Domnișoara de onoare de la nunta mea mi-a devenit amantă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nu, n-am fost un afemeiat și nici n-am pornit la drum în căsnicie cu gândul câ îmi voi înșela vreodată nevasta, dar uite că s-a întâmplat. și, nefericitul de mine, am făcut și cea mai proastă alegere: prietena ei cea mai bună. De fapt, nu eu, ci ea m-a ales pe mine, nemernica și șantajista avea nevoie de banii mei!
Stimată redacție, nu știu de ce vă scriu, poate pentru că mă simt extrem de vinovat pentru cele întâmplate acum șapte ani. Am trăit o poveste de dragoste cum numai în filme întâlnești, dar am sfârșit prin a-mi distruge viața din cauza unei femei, pe care nu am iubit-o, dar de care m-am simțit foarte atras fizic. Era prietena cea mai bună a Melaniei, soția mea, cu care m-am căsătorit în primă-vara anului 2010, pe vremea când eram încă student la Facultatea de Stomatologie.
Părinții mei nu au fost de acord să mă însor din timpul facultății, spuneau că sunt prea tânăr pentru un angajament atât de serios și nu i-aș fi făcut față. în plus, bărbații, îmi zicea deseori tata, trebuie să profite de libertate, să aibă cât mai multe aven-turi în palmares.
— De ce să te legi la cap dacă nu te doare?
Când îmi spunea asta, se gândea probabil la cei treizeci de ani de căsnicie irosiți lângă mama, o femeie foarte egoistă și autoritară, care știa să-l țină sub papuc.
— întotdeauna ai fost un pămpălău, Nicule. N-ai știut să te porți în societate, să te descurci în viață, dar spui că te pricepi la femei. Hai, dovedește-o, dacă ești bărbat!
în realitate, tata, săracul, n-ar fi avut curajul să o înșele pe mama nici dacă i-ar fi băgat cineva o femeie goală sub plapumă. Ar fi intrat în panică, știu cât de mult se pierde în fața unei femei frumoase, transpiră și-și frământă mâinile ca un școlar timid scos la tablă.
și cred că slăbiciunea pentru femei de la el am moștenit-o. N-aș fi recunoscut nici în ruptul capului acest lucru atunci când m-am căsătorit cu Melania. I-am jurat credință până la adânci bătrâneți, ea era aleasa inimii mele și nu concepeam să o înșel cu o altă femeie.
Am plăcut-o de cum am văzut-o. Pe lângă dimensiunile ideale râvnite de majoritatea bărbaților, Melania avea un aer misterios, nu știu dacă tăcerea o transformase într-un înger înțelept sau gropițele din obrajii palizi, atunci când zâmbea enigmatic.
Nunta am făcut-o la un restaurant luxos din București - banii nu erau o problemă pentru niciunul dintre noi -, așa că toți invitații, prieteni și rude de-ale ei cu poziții-cheie în administrație, au fost mulțumiți.
Mi-amintesc că, în noaptea nunții, din cauza oboselii și a paharelor cu șampanie date peste cap într-un ritm prea alert, m-am cam „afumat" și am făcut lucruri de care mai târziu, când m-am trezit din beție, mi-a părut rău.
Pe lângă faptul că mă clătinam și mă țineam de mese din cauza alcoolu-lui, am făcut o fază de i-am lăsat pe toți mască: vreo trei ore neîntrerupte, timp în care prietenii îmi furaseră mireasa, am dansat numai cu domnișoara de onoare. Uitasem că trebuie s-o „răscumpăr" pe Melania, că ea era mireasa, și nu fetișcana blondă din fața mea, cu care flirtam într-o veselie, nejenându-mă de privirile stupefiate ale socrilor.
— Ruxandra, arăți trăsnet! am complimentat-o eu, în timp ce mireasa mă aștepta cu sufletul la gură într-un șopron întunecos, unde fusese ascunsă de amicii mei.
— Nebunaticule, ai uitat că tocmai ți-ai pus pirostriile pe cap? mi-a șoptit domnișoara, apropiindu-se periculos de mult de buzele mele.
Poate că aș fi sărutat-o dacă un prieten de-al meu, mai treaz decât mine, nu mi-ar fi făcut semn să încetez cu mascarada. Incidentul din noaptea nunții a fost dat uitării de Melania, care aflase - de la părinții ei - cum au decurs „amicițiile" dintre mirele „neserios" și domnișoara de onoare.
Imediat după nuntă, ne-am mutat în apartamentul nostru. Mare, frumos, situat central, avea să ne ofere tot confortul și toată intimitatea de care aveau nevoie doi tineri însurăței și îndrăgostiți pe deasupra. Melania, în ciuda programului care o ținea mult timp departe de mine - pe vremea aceea era contabilă la o firmă destul de mare -, mă iubea sincer, din tot sufletul ei. Simțeam asta.
într-o seară de primăvară, când stelele sclipeau ca diamantele pe cer, ne-am jurat dragoste veșnică.
— Să nu mă părăsești pentru alta, iubitule! Niciodată. Eu sunt prințesa ta, tu ești bărbatul vieții mele, mi-a spus ea.
— Niciodată nu am să te înșel, îți jur! îi spuneam eu, în timp ce gândul îmi zbura parcă într-o altă lume.
0 iubeam, fără îndoială, Melania însemna foarte mult pentru mine, aproape că nu era zi în care să nu-i spun cât de mult o doresc. Apreciam totul la ea, de la felul în care se îmbrăca până la gătit, căci știa să-mi prepare cele mai delicioase și mai exotice mâncăruri. Era perfectă, chiar așa o simțeam lângă mine, ca o păpușă fără cusur.
într-una din zile, m-am întâlnit cu un pri-eten bun cu care nu mă văzusem de multă vreme. I-am spus că m-am însurat, că o duc bine, că sunt fericit, fraze siropoase care, în general, îi amuză pe bărbați.
— Ascultă la mine, Cosmine! Soția ta o fi vreo bucățică bună, n-o cunosc, dar cu timpul te saturi de friptură, mai vrei și un mititel, și o halbă de bere, că doar oameni suntem și ne mai și plictisim...
— De la mititei ți se-apleacă, tot la friptură de întorci! i-am retezat-o eu scurt.
— Sunt de acord, dar un pic de muștar o poate face mai gustoasă, nu crezi?
Am râs. M-am făcut că nu-l înțeleg și l-am lăsat în pace cu fripturile și mititeii lui. Abia mai târziu am înțeles ce a vrut să spună. După doi ani de feerie conjugală, timp în care am absolvit facultatea cu brio și mi-am deschis un cabinet stomatologic în Balta Albă, s-a întâmplat un lucru cu totul și cu totul neprevăzut.
M-am întâlnit pe stradă, absolut întâmplător - așa cred eu - cu Ruxandra, domnișoara lângă care, în noaptea nunții mele, mă cam umplusem de ridicol. Era aproape neschim-bată.
— V-ați dat la fund însurățeilor! Nu vă mai cunoașteți prietenii?! mi-a zis ea, pre-făcându-se supărată.
— Te-am sunat acum două luni, am mințit eu.
— Nu mă poți uita, nu-i așa? m-a întrebat ea, căutându-mi privirea.
Nu i-am răspuns, mi-am adus aminte că o visasem de câteva ori. Făceam dragoste cu ea într-un lift, o posedam animalic. Nu-i vedeam chipul, știam că este ea după contu-rul corpului ei bine proporționat. în noaptea aceea m-am trezit nădușit ca după un coșmar.
Când ne-am despărțit, i-am dat cartea mea de vizită. La nici două zile după prima noastră întrevedere, m-am trezit cu ea la ușa cabinetului meu. îmbrăcată de vară, cu un maiou foarte decoltat, încheiat cu șireturi la spate, și o pereche de pantaloni scurți din piele neagră, arăta „de-ți picau plombele" (este o expresie pe care am învățat-o de la copiii din scara blocului unde locuiesc și una pe baza căreia îmi desfășor activitatea medicală...).
— Dragul meu, am venit pentru un consult...
— Care-i problema? am întrebat-o eu, după ce i-am studiat dantura. Pare totul în regulă.
Nu mi-a răspuns, dar din privirile ei, am înțeles instinctiv că vrea să mă sărute. Am închis ochii, fără să mă împotrivesc; atunci am realizat cât de mult visasem la clipa aceea. A fost pentru prima oară când mi-am înșelat soția. și n-aș fi făcut-o dacă inima nu mi-ar fi luat-o razna. în acele clipe nu mă mai gândeam la Melania, nici nu puteam face vreo comparație între ele, deși poate ar fi fost cazul: soția mea nu se lăsa niciodată furată de plăcere, era cam prea... cuminte în clipele noastre de inti-mitate, pe când Ruxandra parcă se născuse numai pentru a face dragoste. Avea în ea ceva de sălbăticiune, nu vă pot spune ce anume, ceva care mă atrăgea ca un magnet în brațele ei.
După ce s-a consumat partida dintre mine și frumoasa blondă, m-au apucat brusc remușcările. Melania nu merita asta. Așa că, uzând de câtă diplomație mai aveam în acele momente, am încercat să-i explic că a fost un accident pentru amândoi, unul care nu ar trebui repetat.
A început să râdă.
— Degeaba mă alungi, nu vei putea scăpa de mine nici mort!
0 clipă m-am gândit cât de prost am fost că m-am lăsat prins în joc. Dar a doua zi am început să regret plecarea ei; îi mai simțeam încă parfumul scump, franțuzesc, în pliurile halatului alb.
Cât despre Melania, am făcut tot posibilul pentru a ascunde acea aventură. Nu-mi amintesc ce i-am spus când m-am întors în seara aceea acasă. Cert este că, într-una din zile, Ruxandra a sunat-o, dar nu i-a pomenit nimic despre mine și nici despre vizita la cabinetul meu.
— Cosmin, ți-o mai amintești pe Ruxandra, domnișoara de onoare de la nunta noastră? Hai, nu-mi spune că ai uitat-o, că doar ați dansat împreună...
— A, da, parcă... am mințit eu.
— Trece mâine dimineață pe la noi să-mi aducă niște reviste de modă. Mă gândeam să le iei tu în lipsa mea...
— Da, da, sigur, am bombănit eu, pre-făcându-mă neinteresat.
A doua zi, imediat după plecarea Melaniei, m-am trezit la ușă cu Ruxandra.
— Nu te-așteptai să mă vezi atât de curând, nu-i așa, iubitule?
— Sincer? Credeam că nu vei îndrăzni să mă cauți niciodată acasă.
— Doar ți-am spus că nu vei scăpa de mine! și apoi, nu uita că Melania a fost cea mai bună prietenă a mea, o pot vizita când vreau și fără să-ți cer permisiunea! Dacă nu cooperezi, s-ar putea să afle că tu ai fost cel care s-a dat la mine...
Am rămas cu gura căscată. Nu mă așteptam să mă șantajeze! Ce naiba putea dori de la mine?! La cât de bine arăta, putea avea orice bărbat, așa că nu zona erotică putea fi în spatele insistențelor sale. Banii? Poate... Am omis să vă spun că îmi merge bine, cabinetul e foarte rentabil. Da, poate banii...
— Cred că ar fi bine să lămurim lucrurile: spune-mi cât vrei și lasă-mă în pace!
— Bani? Crezi că umblu după banii tăi? Ei bine, află că vreau totul: atât pe tine, cât și banii tăi! Altfel s-ar putea să rămâi fără soțioara ta iubită...
în clipa imediat următoare, s-a apropiat de mine mișcându-se lasciv - Doamne, cât de bine arăta! - și mi-a desfăcut nasturii de la cămașă. Unul câte unul.
Ce credeți că am făcut? Că m-am opus, că i-am tras o palmă? Nu, din nefericire am fost la fel de slab ca la prima noastră întâlnire. Toată spaima și îngrijorarea s-au transformat în pasiune, în plăcere pură, împărtășită chiar acolo, pe covorul din sufragerie.
Apoi, transpirați și epuizați, credeam că voi avea parte măcar de câteva clipe de li-niște, dar a trecut imediat la atac.
— Uite cum facem: eu am nevoie de bani. știi de ce? Ca să poți scăpa de mine: plec în State. Adică am să pot pleca de îndată ce strâng suma necesară. și dacă nu mă ajuți tu, o să mă prindă menopauza pe aici... Asta vrei? Să-ți rămân pe cap până atunci? Unde mai pui că poate mă apucă limbarița și află Melania ce buni sunt stomatologii la pat... Ce zici? Ne înțelegem?
— Cât vrei?
— Ei și tu acuma! Parcă ești la piață... Lasă că vezi tu.
Din acea zi a început lenta mea coborâre spre iadul infidelității și șantajului. Ne întâlneam cam de două ori pe săptămână, fie acasă la mine, în absența Melaniei, fie în apartamentul ei din cartierul Băneasa. Uneori trecea și pe la cabinet. și la fiecare vizită avea grijă să mă ușureze de o sută sau chiar două de euro. E drept, avea și Ruxandra „moralitatea" ei, în schimbul banilor făcea sex cu mine de fiecare dată, dar probabil o făcea doar ca să fiu obosit și să nu mi se încleșteze mâna pe portofel...
Uite-așa au început să se ducă pe apa sâmbetei toți banii planificați pentru dotarea cabinetului cu aparatură și instrumente noi! Risipa de bani și desfrâul cu Ruxandra au ținut aproape un an, timp în care a trebuit să-mi închid cabinetul, căci ajunsesem la faliment.
Din acest motiv, Melania se răcise foarte mult față de mine, mă credea incapabil din punct de vedere profesional. Adevărul e că nu mai dădea doi bani pe mine, asta era cât se poate de clar, dar din ce cauză îi devenisem atât de indiferent aveam să aflu un pic mai târziu...
Cu Ruxandra mă întâlneam regulat, dar, după câteva luni de tăvăleală, nu mai simțeam nicio plăcere când mă culcam cu ea. 0 simțeam ca pe o povară, cu atât mai mult cu cât nu se mulțumise să-mi strice numai mie viața, ci și Melaniei, căreia, de la un timp, îi devenise cea mai apropiată confidentă. De multe ori, însăși Melania era cea care o invita la noi acasă.
— Melania, te rog, renunță la prietenia cu ea, îți faci rău!
—Mai bine renunț la tine decât la ea! mi-o reteza ea scurt.
Relația noastră se răcise în așa hal, încât nici măcar nu mai îndrăzneam s-o întreb unde pleacă sau de unde vine. Atât de mult mi-am dorit să-i spun toată povestea și să uit, s-o luăm de la capăt can vremurile bune! Dar n-am avut curaj.
A aflat însă totul de la Ruxandra, care, în chiar ziua plecării sale în Statele Unite, i-a lăsat o scrisoare în care i-a povestit că am fost amanți timp de un an de zile și că banii cu care pleca erau strânși pe seama generozității mele. în seara aceleiași zile, am găsit-o pe Melania plângând în dormitorul nostru, cu fața ascunsă în căușul palmelor.
— Nemernicule, mi-ai înșelat încrederea! mi-a spus ea cu vocea scăzută, aproape gemând, când m-a văzut intrând pe ușă. Divorț scrie pe tine!
Am implorat-o să mă ierte - divorțul era oricum inevitabil -, dar din acea zi Melania nici nu s-a mai uitat la mine. A plecat la părinții ei și dusă a fost.
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/p_Wk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2U4bU1CcVB3RzU2S2txdDk1ck1xVmdoQ05RTzgxYTg5U2sxemUwWE4uanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Raiul pe pământ! Cum arată casa cu 5 camere a Mirelei Vaida: Living cu perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 € [27 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
