Zhu Rongji a murit. Fostul premier al Chinei este recunoscut ca arhitectul transformării economice care a făcut din țară o superputere

Zhu, care a condus Guvernul de la Beijing între anii 1998 și 2003, s-a stins din viață miercuri dimineață, la un spital din Beijing, în urma unei lungi suferințe, a transmis agenția oficială de știri Xinhua.

Fostul înalt demnitar lasă în urmă o soție și doi copii, dar și o moștenire politică ce a redefinit ordinea economică mondială.

Cunoscut în întreaga lume drept „țarul economic” al Chinei, Zhu Rongji a fost forța motrice din spatele tranziției țării de la o economie planificată și izolată la un model deschis, orientat către piață și integrat în circuitul global.

Dispariția sa marchează simbolic finalul unei epoci de optimism economic, perioadă în care milioane de chinezi au fost martorii unei transformări fără precedent a societății lor.

Arhitectul transformării economice a Chinei

Politica economică promovată de Zhu Rongji sub viziunea liderului suprem Deng Xiaoping a dus la cea mai rapidă reducere a sărăciei din istoria modernă, la formarea unei clase de mijloc vibrante și la o cursă contracronometru a companiilor occidentale pentru a intra pe uriașa piață chineză.

Necrologul oficial emis de Partidul Comunist Chinez a adus un omagiu rolului crucial jucat de Zhu într-o etapă decisivă a istoriei naționale.

Documentul menționează că fostul premier a acționat cu o „profundă afecțiune” pentru cetățeni și le-a cerut mereu oficialilor guvernamentali să nu uite că sunt în slujba publicului, îndemnându-i să spună adevărul fără teama de a deranja superiorii și să refuze privilegiile speciale.

Preluarea conducerii economice de către Zhu s-a întins pe mai bine de un deceniu, începând din anii ’90, mai întâi ca vicepremier, iar ulterior ca prim-ministru sub președinția lui Jiang Zemin, decedat la sfârșitul anului 2022.

Tehnocrat intransigent, el a aplicat reforme structurale dureroase, dar considerate fundamentale, de la modernizarea sistemului fiscal la restructurarea profundă a sectorului de stat.

„Premierul cu pumn de fier” și discursul care a rămas în istorie

Stilul direct de comunicare, pragmatismul dur și intoleranța față de corupție i-au adus atât sprijin popular, cât și numeroși adversari în cadrul partidului.

Temperamentul irascibil și umorul său spontan au contrastat puternic cu discursurile rigide ale celorlalți lideri comuniști de la acea vreme, transformându-l într-o figură extrem de respectată de populație.

„Indiferent dacă există un câmp minat sau o prăpastie în fața mea, voi merge înainte fără ezitare și voi face tot posibilul până la moarte”, a spus Zhu Rongji, într-un discurs celebru din 1998, la preluarea mandatului de premier

Iat-o pe scurt pe figura care a reformat China: născut în provincia Hunan, Zhu a absolvit prestigioasa Universitate Tsinghua cu o diplomă în inginerie electrică.

Cariera sa inițială a fost însă grav afectată de tulburările politice din epoca Mao Zedong. A fost exclus din partid în anii ’50 pentru că a criticat deciziile economice ale conducerii și a fost supus epurărilor politice în timpul Revoluției Culturale.

După moartea lui Mao, a fost reabilitat și a urcat treptat în ierarhia de partid. În 1988 a devenit primar al metropolei Shanghai, unde performanțele sale administrative i-au atras atenția lui Deng Xiaoping. Trei ani mai târziu, în 1991, era promovat ca vicepremier responsabil de gestionarea întregii economii naționale.

Aderarea la OMC, momentul care a schimbat echilibrul mondial

Din postura de coordonator al economiei, Zhu Rongji a reșit să stăpânească o inflație scăpată de sub control, a reformat sistemul monetar și a protejat China de efectele devastatoare ale crizei financiare asiatice din 1997. Cu toate acestea, măsurile sale nu au fost scutite de controverse uriașe.

Lupta sa pentru eficientizarea companiilor de stat ineficiente a dus la disponibilizarea a aproximativ 40 de milioane de muncitori, provocând tensiuni sociale majore.

În plan extern, cel mai important succes al său rămâne negocierea și finalizarea procesului de aderare a Chinei la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în anul 2001.

Deși la momentul respectiv a fost acuzat de unii lideri conservatori din partid că a făcut prea multe concesii Occidentului, istoria i-a dat dreptate: intrarea în OMC a deblocat investiții străine masive și a garantat decenii de creștere economică cu două cifre.

Valoarea reformelor sale a fost recunoscută și pe scena internațională. În prefața unei antologii dedicate discursurilor lui Zhu, regretatul secretar de stat american Henry Kissinger l-a descris pe fostul premier chinez drept o minte strălucită care a avut curajul să își asume unul dintre cele mai complexe și decisive programe de reformă din istoria modernă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE