Coalitia celor cinci partide nu numai ca n-a izbutit sa-l doboare pe Traian Basescu, dar a inregistrat o infrangere la un scor zdrobitor. Chiar rusinos. Sunt mai multe cauze. Oponentii presedintelui si-au propus sa-l scoata de la Cotroceni pentru acte grave de incalcare a Constitutiei, dar n-au studiat-o ei insisi atent, spre a vedea de au clar la ce se raporta, inainte de a declansa procedura de suspendare. Avizul ambiguu al Curtii Constitutionale, prin care aceasta a pasat Parlamentului evaluarea, a incurcat si mai mult lucrurile. Odata suspendat presedintele insa, Coalitia a dus o campanie haotica, improvizata, fara o coordonare, fiecare din cele cinci partide manifestandu-se cat, cand si cum i-a dus capul pe lideri. Varf bont de lance crapata a fost PSD. Care si asa era privit de populatie cu suspiciune, din cauza grabei de a se catara la guvernare oricum, pe usa din spate sau, cum jinduieste acum, fatis, fara a-si face penitenta de patru ani, dupa 2004. Urmarea se vede deja. Pentru demitere n-au votat nici barem membrii partidelor respective, care acum cer socoteala staffurilor.
PSD e in degringolada, lideri marcanti demisionand. Unitatea a ceea ce a mai ramas din PNL e vizibila doar in ochii lui Tariceanu. Marko Bela pleaca din functia de vicepremier. Dan Voiculescu vorbeste de posibile actiuni in ‘interes national’, lasand impresia ca n-ar refuza sa redevina o solutie imorala. PRM priveste de la distanta la ceea ce, dupa expulzarea PD, era constructia improvizata de sustinere a Cabinetului Tariceanu. Singurii calmi sunt pedistii, care asteapta fuziunea cu peledistii, asimilarea unor saritori din barcile sparte alte celorlalte partide si alegerile anticipate. 2007 – inca un an rapit Romaniei de politicieni.