Congresul PNL e un moment mai încins chiar decât cel recent al PSD. Se vor confrunta dur curente puternice, iar rezultatul nu-i prestabilit. Pentru şefia partidului va prevala tendinţa mai autoritaristă (inclusiv votul pe moţiuni, “pe listă”) a lui Crin Antonescu, sau ideea mai... liberală a lui Ludovic Orban (vot uninominal, pe persoane). Va învinge tabăra lui Crin (care refuză orice colaborare cu Boc&Co şi cu Băsescu, “cel mai mare rău”), tentaţia guvernării a lui Orban (intrarea mai rapidă în Executiv, indiferent cu cine), ori apropierea de Cotroceni a lui Cataramă, susţinută şi de Tăriceanu, care “uită” umilinţele şi hăituiala la care au fost supuşi liberalii?
Clarificările de comportament politic şi de statut apar ca obligatorii. Nu întâmplător congresul va dura trei zile. La capătul lor vor fi surprize. Cât de mari? Nu-i exclus ca - după modelul “platformiştilor” lui Stolojan, dezertaţi din PNL, deveniţi Partidul Liberal Democrat şi apoi înghiţiţi peste noapte de PD-L - să se rupă încă o aripă şi să zboare spre Cotroceni. Alternativa mai puţin dureroasă ar fi defectarea a doar câtorva “fulgi”. Orgoliile unor lideri, dar şi fitilele dublate de promisiuni, venite dinspre PD-L, nu vor rămâne în nici un caz fără ecou.
Pentru funcţia de preşedinte, liberalii au de ales între Crin Antonescu, cu o retorică impecabilă, puternic lansat şi cu priză, şi Ludovic Orban, cu un discurs mai aplicat, chiar mai pragmatic, dar angajat târziu în competiţie. Cataramă nu contează decât în măsura în care, apoi, ar putea trage după el un grupuscul de disidenţi. Este de urmărit poziţionarea unor grei consacraţi, ca Dan Radu Ruşanu, Puiu Haşotti, Norica Nicolai, dar şi cum se vor afirma tinerii lideri apăruţi în ultima vreme.













