamete: „Așa a vrut Dumnezeu”.

Acel Dumnezeu în care victimele de la Mărculești, femei, bărbați și copii nevinovați n-au mai putut să creadă.


Citește și:

EXCLUSIV | Descoperire istorică! Un brașovean și un iranian au găsit, ascuns într-un dulap de epocă și neatins de 80 de ani, dosarul pe care Antonescu l-a trimis cu armata la Moscova ca să revendice tezaurul României!

„Dosarul Moscova 2” este numele pe care BNR l-a dat documentelor de la Brașov. Bucătarul Attila Szocs, un maghiar din Brașov, și iranianul Rezaei Kejani Davood au făcut o descoperire care reaprinde o veche dispută istorică și de patrimoniu

Ce se află în Tezaurul României evacuat la Moscova în Primul Război Mondial

Libertatea face public integral dosarul „Moscova 2”, despre Tezaurul României sechestrat de Rusia! Sunt 287 de pagini de mare interes istoric, certificate ca autentice

BNR, despre „Dosarul Moscova 2”: „Documentul are valoare istorică și completează materialele deja existente în arhiva BNR”

EXCLUSIV | Le dădeau alimente amestecate cu nisip! Dosarul „Moscova 2”, care contabilizază tezaurul românesc dus la ruși, conține și dovezi ale masacrului împotriva evreilor din Basarabia aflată în România Mare

EXCLUSIV | Aur și sânge în dosarul „Moscova2”. Jurnalista Andreea Archip a mers pe urmele lagărului din Mărculești, Basarabia. Satul care trăiește pe un cimitir!

Primele filmări de la Mărculești, lagărul care apare în documentele istorice găsite în dosarul ”Moscova 2”!

Cum a recuperat DIICOT inventarul Tezaurului României de la Moscova, după ce a aflat că dosarul este negociat cu oameni de afaceri ruși!

Citește mai multe despre Holocaust, Investigații şi Reportaje și Republica Moldova pe Libertatea.

Comentarii