În peisajul cenuşiu al învăţământului românesc “a răsărit”, nu de mult, o şcoală desprinsă, parcă, dintr-o altă lume. O şcoală în care prichindeii folosesc materiale didactice aduse numai din Occident, dar şi table “vorbitoare” ultramoderne, activate doar prin atingeri.
Sursa: fotografii: Gabriel Miron
Clase vesele, ai căror pereţi sunt “tapetaţi” cu desene, diplome, fotografii, baloane sau diverse figurine şi chiar păpuşi. Prichindei frumos îmbrăcaţi în uniforme, aşezaţi în băncuţe individuale - nu mai mult de zece în fiecare sală de curs -, rânduite după cum o cere specificul orei. Microscoape moderne, truse de chimie de cea mai bună calitate sau machete care imită perfect, în cele mai mici amănunte, stomacul, creierul sau inima, “organe” didactice aduse din Europa. Dotări care fac dintr-o lecţie de biologie sau de anatomie primară un curs plăcut atât pentru dascăli, cât şi pentru micii învăţăcei.
Însă piesa de rezistenţă a şcolii unde se poate spune că timpul bătrânelor crete şi al bureţilor a apus, sunt tablele “vorbitoare”, cu tastaturi virtuale, de ultimă generaţie, care răspund doar la atingerile cu arătătorul şi cu creionul cu infraroşu.
100 de prichindei sunt înscrişi
Un adevărat răsfăţ pentru cei aproximativ o sută de copii care învaţă la Şcoala Metropolitană Academia Română pentru Copii (ARC), din Capitală, dar şi pentru profesorii şi învăţătorii care predau în cele 18 săli de clasă sau în laboratoarele ultradotate. Luxul din şcoala cu tablă “vorbitoare”, imobil care costă peste 1,5 milioane de euro, se traduce printr- o investiţie de alte câteva sute de mii de euro.
